Pretenţii. Sentința nr. 1731/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1731/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 26197/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr_
SENTINȚA CIVILĂ NR 1731
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.02.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. B.
GREFIER: M. B.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta ., cu sediul în sector 2, București, ., . în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Constanta, ., J. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că proba cu înscrisuri este utilă, pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei, astfel că, în temeiul disp. art.258 rap. la 255 o încuviințează.
În temeiul disp. art.394 Cod proc.civ., constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.09.2013 sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 711,65 lei reprezentând debit principal, precum și dobânda legală aferentă debitului principal, de la data scadenței facturii, respectiv 20.08.2012 și până la data achitării efective a debitului..
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că între aceasta, în calitate de vânzător și pârâtă, în calitate de cumpărător s-au derulat raporturi comerciale ce au avut ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea de produse, pentru care s-a emis factura fiscală nr._/06.08.2012 în cuantum de 711,65 lei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1025 Cod.proc.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri( filele 9-13): dovada convocării la conciliere directă, factura fiscală nr._/06.08.2012 în cuantum de 711,65 lei, fișa clientului.
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru.
Deși legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârâtă s-au desfășurat relații comerciale în formă simplificată ce au avut ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea de produse, fapt permis de art. 1178 C.civ., potrivit cu care ” contractul se încheie prin simplul acord de voință al părților, dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă”, pentru care s-a emis factura fiscală nr._/06.08.2012 în cuantum de 711,65 lei.
Conform art. 1169 C.civ., ”părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri.”, iar potrivit art. 1170 C.civ.,” părțile trebuie să acționeze cu bună credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale; ele nu pot înlătura sau limita această obligație”
De asemenea, conform art. 1270 C.civ., ” Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.”, iar potrivit art. 1350 C.civ., ” Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. ”
Dreptul la daune interese presupune în mod obligatoriu existența condițiilor răspunderii contractuale.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a face, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025- 1032 C proc civ, privind cererile cu valoare redusă.
Astfel, potrivit art. 1025 C proc civ, prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Reclamantul declanșează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere și depunerea sau trimiterea acestuia la instanța competentă, prin poștă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului și confirmarea primirii acestuia. (2)Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiției și conține rubrici care permit identificarea părților, valoarea pretenției, indicarea probelor și alte elemente necesare soluționării cauzei.
(3)Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit și copii de pe înscrisurile de care reclamantul înțelege să se folosească (art. 1029 C proc civ.)
Art. 1030 C proc civ dispune că instanța va pronunța și redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. În cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar. Hotărârea primei instanțe este executorie de drept.
Pentru a proba o obligație comercială, facturile emise de un comerciant trebuie să fie acceptate de către celălalt comerciant, parte a raportului obligațional. Acceptarea poate fi expresă, prin depunerea semnăturii și a ștampilei, sau tacită.
În cauza de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv factura fiscală nr._/06.08.2012 în cuantum de 711,65 lei( f 10) acceptată la plată de pârâta-debitoare prin aplicarea semnăturii și a ștampilei, a făcut dovada existenței unui contract valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, acesteia din urmă revenindu-i sarcina de a dovedi că și- a executat propriile obligații. Astfel, pârâta, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea unui înscris din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Având în vedere cele expuse anterior, instanța va admite cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 711,65 lei reprezentând debit principal.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului principal de la data scadenței facturii și până la data achitării efective a debitului, instanța face următoarele precizări.
Sub aspectul dobânzii legale pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data la care a devenit scadentă factura neachitată de către pârâtă, până la plata integrală a debitului principal, solicitate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, instanța apreciază că potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, autorul pagubei este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat (lucrum cessans) ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. Astfel, reclamanta poate solicita atât plata echivalentului pagubei, cât și plata dobânzilor legale aferente acestei sume.
În speță, instanța constată că sunt pe deplin întrunite condițiile cerute de lege pentru acordarea dobânzilor și anume: obligația pârâtei constă în plata unei sume de bani, este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantei un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare, potrivit O.G. nr. 13/2011.
Astfel, instanța va obliga pârâta și la plata dobânzii legale aferente debitului principal(711,65 lei), începând cu data scadenței, respectiv 20.08.2012 și până la achitarea efectivă a debitului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta ., J40/_/2004, CUI RO_, cu sediul procesual ales în sector 2, București, ., . împotriva pârâtei ., CUI RO_, J_, cu sediul în Constanta, ., J. C..
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 711,65 lei, reprezentând contravaloare factură fiscală și dobânda legală aferentă acestui debit, de la 20.08.2012, până la data achitării efective a debitului.
Cu apel în 30 zile de la comunicare la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. B. M. B.
Red / dact jud CB:26.06.2014
4 exemplare
| ← Validare poprire. Sentința nr. 248/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 2286/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
