Pretenţii. Sentința nr. 9451/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9451/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 30825/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 9451
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 22 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: E. A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect pretenții – cerere cu valoare redusă, acțiune formulată de reclamanta S.C. E. E. S.A. (J40/_/2007; CUI_; cont bancar RO54CITI_1019 – Banca Citibank Europe plc, Dublin – Sucursala România) cu sediul în București, .. 41-43, corp A, sector 1, București și cu sediul procesual ales în C., .. 89A, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul O. B. (CNP_) cu domiciliul în C., .. 23, jud. C. și cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 54, ., . și chematul în garanție A. E. (CNP_) cu domiciliul în Năvodari, ., . și cu domiciliul procesual ales la av. D. A. în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 08.09.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 22.09.2014, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.03.2014 sub nr._ , reclamanta S.C. E. E. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul O. B. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 5567,72 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare energie electrică, prestate în baza facturilor fiscale emise și neachitate, anexate la dosar, a sumei de 19,71 lei reprezentând penalități de întârziere calculate conform facturii din data de 22.06.2012, precum și la plata sumei de 34,23 lei 69,34 reprezentând taxa de demontare contor, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 200 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul nr._/30.08.2005 în baza căruia reclamanta a furnizat pârâtului energie electrică la locul de consum situat în localitatea Năvodari, ., județul C., fiind emise mai multe facturi fiscale din care au rămas neachitate facturile fiscale emise în data de 22.06.2012 și 05.07.2012 în valoare de 5621,66 lei sumă neachitată deși scadența a fost depășită, iar prețul serviciilor însușit.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1025 și urm. C.p.c, art. 969 C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtului și proba cu înscrisuri, sens în care a atașat la cerere un set de înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul.
Cererea a fost legal timbrată cu 200 lei taxă judiciară de timbru, calculată conform art.6 alin.1 teza a II a din OUG 80/2013.
Pârâtul legal citat a depus formularul de răspuns completat corespunzător prin care a arătat că a vândut imobilul care reprezintă locul de consum în anul 2005-2006, imobilul situat în localitatea Năvodari, . dezmembrat și lotizat în trei corpuri de case – C1, C2, C3 – pentru fiecare din acestea fiind încheiate acte de vânzare cumpărare în anii 2005-2006.
În susținere pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a atașat la cerere un set de înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul, respectiv, actul de identitate, contracte de vânzare cumpărare, plan de lotizare, act de dezmembrare.
La data de 14 mai 2014 pârâtul O. B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată întrucât reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale, reclamanta nu a făcut dovada achitării de către pârât a celorlalte facturi emise începând cu anul 2005, iar pentru perioada pentru care s-au emis facturile nr.2F_/05.07.2012 și 2F_/22.06.2012 între părți nu a fost încheiat un contract prin care reclamanta să-și fi asumat obligația de a furniza energie electrică.
La aceeași dată pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a numitei A. E. pentru ca în cazul în care va cădea în pretenții aceasta să fie obligată să-l despăgubească cu suma de 5621,66 lei și să-i plătească și cheltuielile de judecată.
Susține pârâtul că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3308/04.07.2006 de BNP D. G. a înstrăinat numitei A. E. imobilul situat în localitatea Năvodari, ., . 1/1, județul C., și, întrucât reclamanta îi impută facturi restante ulterioare înstrăinării imobilului, debitul restant se datorează cumpărătoarei A. E..
În dovedirea cererii de chemare în garanție, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept au fost invocate disp.art.72 și urm.Cod proc.civ. iar în baza art.223 NCPC s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 19 august 2014 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a precizat că potrivit art.5 din Contractul de furnizare a energiei electrice contractul s-a încheiat pe durată nedeterminată, iar potrivit art.14 din contract consumatorul poate solicita rezilierea contractului cu un preaviz de 7 zile calendaristice, de la data înregistrării cererii la furnizor.
La data de 28 august 2014 chemata în garanție A. E. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a sa întrucât fiind vorba de facturi din anul 2012, ea a înstrăinat la rândul său imobilul în anul 2007, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție întrucât din data achiziționării imobilului a trecut contractul de furnizare a energiei electrice pe numele său, astfel că dacă avea înregistrate datorii către E. pentru imobilul aflat în proprietate ar fi figurat ca datornic în evidențele furnizorului de electricitate.
