Pretenţii. Sentința nr. 1267/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1267/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 20572/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR,. 1267
Ședința din data de 07.02.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE : N.-Ș. C. M.
GREFIER: D. M.
Pe rol pronunțării cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta . SRL PRIN MAESTRO SPRL, cu sediul în cu sediul în C., .. 24, jud. C., în contradictoriu cu pârâta . S.R.L., cu sediul în C., .. 92 B, ..A, set.1, ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.02.2014 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 31.07.2013 sub nr. _, reclamanta S.C. V. A. SERVICE S.R.L., prin administrator judiciar MAESTRO S.P.R.L., a chemat în judecată pârâta S.C. H. S. taxi S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 200 lei reprezentând taxă dispecerat pe luna octombrie 2012 și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, prin contractul nr. 82/11.10.2012 de colaborare și afiliere la dispecerat pentru autorizațiile taxi nr. 1280, și-a asumat obligația de preluare a comenzilor telefonice ale clienților și transmiterea acestora pe frecvența de radio protejată și autorizată prin intermediul stației de dispecerat de emisie recepție către stațiile de emise-recepție montate pe două autoturisme taxi aparținând S.C. H. S. TAXI S.R.L. Reclamanta a mai indicat faptul că, în executarea obligației contractuale, a prestat pârâtei servicii de transmitere a comenzilor primite la dispecerat și a emis factura nr. 9959/11.10.2012, semnată și ștampilată de către reprezentantul petentei, dar neachitată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270, 1516 alin. 1, 1851 alin. 1 și art. 1350 C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând în copie contractul nr. 82/11.10.2012, factura fiscală nr. 9959/11.10.2012. sentința civilă nr. 1684/31.05.2013 a Tribunalului C., pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr._, prin care s-a deschis procedura falimentului față de S.C. V. A. SERVICE S.R.L. și a fost numit lichidator judiciar Maestro S.P.R.L.
Pârâta, deși a primit cererea de chemare în judecată și înscrisurile la data de 02.12.2013 (f. 16), nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat la termen.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că sunt admisibile și duc la soluționarea procesului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamanta S.C. V. A. SERVICE S.R.L.,în calitate de operator dispecer și pârâta S.C. H. S. TAXI S.R.L., în calitate de colaborator, s-a încheiat contractul nr. 82/11.10.2012 de colaborare și afiliere la dispecerat pentru autorizațiile taxi nr. 1280, având ca obiect obligația reclamantei de preluare a comenzilor telefonice ale clienților și transmiterea acestora pe frecvența de radio protejată și autorizată prin intermediul stației de dispecerat de emisie recepție către stațiile de emise-recepție montate pe două autoturisme taxi aparținând S.C. H. S. TAXI S.R.L și obligația pârâtei de a achita contravaloarea serviciilor prestate.
Din coroborarea înscrisurilor depuse în dosar și ținând cont de regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației – iar debitorul în speță nu a făcut nicio probă în acest sens -, instanța mai reține că acesta, deși a beneficiat de serviciile în litigiu, nu a achitat la scadență contravaloarea acestora conform facturii nr. 9959/11.10.2012.
Având în vedere prevederile art. 1350 alin. 1 și 2 C. civ. conform cărora orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce o privește pe pârâtă, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită constă în nerespectarea unor obligații contractuale și anume acelea de a achita integral și la scadență facturile emise, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, iar prejudiciu patrimonial se concretizează în suma de 200 lei care reprezintă contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă și neachitate de către pârâtă.
Instanța mai reține că art. 1531 C.civ. dispune că prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de către creditor și beneficiul de care acesta a fost lipsit, în timp ce art. 1530 C.civ. prevede că este reparabil numai prejudiciul care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației.
În ceea ce privește vinovăția societății pârâte, instanța constată că art. 1548 C. civ. prevede o prezumție de vină în sarcina pârâtei prin simplul fapt al neexecutării unei obligații contractuale, prezumție relativă, care, însă, în cauză, nu a fost răsturnată de către pârâtă.
Totodată, instanța reține că din înscrisurile administrate în cauză reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă.
Pârâta, deși avea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații, nu a depus niciun înscris și nu a administrat nicio probă din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriei .
Pe cale de consecință, instanța apreciază că pretenția principală dedusă judecății de către reclamantă este întemeiată, urmând a admite cererea și a obliga pe pârâta S.C. H. S. TAXI S.R.L. la plata sumei de 200 lei reprezentând taxă dispecerat pe luna octombrie 2012.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța urmează a respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat, la dosar nefiind depus niciun înscris din care să rezulte astfel de cheltuieli, cererea fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru, cu privire la reclamantă fiind deschisă procedura falimentului, astfel cum prevede art. 77 din Legea 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. V. A. SERVICES S.R.L., prin MAESTRO S.P.R.L., cu sediul în cu sediul în C., .. 24, jud. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. H. S. TAXI S.R.L., cu sediul în C., .. 92 B, ..A, set.1, ..
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 200 lei reprezentând taxă dispecerat pe luna octombrie 2012
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 07.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
N.-Ș. C. M. D. M.
Red.jud. N.Ș.C.M./07.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1616/2014.... → |
|---|
