Pretenţii. Sentința nr. 9773/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9773/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 12861/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9773/2014
Ședința din camera de consiliu de la data de 26.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea cererii de valoare redusă formulate de către reclamanta S.C. „E. E.” S.A. - CUI_, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J40/_/2007, cu sediul în municipiul București, .. 41-43, corp A, sector 1 și cu sediul procesual ales în municipiul C., .. 89A, jud. C., în contradictoriu cu pârâta S. F. - CNP_, domiciliată în municipiul C., . nr. 2A, .. A, ..
La apelul nominal realizat în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material – potrivit art. 1027 alin. 1 din codul de procedură civilă și teritorial – potrivit art. 107 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, instanța procedează la estimarea duratei procesului sens în care stabilește data de 01.11.2014.
În temeiul dispozițiilor art. 258 rap. la art. 255 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a încuviința reclamantei proba cu înscrisuri, pentru dovedirea pretențiilor exhibate prin acțiunea civilă de față.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în temeiul art. 244 din Codul de procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și, întrucât prezenta cauză se desfășoară în conformitate cu prevederile art. 1029 din Codul de procedură civilă, conform cărora procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, dată fiind împrejurarea că reclamanta nu a solicitat dezbateri orale, în temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, declară încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin formularul de cerere de valoare redusă înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.04.2014, sub număr dosar_/ 212/ 2014, reclamanta S.C. „E. E.” S.A. a chemat în judecată pe pârâta S. F., solicitând obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 1942.18 lei, compusă din:
- 1489.87 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate potrivit facturilor nr. 1 F_/ 21.05.2011, nr. 1 F_/ 21.07.2011, nr. 2 F_/ 03.04.2012, nr. 2 F_/ 21.07.2012, nr. 1 F_/ 21.09.2012 și nr. 3 F_/ 26.05.2013;
- 313.63 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate asupra debitului principal de 1489.87 lei;
- 138.68 lei, reprezentând taxe servicii;
- 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arătă că, în baza contractului de furnizare a energiei electrice nr. C_/ 04.08.2004 încheiat între părți, reclamanta a furnizat pârâtei energie electrică la locurile de consum situat în municipiul C., . nr. 2A, .. A, ., iar dintre facturile emise în executarea contractului au rămas neachitate cele 6 facturi atașate cererii, emise în perioada 21.05._13. Pentru neîndeplinirea la termen a obligației de plată, furnizorul de energie electrică a calculat penalități de întârziere, conform art. 11 din convenția părților. Potrivit art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, societatea reclamantă pretinde pârâtei și plata contravalorii taxei de servicii, în cuantum de 138.68 lei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 969 cod civil din 1864, Legea energiei electrice, Regulamentul de furnizare a energiei electrice, art. 1025 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri, în fotocopie.
Pârâta nu a depus formularul de răspuns prevăzut de art. 1030 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care i-a fost comunicat odată cu formularul de cerere.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată reclamantei. Aceleiași părți i-a fost încuviințată și proba cu interogatoriul pârâtei, însă aceasta din urmă nu s-a înfățișat la termenul de judecată din data de 26.09.2014, pentru când fusese citată cu mențiune expresă în acest sens.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între S.C. „E. E.” S.A. - în calitate de furnizor și S. F. - în calitate de consumator a intervenit contractul de furnizare a energiei electrice nr. C_/ 04.08.2004 (f. 5-6), în baza căruia reclamanta a furnizat pârâtei energie electrică la locurile de consum situat în municipiul C., . nr. 2A, .. Pentru energia electrică furnizată la acest punct de consum în executarea contractului, S.C. „E. E.” S.A. a emis facturi, susținând că cele cu nr. 1 F_/ 21.05.2011 (f. 8), nr. 1 F_/ 21.07.2011 (f. 10), nr. 2 F_/ 03.04.2012 (f. 12), nr. 2 F_/ 21.07.2012 (f. 14), nr. 1 F_/ 21.09.2012 (f. 15) și nr. 3 F_/ 26.05.2013 (f. 16) nu au fost achitate, rezultând astfel un debit de 1489.87 lei, reprezentând contravaloare energie electrică consumată.
Conform art. 6 din convenția părților, reclamanta - în calitate de furnizor/ vânzător - s-a obligat să furnizeze partenerului contractual energie electrică în mod continuu în condițiile menționate în contract iar pârâta - în calitate de consumator/ cumpărător - s-a obligat, potrivit art. 7 lit. c) din contract, să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025- 1032 din Codul de procedură civilă, privind cererile cu valoare redusă, care se aplică „atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței”.