De asemenea, chemata în garanție a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
A atașat la întâmpinare copia certificată pentru conformitate cu originalul a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2791/07 iunie 2007 de BNP D. G. și a contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici din 11.12.2007.
La termenul de judecată din data de 08.09.2014 instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului, iar pentru pârât proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind că probele sunt admisibile, concludente și utile, putând conduce la soluționarea cauzei (art.237 alin.2 pct.7 C.proc.civ., art.255 și 258 C.proc.civ.), pârâtul depunând la dosarul cauze răspunsul la interogatoriul formulat de reclamantă odată cu formularul de răspuns (fila 43)
La termenul de judecată din data de 08.09.2014, din oficiu instanța a invocat excepția de netimbrare a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul O. B..
Potrivit art. 248 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Conform art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele de timbru, „acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești ... sunt supuse taxelor de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.” iar potrivit art.2 din același act normativ „Taxele judiciare de timbru se stabilesc în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege.” Potrivit art.33 alin.1 din aceeași lege, „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”, iar alin.2 teza a II a al aceluiași articol stipulează că „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.
Întrucât pârâtul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei, instanța urmează să anuleze cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul O. B. ca netimbrată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cererea principală:
Între reclamanta S.C. E. E. S.A., în calitate de prestator servicii energie electrică și pârâtul O. B. în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr._/30.08.2005 (filele 8-9).
În raport de data încheierii contractului, respectiv 30.08.2005, conform art. 102 din Legea 71/2011 efectele contractului sunt supuse Codului civil din 1864, iar în raport de art. 26 alin.1 din codul de procedură civilă puterea doveditoare a probelor este subordonată Codului civil din 1864.
În temeiul contractului, reclamanta a furnizat pârâtului energie electrică la locul de consum situat în localitatea Năvodari, ., județul C. și a emis facturile fiscale nr.2F_/22.06._ în valoare de 5593,07 lei și nr.2F_/05.07.2012 în valoare de 3423 lei evidențiate la filele 11-12 din dosar, iar pârâtul O. B. s-a obligat să achite integral și la termen facturile emise pentru energia electrică.
Potrivit disp.art.5 din Contractul de furnizarea a energiei electrice sus menționat „Contractul s-a încheiat pe durată nedeterminată”, iar potrivit art.14 din contract „Consumatorul poate solicita rezilierea contractului cu un preaviz de 7 zile calendaristice, de la data înregistrării cererii la furnizor.”
Instanța reține astfel că pârâtul avea obligația ca în situația părăsirii locului de consum să solicite rezilierea contractului, însă o astfel de cerere de reziliere nu a fost formulată de către pârât, contractul de furnizare a energiei electrice fiind reziliat la data de 02.06.2012 de către reclamantă pentru neplata energiei electrice furnizate, ca urmare a neachitării facturilor emise și neachitate.
Potrivit art.33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori prin HG nr.1007/2004, furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul, iar pentru locul de consum aflat în litigiu societatea reclamantă nu a încheiat un alt contract de furnizare a energiei electrice și nici nu a avut cunoștință de existența unui alt consumator.
Conform art. 6 lit. a) din convenția părților, reclamanta s-a obligat să furnizeze pârâtului energie electrică în mod continuu, iar pârâtul, în calitate de consumator, s-a obligat potrivit art. 7 lit. c) din contract să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.
Art. 969 alin. 1 din Codul civil de la 1864, în vigoare la data desfășurării raporturilor juridice deduse judecății, consacră principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), dispunând în acest sens: “Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante”. Rațiunea textului citat constă in asigurarea stabilității si siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice.
Reclamanta a făcut dovada executării propriilor obligații prin facturile fiscale emise, factura fiind un înscris sub semnătură privată ce atestă tocmai executarea operațiunii despre care face vorbire în cuprinsul ei.
