Pretenţii. Sentința nr. 1568/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1568/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 25672/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1568
Ședința publică din data de 17 februarie 2014
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . SRL având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pentru reclamantă dna. av. C. G. A., pentru pârâtă dl. av. G. C. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dl. av. G. C. A. pentru pârâtă depune la dosar răspunsul la interogatoriul ce a fost atașat cererii de chemare în judecată.
Instanța, verificându-și competența, stabilește că este competentă să soluționeze prezenta cauză general, material și teritorial conform art. 94 pct. 1 lit. j coroborat cu art. 107 Cod procedură civilă. Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pe probatorii.
Dna. av. C. G. A. pentru reclamantă, având cuvântul pe probe, arată că a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu la care s-a răspuns, dar nu le-a fost comunicat răspunsul, și proba testimonială. În funcție de răspunsul la interogatoriu, vroia să vadă dacă mai este necesară proba testimonială.
Dl. av. G. C. A. pentru pârâtă învederează că nu a contestat marfa, a contestat calitatea substanțelor, dar vis-a-vis de poziția cu privire la admiterea acțiunii, nu este de acord cu proba testimonială.
Dna. av. C. G. A. pentru reclamantă, având cuvântul, arată că, dacă pârâta nu contestă că reclamanta a livrat marfa, neavând cerere reconvențională, nu insistă în administrarea probei cu martori.
Dl. av. G. C. A. pentru pârâtă, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu un martor, teza probatorie pentru această probă fiind strict pe considerentul că marfa livrată a cauzat prejudiciu societății. Este adevărat că nu a depus întâmpinare pentru că pârâta a încercat să medieze această situație. Precizează că marfa care a fost livrată de reclamantă și folosită de către societatea pârâtă a deteriorat și produs pagube agricole de ordinul miliardelor. Martorul a cărui audiere o solicită este cel care a lucrat pe utilajul agricol și avea folosința mărfii și poate să spună ce s-a întâmplat după câteva luni, că acel orz a ars.
Dna. av. C. G. A. pentru reclamantă, având cuvântul, se opune probei cu un martor, solicitând să se observe faptul că nu există nicio adresă din partea pârâtei prin care să aducă la cunoștință că marfa nu corespunde.
Dl. av. G. C. A. pentru pârâtă, având cuvântul, arată că potrivit art. 254 alin. 2 Cod procedură civilă dovezile care nu au fost propuse prin întâmpinare pot fi propuse în măsura în care nu duc la tergiversarea judecății și în măsura în care o atare probă ar reieși din cercetarea judecătorească.
Mai precizează că societatea pârâtă a fost de acord să achite jumătate din datorie întrucât nu se văd îndatorați să achite întreaga datorie, pentru că parte din acele produse le-a cauzat prejudicii.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru reclamantă, proba cu interogatoriul deja depus și la care s-a răspuns, luând act că reclamanta nu insistă în audierea martorilor pentru dovedirea primirii mărfii.
În ce privește proba cu un martori solicitată de către reprezentantul pârâtei, instanța respinge această probă, apreciind că nu prezintă relevanță pentru soluționarea cauzei, având în vedere ce se dorește a se dovedi prin administrarea acestei probe.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Dna. av. C. G. A. pentru reclamantă, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_,20 lei. A arătat prin cererea de chemare în judecată că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile, a emis factura, avizul de însoțire a mărfii, aspecte care nu sunt contestate. De altfel, prin răspunsul la interogatoriu, pârâta recunoaște că, din toată suma, s-a achitat_ și a rămas acest rest.
Ca atare, pune concluzii de admitere a acțiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Dl. av. G. C. A. pentru pârâtă, având cuvântul, pune concluzii de respingere a acțiunii.
Instanța declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.09.2013 sub nr._, reclamanta S.C. F. G. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. C. 2006 S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de_,20 lei reprezentând debit restant.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți au existat relații comerciale concretizate prin emitere de facturi și semnare de avize de primire a mărfii, reclamanta livrând pârâtei mărfuri pe care aceasta le-a achitat în parte, rămânând debitul restant menționat anterior.
În drept, a invocat dispozițiile art. 46 Cod Comercial, 1516 Cod Civil.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2973,57 lei (fila 36).
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare, dar a fost reprezentată în instanță de avocat, respectiv a răspuns la întrebările de i-au fost adresate prin interogatoriul propus de către reclamantă și încuviințat de către instanță.
În vederea soluționării cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei, respectiv a respins, apreciind că nu este utilă cauzei, proba testimonială.
Analizând actele și lucrările cauzei, prin prisma dispozițiilor incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din răspunsul la interogatoriu, între părți au existat relații comerciale constând în livrarea de către reclamantă către pârâtă a unor mărfuri.
Pârâta a recunoscut că facturile nr._/28.03.2012,_/28.03.2012,_/02.04.2012,_/26.04.2012 și_/26.02.2012 (filele 13-14, 18, 24, 29), respectiv avizele de însoțire a mărfii (filele 11,.12, 17, 21-23, 28) au fost primite de către aceasta, pretinzându-se că au fost semnate de către o persoană care nu avea calitatea de reprezentant legal al societății pârâte, aspect ce nu a fost însă probat de către aceasta.
Mai mult, pârâta susține, prin apărător, că nu a achitat decât o parte din preț, respectiv suma de_ lei (fila 32), deoarece marfa livrată de către reclamantă (îngrășăminte), ar fi distrus cultura de pe terenul pe care a fost împrăștiat îngrășământul, susținere ce nu este, de asemenea, probată în nici un mod.
Astfel, se constată că reclamanta a somat pârâta să achite debitul restant (filele 7-9), însă pârâta nu și-a exprimat nici un punct de vedere la momentul respectiv, nici înainte de a fi notificată, în sensul că nu achită suma restantă ca urmare a calității necorespunzătoare a mărfii primite.
De asemenea, se mai constată că marfa a fost recepționată fără rezerve, împrejurare ce rezultă din semnarea avizelor de însoțire a mărfii, respectiv că nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte că recolta obținută de către pârâtă a fost compromisă ca urmare a calității necorespunzătoare a îngrășămintelor folosite, împrejurare ce ar fi putut cauza u prejudiciu pârâtei.
Conform prevederilor art.662 alin.2, 3 și 4 Cod civil: (2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuți titlul executoriu. (3) Creanța este lichida atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”.
Instanța constată că între reclamantă și pârâtă există o înțelegere, concretizată prin înscrisurile menționate anterior, art. 1178 cod civil stabilind că: „Contractul se încheie prin simplul acord de voințe al părților dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă”.
De asemenea, art. 1270 Cod Civil prevede că contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar art. 1.350 din Noul Cod Civil că:
„(1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți si este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.”
Conform art. 1.527 Cod Civil:
„(1) Creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă”.
Se mai reține că facturile pe care își întemeiază pretențiile reclamanta sunt recunoscute de către pârâtă, chiar și prin răspunsul la interogatoriu, că suma datorată este cuantificată expres în cuprinsul respectivelor facturi.
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea formulată și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de_,20 lei reprezentând debit restant.
În temeiul dispozițiilor art. 453 C.proc.civ., instanța va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 2973,57 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru – fila 36 din dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în Amzacea, ., lot. 32, județul C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_ și domiciliul procesual ales în C., ., .. 1, județul C. la C.. de Av. C. G. A. în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în comuna M. K., ., județul C. având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de_,20 lei reprezentând debit restant.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 2973,57 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru).
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 4/ 28.07.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3529/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 9451/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
