Acţiune în constatare. Sentința nr. 5842/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5842/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 27660/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5842/2014
Ședința din data de 27.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamant . în contradictoriu cu pârâții M. C. PRIN PRIMAR și C. L. AL MUNICIPIULUI C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 06.05.2014 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 13.05.2014, la data de 20.05.2014 și la data de 27.05.2014 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 01.11.2012 sub număr de dosar_, reclamanta S.C. I. 2000 S.R.L. a chemat în judecată pârâții MUICIPIUL C. prin PRIMAR și C. L. AL MUNICIPIULUI C., solicitând instanței să constate existența unui drept de proprietate asupra imobilului – construcție cu destinație de atelier în suprafață construită de 113,19 mp și birou în suprafață construită de 45,34 mp, situată în Mun. C., .. 31 – 33, km 5, județul C. și constatarea existenței unui drept de folosință asupra terenului în suprafață de 293,78 mp, pe care este amplasată construcția menționată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 4/14.02.2008 și factura fiscală nr._/31.05.2007, . i-a transmis în proprietate imobilul – construcție în suprafață construită totală de 158,53 mp, situat în C., .. 31 – 33, jud. C., iar . a dobândit în proprietate imobilul prin vânzare-cumpărare de la . SRL, care l-a dobândit prin vânzare cumpărare de la CONSUMCOOP C..
Reclamanta a mai arătat că, la rândul său, CONSUMCOOP C. a edificat imobilul în baza Acordului Consiliului popular al Mun C. nr._/01.12.1977 și al Deciziei Consiliului popular al Mun. C. nr. 237/10.05.1978, prin care s-au transmis din administrarea Mun. C. în folosința Cooperativei de Consum C. pe o perioadă de 2 ani terenul proprietate de stat în suprafață de 800 mp situat în C., ., în vederea amplasării cu caracter provizoriu „pe o perioadă de cel mult doi ani”, a unui magazin pentru prezentarea și desfacerea mobilei.
Construcția nu a fost desființată la expirarea termenului acceptat prin Acordul, respectiv Decizia fostului Consiliu popular al Mun. C., aceasta fiind înstrăinată după anul 1990 prin acte succesive, intrând în final în proprietatea reclamantei.
Reclamanta mai arată că a înscris construcția în evidențele fiscale ale Primăriei C., în vederea achitării taxelor și impozitelor, precum și faptul că terenul pe care este amplasată construcția aparține domeniului privat al Mun. C., așa cum rezultă din Hot. Consiliului L. al Mun. C. nr. 109/28.02.2005.
În ceea ce privește convenția de superficie, reclamanta arată că au această valoare Acordul Consiliului popular al Mun C. nr._/01.12.1977 și Decizia Consiliului popular al Mun. C. nr. 237/10.05.1978, și deși acordul a fost dat pe o perioadă de cel mult 2 ani, la expirarea termenului construcția nu a fost demolată benevol sau ca urmare a vreunui control exercitat de organele abilitate din cadrul primăriei.
Reclamanta arată că îngăduința sau numai pasivitatea proprietarului terenului, dublat de înregistrarea fără obiecții în evidențele locale pentru impunere fiscală, valorează consimțământ tacit pentru constituirea dreptului de superficie.
În drept reclamata a invocat prevederile art. 492 C.civ.
În probațiune, reclamanta a atașat cererii înscrisuri.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, însă s-au prezentat în fața instanței prin reprezentant, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză a fost încuviințată și administrată pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților, proba testimonială cu un martor și proba cu expertiză tehnică imobiliară.
În cadrul probei cu înscrisuri, s-a dispus efectuarea unei adrese către Primăria C. pentru a înainta situația juridică și istoricul de rol fiscal al imobilului și către OCPI C. pentru a înainta un extras de carte funciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin adresa Consiliului popular al Mun. C. nr._/01.12.1977 (f 6) s-a comunicat Cooperativei de Consum a Orașului C. acordul cu privire la amplasarea cu caracter provizoriu (pentru maxim 2 ani) a unui magazin pentru prezentarea și desfacerea mobilei, în orașul C., . planului de situație anexat.
Prin Decizia Consiliului popular al Mun. C. nr. 237/10.05.1978 (f 7) s-a transmis din administrarea Mun. C. în folosința Cooperativei de Consum a Orașului C. pe o perioadă de 2 ani terenul în proprietate de stat în suprafață de 800 mp situat în C., ., identificat în planul situație anexă.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, la 28 februarie 2002, pentru imobilul situat în C. ., nr. 31 – 33, colț cu . efectuat măsurători cadastrale, rezultând o suprafață de teren de 293,78 mp și o suprafață construită totală de 158,53 mp.
Conform Hotărârii Consiliului local al Mun. C. nr. 109/28.02.2005 (f 8-10), imobilul situat în mun. C. ., nr. 31 – 33, în suprafață de 293,78 mp aparține domeniului privat al Mun. C..
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 4/14.02.2008, . a vândut către . imobilul situat în C. ., nr. 31 – 33, în suprafață totală de 170,61 mp.
Din raportul de expertiză rezultă de asemenea că în iulie 2010 s-au efectuat măsurători cadastrale asupra imobilului în litigiu, rezultând suprafața construită a halei de 113 mp, a birourilor de 45 mp și a terenului aferent de 294 mp.
Obiectul prezentei acțiuni îl constituie constatarea dreptului de superficie al reclamantei constând în dreptul de proprietate asupra imobilului – construcție cu destinație de atelier în suprafață construită de 113,19 mp și birou în suprafață construită de 45,34 mp și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 293,78 mp, pe care este amplasată construcția menționată.