Odată dovedită existența obligației de plată, pârâtului îi revine sarcina probei privind executarea acestei obligații, iar atâta vreme cât nu a făcut dovada executării ei sau a existenței unei cauze exoneratoare de răspundere (caz fortuit, forță majoră sau culpa reclamantei) instanța reține că există o neexecutare culpabilă din partea acestuia a propriilor obligații contractuale.
Dovada prejudiciului este făcută de reclamantă prin facturile depuse, prejudiciul constând în contravaloarea facturilor, pe care pârâtul nu le-a achitat.
Potrivit art. 1082 Cod civil: „Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate ca nu este rea-credință din parte-i, afara numai daca nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.”
Instanța reține că, atâta vreme cât pârâtul nu a făcut dovada intervenirii unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit care să o exonereze de răspundere, dovada existenței creanței făcută de către reclamantă generează în temeiul art.1082 cod civil două prezumții: prezumția de neîndeplinire de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contract, în speță cea de a plăti ratele restante și prezumția de culpă a pârâtului în ceea ce privește neîndeplinirea obligației. În raport de prezumția enunțată instanța reține vinovăția pârâtului.
În cauza de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar - contract și facturi, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații livrând energie electrică, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații.
Astfel, pârâtul, prin răspunsul la interogatoriul care i-a fost administrat a recunoscut prin săspunsul al întrebarea nr.1 faptul că reclamanta a furnizat energie electrică la locul de consum, însă prin întâmpinare a acesta a invocat faptul că a vândut imobilul care reprezenta locul de cosnum, astfel că nu este de acord cu achitarea sumei facturate și neachitate.
Totodată, conform art. 11 din contract, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 5/2003 al ANRE, și având în vedere că pârâtul nu și-a îndeplinit în termen obligațiile de plată, reclamanta este îndreptățită să perceapă penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
De asemenea, în conformitate cu art. 200 alin 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin Hotărârea Guvernului 1007/2004, instanța constată că pârâtul avea obligația de a achita și suma reprezentând taxe servicii de deconectare și demontare contor, calculată conform facturilor fiscale emise în temeiul prevederilor de mai sus, în cuantum de 5621,66 lei.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite cererea reclamantei astfel cum a fost formulată si va obliga pârâtul să plătească acesteia suma de 5567,72 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate și neachitate, conform facturilor fiscale anexate.
Conform principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamant, îl va obliga pe pârât și la plata sumei de 19,71 lei, reprezentând penalități de întârziere, dar și a sumei de 34,23 lei, reprezentând taxa de deconectare și demontare contor.
Având în vedere dispozițiile art.453 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora “partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, instanța va obliga pârâtul, ca parte căzută în pretenții, să plătească reclamantei și cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces, in cuantum de 200 lei.
În ceea ce privește soluția dată cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârât, având în culpa pârâtului instanța în baza art.453 NCPC îl va obliga la plata către chemata în garanție A. E. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Anulează ca netimbrată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul O. B. (CNP_) cu domiciliul în C., .. 23, jud. C. și cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 54, ., în contradictoriu cu chematul în garanție A. E. (CNP_) cu domiciliul în Năvodari, ., ., ., jud. C. și cu domiciliul procesual ales la av. D. A. în C., ., jud. C..
Admite cererea formulată de către reclamanta S.C. E. E. S.A. (J40/_/2007; CUI_; cont bancar RO54CITI_1019 – Banca Citibank Europe plc, Dublin – Sucursala România) cu sediul în București, .. 41-43, corp A, sector 1, București și cu sediul procesual ales în C., .. 89A, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul O. B. (CNP_) cu domiciliul în C., .. 23, jud. C. și cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 54, ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5621,66 lei din care suma de 5567,72 lei reprezintă contravaloarea energiei electrice conform facturilor fiscale emise și neachitate, suma de 19,71 lei reprezentând penalități de întârziere calculate conform facturii din 22.06.2012, iar suma de 34,23 lei reprezintă taxa de demontare contor.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei constând în taxa judiciară de timbru.
Obligă pârâtul la plata către chematul în garanție a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei constând în onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată, astăzi, 22.09.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. G. E. A. P.
Red.thred. Jud.A.I.G./22.10.2014
Tehnored. Gref. E.A.P./5ex/31.10.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1568/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 3179/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
