Pretenţii. Sentința nr. 14/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 30609/212/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința civilă nr._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – M. TRANTU
GREFIER – M. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C. T., reclamant M. C. și pe pârât A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în sedinta publica din data de 30.09.2014 si au fost consemnate în încheierea de sedinta din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru cand, instanta avand nevoie de timp pentru a delibera a dispus amanarea pronuntarii la data de 7.10.2014 si respectiv 14.10.2014 .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.12.2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., reclamantele C. T. și M. C., în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice au solicitat obligarea pârâților la plata sumei de_ lei acordată in temeiul Legii nr.247/2005 prin decizia nr._/FF/17.06.2010 și actualizarea sumei conform indicelui de inflație in temeiul OG nr.25/2004, HG nr.753/1998, Legiinr.247/2005, HG nr.286/2004.
În motivare, reclamantele au arătat că sunt beneficiare ale Legii nr. 247/2005 și posedă decizia nr._/FF/17.06.2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care le-a fost acordată suma de_ lei, însă pârâtul A. Națională pentru Restituirea Proprietăților nu și-a îndeplinit obligația legală și nu a efectuat plata sumei menționate.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr.25/2004, ale HG nr.753/1998, ale Legii nr.247/2005, ale HG nr.286/2004.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri.
Legal citat, pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, menționând că pârâtul A. Națională pentru Restituirea Proprietăților are obligația de a achita suma solicitată de reclamante.
Pârâtul A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. și excepția prematurității cererii de chemare în judecată față de dispozițiile Legii nr. 117/2012 de aprobare a OUG nr. 4/2012.
Prin încheierea din data de 28.05.2013, instanța a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
Prin sentința civilă nr._/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a fost respinsă cererea împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea, a fost admisă excepția prematurității invocată de pârâtul A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, fiind astfel respinsă cererea ca prematur introdusă.
Împotriva acestei sentinței, reclamantele au formulat apel. Calea de atac a fost soluționată prin decizia nr. 164/11.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, fiind admis apelul declarat, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.
După rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.03.2014 sub nr._ .
La data de 05.05.2014, pârâtul A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat note de ședință prin care a invocat excepția prematurității plății, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Cu privire la excepția prematurității, pârâtul a invocat faptul că, la această dată, procedura de emitere a titlurilor, precum și plata acestora se află sub incidența Legii nr. 165/2013. Astfel, titularul unei decizii de despăgubire emise de către CCSD anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, va beneficia de dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 care prevăd că A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emite titlurile de plată ce vor deveni scadente după data de 01.01.2014, plata sumelor de bani fiind eșalonată pe o perioadă de 5 ani, dar nu înainte de realizarea procedurilor prevăzute de art. 21 din aceeași lege.
Pârâtul a precizat că a emis titlurile de plată pentru reclamante pentru suma de_,60 lei reprezentând prima tranșă a despăgubirilor acordate prin decizia CCSD nr._/17.06.2010.
De asemenea, față de dispozițiile legale, pârâtul a invocat faptul că nu are calitate procesuală pasivă întrucât obligația de a plăti titlul de plată este stabilită în sarcina pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 165/2013, ale Legii nr. 247/2005, ale HG nr. 1095/2005 și ale Legii nr. 117/2012.
În dovedire, au fost atașate, în copie, titlurile de plată emise.
Prin încheierea din data de 03.06.2014, instanța a calificat excepția prematurității plății invocată de pârâtul A. Națională pentru Restituirea Proprietăților ca apărare de fond.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin decizia nr._/FF/17.06.2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reclamantelor C. T. și M. C., în calitate de moștenitori ai defunctei P. M., le-a fost acordată, cu titlu de despăgubiri, suma de_ lei care reprezintă valoarea stabilită prin raportul de evaluare nr._/R/2010 în dosarul nr. 5474/FFCC/2007.
Până în prezent, reclamantele nu au primit efectiv această sumă de bani acordată cu titlu de despăgubiri.