În ceea ce privește dreptul de superficie, este de reținut că acesta nu avea o reglementare directă și expresă în Codul civil de la 1865, existența sa fiind la început controversată, ulterior doctrina și practica recunoscând existența acestui drept, ca o consecință a caracterului relativ a prezumției de proprietate, instituită de art. 492 cod civil de la 1865, ce permitea dovedirea faptului că o construcție existentă pe un teren nu este a proprietarului terenului. Teoriile doctrinare și soluțiile din practica judiciară, de sub imperiul vechii reglementări, au primit o reglementare expresă, prin Noul Cod Civil.
Conform definițiilor din doctrină, dreptul de superficie este acel drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren, care constă în dreptul de proprietate al unei persoane, numită superficiar, privitor la construcțiile, plantațiile sau alte lucrări ce se află pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință accesoriu dreptului de proprietate asupra construcțiilor. În fapt, doar acest „drept de folosință” asupra terenului, este dreptul de superficie propriu-zis, dezmembrământ a dreptului de proprietate.
În acest sens, (așa cum în prezent este reglementat expres) și sub vechea reglementare, s-a acceptat în mod unanim că dreptul de superficie se poate naște, fie în baza convenției dintre proprietarul terenului și constructor, fie prin prescripția achizitivă, fie în baza legii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în Hotărârea din 15 februarie 2007 (Bock și P. contra României) că dreptul de superficie poate fi dobândit numai prin lege, convenția părților sau prin prescripție achizitivă, iar simplul fapt de a ridica o construcție pe terenul altuia, chiar de buna credință, constructorul având convingerea că este proprietarul terenului pe care o construiește, nu ar fi de natură să conducă la recunoașterea unui drept de superficie în favoarea celui ce construiește pe terenul ce nu este proprietatea sa, în absența posibilității aplicării unuia din modurile de dobândire sus amintite, deoarece aparenta de drept nu intra în categoria actelor și faptelor juridice prin care se poate dobândi dreptul de superficie, astfel ca recunoașterea dobândirii dreptului de superficie pe cale judiciară ar reprezenta o încălcare a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.
În cauză, reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcțiilor, iar pentru a dovedi convenția intervenită între părți cu privire la superficie, aceasta a invocat Acordul Consiliului popular al Mun. C. nr._/01.12.1977 și Decizia Consiliului popular al Mun. C. nr. 237/10.05.1978, arătând că deși acordul a fost dat pe o perioadă de cel mult 2 ani, la expirarea termenului construcția nu a fost demolată benevol sau ca urmare a vreunui control exercitat de organele abilitate din cadrul primăriei.
Analizând însă aceste înscrisuri, și luând în considerare și poziția exprimată de pârâți, respectiv de respingere a acțiunii ca neîntemeiată, instanța apreciază că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui acord al proprietarului terenului în vederea constituirii dreptului de superficie, respectiv acordul cu privire la folosința terenului pe care a fost edificată construcția.
Conform Acordului din 01.12.1997, magazinul trebuia să se realizeze „din materiale ușoare, demontabile, pentru a putea fi dezafectate cu cheltuieli minime și fără pierderi de materiale, la data expirării avizului”.
De asemenea, din Decizia nr.237/10.05.1978, rezultă în mod expres faptul că terenul a fost transmis în folosința Cooperativei de Consum a orașului C. pe o perioadă de cel mult 2 ani, în vederea amplasării cu caracter provizoriu a unui magazin pentru montarea și desfacerea mobilei.
Astfel, din conținutul acestor înscrisuri, rezultă fără echivoc faptul că intenția pârâților a fost aceea de a transmite pe o perioadă de maxim 2 ani dreptul de folosință asupra imobilului, urmând ca la expirarea acestei perioade construcția să fie ridicată.
Pasivitatea pârâților, care nu au solicitat ridicarea construcției deținute de reclamantă, nu constituie un acord tacit pentru acordarea dreptului de folosință asupra terenului după expirarea termenului de 2 ani și implicit pentru a lua naștere dreptul de superficie, ci eventual această pasivitate ar putea fi analizată în cadrul unei acțiuni întemeiată pe dobândirea dreptului de superficie prin uzucapiune.
Nici faptul că prin adresa nr. R-S_/27.04.2011 se comunică reclamantei de către SPITVBL C. faptul că imobilul – construcție situat în C., .. 31-33 figurează înregistrat în evidențele fiscale pe numele reclamantei, nu poate constitui exprimarea de către pârâți a unui acord cu privire la folosirea terenului pe care este edificată construcția, mai ales că înregistrarea vizează strict imobilul-construcție.
Având în vedere că dreptul de superficie nu poate lua naștere în absența acordului proprietarului terenului de a ceda în favoarea altei persoane, constructor al unui imobil, exercițiul folosinței terenului, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește solicitarea pârâților de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât pârâții nu au depus la dosarul cauzei dovada efectuării vreunor cheltuieli ocazionate de acest litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S.C. I. 2000 S.R.L. cu sediul în C., FĂGETULUI, nr. 140, ., ., J. C. în contradictoriu cu pârâții M. C. prin PRIMAR și C. L. AL MUNICIPIULUI C. ambii cu sediul în C., ., J. C., ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâților de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 02 iunie 2014
Red. Jud. D.D.2ex/16.08.2014
Emis 3 comunicări, la data de
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4400/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 9773/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
