Pretenţii. Sentința nr. 2780/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2780/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 30343/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2780/2014
Ședința publică din data de 14.03.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanta S.C. „D. și F.” S.R.L., cu sediul social în municipiul C., ., Piața Tomis II, jud. C., în contradictoriu cu pârâta S.C „R. T.” S.R.L., cu sediul social în municipiul C., ., ., având ca obiect „pretenții civile”.
La apelul nominal realizat în ședință publică se prezintă pentru reclamanta S.C. D. și Fii S.R.L. doamna avocat M. Carpăn, cu împuternicire avocațială . nr._ depusă la fila 4, lipsă fiind pârâta S.C. R. T. S.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece pricina din punct de vedere general și material – potrivit art. 94 pct. 1 lit. j) Cod procedură civilă iar teritorial – potrivit art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă., pune în discuția părților prezente estimarea duratei procesului și, luând act că reclamanta apreciază că pricina va putea fi soluționată în termen de o lună, estimează durata procesului până la_.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul reclamantei asupra probelor.
Reprezentantul convențional, pentru reclamantă, în dovedirea acțiunii, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și chemarea la interogatoriu a pârâtei.
În temeiul art. 258 C.pr.civ. instanța încuviințează reclamantei proba cu înscrisuri, apreciind-o concludentă, pertinentă și utilă soluționări cauzei și cererea de chemare la interogatoriu a pârâtului, apreciind-o ca fiind în legătură cu fapte personale ale acesteia.
Avocatul reclamantei arată că reclamanta și-a complinit obligația de a formula și a depune la dosar interogatoriul, iar instanța, prin rezoluție administrativă, a dispus comunicarea acestuia către pârâtă, cu mențiunea a formula răspuns și a-l depune la dosar. Solicită ca instanța să constate că pârâta nu a formulat răspuns la interogatoriu și să facă aplicarea dispozițiilor art. 358 Cod procedură civilă.
Instanța constată că pârâta nu a formulat răspuns interogatoriului ce i-a fost transmis odată cu citația pentru prezentul termen de judecată și ia act că reclamanta a solicitat a se aplica dispozițiile art. 358 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în temeiul art. 244 C. proc. civ., constată terminată cercetarea judecătorească și, potrivit art. 392 C. proc. civ., declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente, pe fondul cauzei.
Avocatul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumelor menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și aplicarea dispozițiilor art. 358 Cod procedură civilă, față de lipsa răspunsului pârâtei la interogatoriul formulat de către reclamantă.
În temeiul art. 394 C. proc. civ., instanța declară încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.11.2013, sub număr dosar_, reclamanta S.C. „D. și F.” S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C „R. T.” S.R.L. la plata sumei de 2998.28 lei, reprezentând preț neachitat al mărfurilor livrate, precum și penalități de întârziere de 844.92 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că între părți a intervenit Contractul de vânzare-cumpărare nr. 2262/ 07.12.2012, în baza căruia reclamanta a vândut pârâtei produse de panificație, însă cumpărătorul nu și-a îndeplinit integral obligația de plată, rămânând neachitată suma de 2998.28 lei, asupra căreia reclamanta a calculat penalități de întârziere, potrivit clauzelor contractuale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1719-1724 din Codul civil, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 280 lei.
Pârâta, legal citată fiind, nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentată în instanță pentru a-și face apărări.
Instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și proba cu interogatoriul pârâtei, însă aceasta din urmă nu a formulat răspuns la interogatoriul ce i-a fost comunicat.
Examinând materialul probator al dosarului, instanța reține următoarele:
Între S.C. „D. și F.” S.R.L. - în calitate de vânzător și S.C „R. T.” S.R.L. - în calitate de cumpărător, a intervenit Contractul de vânzare-cumpărare nr. 2262/ 07.12.2012 (f. 17), în baza căruia reclamanta a vândut pârâtei produse de panificație, pentru care s-au emis facturi. Pârâta și-a asumat obligația corelativă de plată a prețului mărfurilor furnizate, în termen de 7 zile.
Dintre facturile emise în executarea contractului în perioada 10.12._13, reclamanta susține că a rămas neachitată suma de 2998.28, această afirmație fiind susținută prin prezumțiile simple născute din următoarele fapte: emiterea facturilor aferente perioadei 10.12._13 (f. 20-93) - semnate/ ștampilate de primire din partea cumpărătorului, de către societatea reclamantă și înregistrarea acestor facturi în contabilitatea proprie; atitudinea procesuală a pârâtei, care nu a negat îndeplinirea obligației de către reclamantă.
Potrivit art. 1270 alin. 1 din Codul civil - „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, iar conform art. 1350 din același cod - „(1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. (2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii”.
Instanța reține că în materie contractuală sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și executarea propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau o altă modalitate de stingere a obligațiilor reglementată de lege - art. 1469 din Codul civil, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract, conform art. 1351 din Codul civil, prin intervenirea unui caz fortuit sau de forță majoră.
Având în vedere că, în cauza de față, reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil, susținând totodată executarea propriilor obligații, executare ce nu este contrazisă de către pârâtă și nici infirmată prin probele administrate, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâta-debitoare, instanța apreciază că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, că și-a executat propriile obligații.
Astfel, pârâta, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea unui înscris din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor. Mai mult, aceasta nu a înțeles să răspundă la interogatoriul comunicat odată cu acțiunea și înscrisurile anexate acesteia, astfel că în temeiul art. 358 Cod proc. civ, instanța va socoti această împrejurare ca o mărturisire deplină.
Potrivit art. 1538 din Codul civil - „(1) Clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. (2) În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligației principale, fie clauza penală. (3) Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită. (4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească vreun prejudiciu”.
La rândul său, art. 1539 din Codul civil prevede posibilitatea pentru creditor ca, în cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligației la timp, să poată cere atât executarea obligației principale, cât și a penalității.
Având în vedere aceste dispoziții legale și situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, Judecătoria apreciază că reclamanta este îndreptățită a solicita penalitățile de întârziere pârâtei, în baza clauzei penale stipulate în cuprinsul art. 4 din Contractul de vânzare-cumpărare nr. 2262/ 07.12.2012.
Penalitățile de întârziere au fost cuantificate de reclamantă la suma de 844.92 lei, în cuantum procentual de 0.1%/zi, calculate asupra debitului principal, până la data de 23.10.2013.
Având în vedere dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, instanța va obliga această parte să plătească reclamantei suma de 410 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru de 280 lei și onorariu de mediator în sumă de 130 lei, dovedit cu factura nr. 5/ 07.10.2013 și chitanța nr. 14/ 07.10.2013 (f. 15).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. „D. și F.” S.R.L., cu sediul social în municipiul C., ., Piața Tomis II, jud. C., înregistrată în registrul comerțului sub nr. J13/ 4249/ 1994, având C. RO6579948, în contradictoriu cu pârâta S.C „R. T.” S.R.L., cu sediul social în municipiul C., ., ., jud. C., înregistrată în registrul comerțului sub nr. J13/ 3247/ 2006, având C._.
Obligă pârâta să plătească reclamantei:
- suma de 2998.28 lei, reprezentând preț neachitat al mărfurilor cumpărate potrivit facturilor emise de S.C. „D. și F.” S.R.L. în perioada 10.12._13, în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. 2262/ 07.12.2012;
- suma de 844.92 lei, reprezentând penalități de întârziere în cuantum procentual de 0.1%/zi, calculate asupra debitului principal, până la data de 23.10.2013;
- suma de 410 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. M. C. B.
Red. jud. G.M./14.10.2014;
Tehnored. grf. C.B /24.10.2014/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 26/2014. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