Ca și dispoziții de drept material, instanța reține incidența următoarelor prevederi din Codul civil de la 1864:
• art. 969 alin. 1 - „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”;
• art. 1073 - „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”;
La rândul său, art. 46 din Codul comercial stipulează: „Obligațiunile comerciale și liberațiunile se probează: cu acte autentice; cu acte sub semnătură privată; cu facturi acceptate; prin corespondență; prin telegrame; cu registrele părților; cu martori, de cate ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din codul civil; în fine, prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă”.
Instanța reține că în materie contractuală sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și executarea propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau o altă modalitate de stingere a obligațiilor reglementată de lege - art. 1091 din Cod civil de la 1864 fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract, conform art. art. 1083 din Cod civil de la 1864, prin intervenirea unui caz fortuit sau de forță majoră.
Obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, revenindu-i doar sarcina de a dovedi existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului. Acestuia din urmă îi revine sarcina de a dovedi, prin documente justificative ale plății, faptul că între cele două entități nu mai exista nici o obligație valabilă, creanța pretinsă fiind stinsă anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta-creditoare a făcut dovada existenței unui contract valabil, susținând totodată executarea propriilor obligații, executare ce nu este contrazisă de către debitoare și nici infirmată prin probele administrate, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâta-debitoare, instanța apreciază că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 din Codul civil din 1864 (articol de lege aplicabil, până la . noului Cod de procedură civilă, conform art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/ 2011), că și-a executat propriile obligații.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța apreciază că cererea reclamantei este întemeiată, sub aspectul primului său capăt, referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 1489.87 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a energiei electrice furnizate și facturate potrivit facturilor nr. 1 F_/ 21.05.2011, nr. 1 F_/ 21.07.2011, nr. 2 F_/ 03.04.2012, nr. 2 F_/ 21.07.2012, nr. 1 F_/ 21.09.2012 și nr. 3 F_/ 26.05.2013.
Cât privește solicitarea penalităților de întârziere, această cerere a reclamantei se întemeiază pe prevederile art. 11 din contractul părților, conținând așadar o clauză penală.
Potrivit art. 1066 din Cod civil de la 1864 - „clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i”, iar potrivit prevederilor art. 1069 din același cod, „clauza penală este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. Nu poate dar creditorul cere deodată si penalitatea și obiectul obligației principale, afară dacă penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării”.
Având în vedere aceste dispoziții legale și situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, Judecătoria apreciază că S.C. „E. E.” S.A. este îndreptățită a solicita penalitățile de întârziere pârâtei, în baza clauzei penale stipulate în cuprinsul art. 11 din contract, astfel că S. F. va fi obligată și la plata sumei de 313.63 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate asupra debitului principal de 1489.87 lei.
În conformitate cu art. 200 alin 5 din regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin Hotărârea Guvernului 1007/2004, instanța va obliga pârâta și la plata sumei reprezentând taxe servicii, dat fiind faptul că prevederile legale indicate prevăd: „cheltuielile furnizorului / operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator”. Suma solicitată cu acest titlu (138.68 lei) este evidențiată în cuprinsul centralizatorului facturilor restante ale clientului S. F. (f. 7).
În dezlegarea acestei pricini instanța are în vedere și dispozițiile art. 358 din Codul de procedură civilă, prin prisma cărora apreciază atitudinea pârâtei, de a nu se înfățișa la termenul din data de 26.09.2014 pentru a răspunde interogatoriului (f. 4), drept un început de dovadă în folosul reclamantei.
Având în cele expuse instanța va admite cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost formulată.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, față de cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și constatând culpa procesuală a pârâtei în prezenta cauză, instanța o va obliga pe aceasta din urmă la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru de 50 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de valoare redusă formulată de către reclamanta S.C. „E. E.” S.A. - CUI_, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J40/_/2007, cu sediul în municipiul București, .. 41-43, corp A, sector 1 și cu sediul procesual ales în municipiul C., .. 89A, jud. C., în contradictoriu cu pârâta S. F. - CNP_, domiciliată în municipiul C., . nr. 2A, .. A, ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei următoarele sume de bani:
- 1489.87 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate potrivit facturilor nr. 1 F_/ 21.05.2011, nr. 1 F_/ 21.07.2011, nr. 2 F_/ 03.04.2012, nr. 2 F_/ 21.07.2012, nr. 1 F_/ 21.09.2012 și nr. 3 F_/ 26.05.2013;
- 313.63 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate asupra debitului principal de 1489.87 lei;
- 138.68 lei, reprezentând taxe servicii;
- 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. jud. G.M./09.06.2015;
Tehnored. grf. C.B./09.06.2015/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 5842/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria... → |
|---|
