Pretenţii. Sentința nr. 2760/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2760/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 485/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2760/2014
Ședința din camera de consiliu de la 13 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . cu sediul în C., ..14, jud. C. și pe pârât . cu sediul în C., ..4, ., jud. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, fără citare părți.
Verificând competența de soluționarea a cauzei, conf. disp. art. 131 C. proc. civ. raportat la art. 94 coroborat cu art.107 C. proc. civ., constată că Judecătoria C. este competenta general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța conform disp.art. 255 C. proc. civ. încuviințează proba cu actele depuse la dosar.
În baza disp. art. 394 C. proc. civ. instanța declară închise dezbaterile pe fondul cauzei și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.01.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei în cuantum de 4432,62 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate, la care se vor calcula dobânzi legale.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că a prestat servicii de aprovizionare cu marfă pentru societatea pârâtă, emițând facturi fiscale în valoare totală de 4868,03 lei, achitate parțial, în prezent rămânând un debit restant de 4432,62 lei.
Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 1025 C. proc. civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 200 lei, conform art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, atașând în acest sens: factura nr._/12.04.2011, nr._/27.05.2011, nr._/03.06.2011, nr._/07.06.2011, nr._/17.06.2011, nr._/25.06.2011, nr._/27.06.2011 și somația nr. 302/18.10.2013, probe care au fost încuviințate de către instanță, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 254, art. 255 corob. cu art. 158 și art. 292 C. proc. civ.
Totodată, reclamanta a arătat că nu solicită dezbaterea orală a cauzei.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare sau apărări în cauză.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul a ales să folosească procedura prevăzută de art. 1028 și urm. C. proc. civ. referitoare la cererile cu valoare redusă. În acest sens, instanța constată că au fost respectate dispozițiile legii, sesizarea instanței făcându-se în scris, prin completarea formularului aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 359/C/2013.
Potrivit art. 1.029 C. proc. civ. „Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu.”
Pârâta nu a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, deși a fost legal citată în acest sens. În lipsa întâmpinării instanța va aplica dispozițiile art. 1030 alin. 2 C. proc. civ., urmând să pronunțe o hotărâre în baza cererii principale și a actelor care au fost depuse de parte în dosar.
Potrivit dispozițiilor Codului civil, pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor raporturi contractuale stabilite între părți, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial, existența unei legături de cauzalitate între prejudiciu și nerespectarea obligațiilor contractuale, vinovăția părții care a cauzat prejudiciul, necesitatea punerii debitorului în întârziere și inexistența unei clauze de neresponsabilitate prevăzute de părți în contract.
Existența raporturilor contractuale dintre reclamantă și pârâtă nu a fost dovedită în speță.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 249 C. proc. civ. „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, iar în conformitate cu disp. art. 277 C. proc. civ. „ (1) Dispozițiile art. 274 și 275 nu se aplică în raporturile dintre profesioniști. (2) Înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepția cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăși dovedirea actului juridic. (3) Înscrisul sub semnătură privată întocmit în exercițiul activității unei întreprinderi este prezumat a fi fost făcut la data consemnată în cuprinsul său. În acest caz, data înscrisului sub semnătură privată poate fi combătută cu orice mijloc de probă.(4) Dacă înscrisul prevăzut la alin. (3) nu conține nicio dată, aceasta poate fi stabilită în raporturile dintre părți cu orice mijloc de probă”.
În speță, reclamanta nu a dovedit prin niciun mijloc de probă primirea de către pârâtă a bunurilor prevăzute în facturile depuse la dosar sau livrarea acestora de către reclamantă.
Mai mult, cu privire la facturile depuse în susținerea cererii, instanța constată că, întrucât acestea nu au fost semnate de către pârâtă, este necesar a se analiza dacă sunt incidente în cauză dispozițiile art. 277 alin. (2) din Codul de procedură civilă. După cum rezultă din textul legal, este necesar ca înscrisul nesemnat să fie utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității pârâtei pentru a constata un act juridic, respectiv operațiunea comercială, iar această condiție trebuie probată de către cel care prezintă înscrisul în instanță, respectiv de către reclamantă.
În cauza de față, reclamanta nu a dovedit existența unor înscrisuri însușite de debitoare, atestând drepturi și obligații în legătură cu prestațiile efectuate de aceasta, simplul fapt al ștampilării nefăcând dovada însușirii facturilor de către persoane având dreptul de a angaja societatea în raporturi juridice. Astfel, orice persoană poate proceda la aplicarea unei ștampile, neputându-se ca atare verifica prin administrarea probei cu înscrisuri dacă cel ce a aplicat ștampila avea sau nu calitatea de reprezentant al societății debitoare.
Față de considerentele expuse, instanța apreciază că nu s-a putut proba îndeplinirea condițiilor pentru aplicarea în această cauză a dispozițiilor art. 277 alin. (2) din Codul de procedură civilă, respectiv recunoașterea valorii probante a înscrisurilor nesemnate - facturi.
Capătul de cerere principal fiind neîntemeiat, urmează ca și cererile accesorii să fie respinse, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de către . cu sediul în C., ..14, jud. C. în contradictoriu cu . cu sediul în C., ..4, ., ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.03.2014.
P. GREFIER
L. F. E. G.
Tehn. E.G.
Red.jud.L.F./ 29.08.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2290/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 6508/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
