Pretenţii. Sentința nr. 3255/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3255/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 30559/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3255
Ședința Camerei de Consiliu din data de 24 martie 2014
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . SRL având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul dispozițiilor art. 1027 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. j și art. 107 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța încuviințează ca fiind utilă cauzei proba cu înscrisurile aflate la dosar și, în raport de acestea, constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.11.2013, având nr._, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta .. BUSINESS UNIGRAPHICS SRL, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2400,02 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise și neachitate, precum și la plata dobânzii contractuale în cuantum de 1% pe zi de întârziere, calculată de la data de 11.05.2013 pentru factura nr. 381/11.05.2013, respectiv de la data de 24.05.2013 pentru factura nr. 406/24.05.2013, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. .
În fapt, reclamanta precizează că pârâta a refuzat să achite obligațiile de prestare a serviciilor efectuate, conform facturilor emise.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: facturile . nr.381/26.04.2013, 406/09.05.2013, dovada de comunicare prin curier, somația din data de 17.09.2013, nota de inventar, notificarea din 03.09.2013, dovada de comunicare, notificarea din data de 26.08.2013, dovada de comunicare, contractul de mandat încheiat de S.C. ABC SOLUȚIONS S.R.L. și S.C. A. P. S.R.L., act adițional la contractul de mandat.
Prezenta acțiune a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 200 lei.
Pârâta, legal citată cu un exemplar al formularului de cerere, a depus întâmpinare la data de 24.01.2014, prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, arătând că reclamanta nu a respectat obligația de a participa la ședința obligatorie de informare privind avantajele medierii.
În drept, a indicat dispozițiile art. 295-208 C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 24.03.2014, fixat în camera de consiliu, fără citarea părților, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și a reținut cauza spre soluționare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii informării în materie de mediere, se reține că art. 601 din Legea nr. 192/2006 prevede la alin.1 lit.f că este obligatorie această procedură în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvență, a acțiunilor referitoare la registrul comerțului și a cazurilor în care părțile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013-1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025-1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, alegerea de către reclamant a procedurii prevăzute de art. 1025-1032 C.proc.civ. înlătură această obligație, susținerile pârâtei fiind neîntemeiate, motiv pentru care instanța va respinge excepția invocată.
Pe fondul cauzei, se reține că reclamanta este titulara unui drept de creanță asupra pârâtei, rezultată din neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de plată a sumei de 2400,02 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale . nr. 381/26.04.2013 și 406/09.05.2013, aflate la filele 7-8 din dosar, data scadenței acestora fiind menționată în cuprinsul facturilor, respectiv 11.05.2013 și 24.05.2013.
Se mai reține că, deși facturile nu sunt semnate și ștampilate de către un reprezentant legal al pârâtei, acestea au fost acceptate tacit la plată, din moment ce pârâta nu a negat existența sau cuantumul debitului solicitat de către reclamantă, aceasta solicitând, prin întâmpinare, respingerea acțiunii doar pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a convocării pentru informarea cu privire la mediere.
Față de aceste înscrisuri, instanța constată că între reclamantă și pârâtă există un raport civil profesional constând în prestarea de servicii de transport de către reclamantă, pârâta neîndeplinindu-și obligațiile de plată a prețului corespunzător serviciilor de care a beneficiat.
Conform prevederilor art.662 alin.2, 3și 4 Cod civil: (2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuți titlul executoriu. (3) Creanța este lichida atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”
Instanța mai reține că, potrivit art. 1.350 din Noul Codul Civil, în vigoare la momentul nașterii raportului juridic dedus judecății:
„(1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți si este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.”
De asemenea, conform art. 1.527 Cod Civil:
„(1) Creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă”.
Având în vedere faptul că instanța a constatat împrejurarea că reclamanta a făcut dovada că deține împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă, la care se adaugă și împrejurarea că pârâta acesta nu a făcut nicio probă contrară în ceea ce privește fie îndeplinirea obligațiilor, fie existența unei împrejurări care să o exonereze, în cazul de față, de la plata debitului ce i se pretinde, va admite cererea și va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 2400,02 lei, reprezentând debit restant.
În ce privește penalitățile de întârziere solicitate de către reclamantă, instanța reține că cererea reclamantei este întemeiată pe clauza penală înserată în cuprinsul facturilor, care prevăd că plata se face până la data scadenței, în caz contrar se percep penalități de 1% pe zi.
Simpla mențiune a acestei clauze penale în cuprinsul facturilor nu face dovada întrunirii acordului de voință al părților, potrivit dispozițiilor art. 1538 alin (1) Cod Civil: „Clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale.
În consecință, în lipsa unei înțelegeri exprese a părților cu privire la plata de penalitățile pentru executarea cu întârziere a obligațiilor asumate, instanța apreciază că pârâta nu poate fi obligată la plata acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 1031 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 453 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, motiv pentru care instanța va obliga pârâta să achite reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 100 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, având în vedere faptul că cererea reclamantei a fost admisă doar în ce privește un capăt de cerere, celălalt capăt de cerere fiind respins, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în Băilești, .. 4, județul D. și domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocat C. M. din C., ., nr. 2, . colț, . înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_ în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în C., ., județul C., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2400,02 lei reprezentând debit restant.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, ca neîntemeiat.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 4/ 21.05.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2299/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6165/2014.... → |
|---|