În drept, art. 41 din Legea nr. 165/2013 prevede următoarele:
(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.
(2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.
(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
(4) Titlul de plată se emite de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
(5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.
Conform art. 4 din Legea nr. 165/2013, dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Prin decizia Curții Constituționale din 05.06.2014 s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013
Instanța reține că decizia Curții Constituționale din 05.06.2014 nu este incidentă în prezenta cauză având în vedere că, prin aceasta, s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013, aceasta având o situație premisă diferită, care nu se regăsește în prezenta cauză.
În consecință, față de situația de fapt relatată, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 165/2013.
Cu titlu preliminar, instanța constată că sentința civilă nr._/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe pentru motivul că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că, la momentul soluționării litigiului, cauza de suspendare prevăzută de OUG nr. 4/2012 aprobată prin Legea nr. 117/2012 dispăruse, iar instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe aspecte care nu mai erau de actualitate la data pronunțării acesteia.
În consecință, față de considerentele deciziei tribunalului, se reține că, față de motivul casării și trimiterii spre rejudecare, instanța urmează a avea în vedere dispozițiile legale incidente la momentul pronunțării soluției.
Iar, în cauza de față, așa cum s-a precizat anterior, instanța reține că, la momentul soluționării cauzei, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 165/2013 care, prin capitolul VI, intitulat dispoziții tranzitorii și finale, reglementează situația plăților sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, motiv pentru care instanța va avea în vedere aceste dispoziții legale.
Analizând cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 C.proc.civ., excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților invocate prin întâmpinările formulate, față de dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, instanța reține că, pentru plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . legii, legea stabilește atribuții atât în sarcina pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cât și în sarcina pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Astfel art. 41 alin. 3 dispune că titlul de plată se emite de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
În consecință, având în vedere atribuțiile acestor instituții în realizarea plăților sumelor de bani reprezentând despăgubiri, instanța reține că reclamantele au justificat calitatea procesuală pasivă a pârâților din prezenta cauză, urmând ca celelalte apărări invocate de pârâți să fie analizate sub aspectul temeiniciei cererii formulate.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, invocate prin întâmpinare.
Referitor la fondul cauzei, instanța reține că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată în vederea reglementării măsurilor pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Legea reglementează și situația plăților sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Prin hotărârea-pilot pronunțată în cauza M. A. și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat existența unei practici românești incompatibile cu Convenția în materia procesului de restituire, precizând că „hotărârile deja pronunțate permit identificarea anumitor cauze ale disfuncționalităților din legislația și din practica administrativă care, adăugate la dificultățile expuse de Guvern, au afectat și pot încă să afecteze în viitor un număr mare de persoane” (par. 219).
De asemenea, Curtea a precizat că „având în vedere acumularea de disfuncționalități ale mecanismului de restituire sau de despăgubire, ce persistă după adoptarea hotărârilor V., Faimblat și Katz, Curtea apreciază că este imperativ ca statul să ia de urgență măsuri cu caracter general, care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un just echilibru între diferitele interese în cauză” (par. 228).
În soluționarea prezentei cauze, instanța mai reține și considerentele deciziei nr. 27/2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii prin care s-a statuat că acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva statului român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 13 din această convenție, sunt inadmisibile.
Deși situația din prezenta cauză nu se circumscrie împrejurării avute în vedere de decizia pronunțată în recursul în interesul legii, instanța constată că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție stabilește, prin considerentele acesteia, anumite principii în materie.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că „în prezenta cauză se analizează posibilitatea pe care o au persoanele îndreptățite de a beneficia de despăgubiri în alte condiții și în altă procedură decât cea instituită de legea specială”, menționându-se în continuare faptul că statul român a decis că restituirea în natură și acordarea măsurilor reparatorii au loc în condițiile impuse de Legea nr. 10/2001 și de Legea nr. 247/2005.
S-a mai arătat că „exigențele coerenței și certitudinii statuate de C.E.D.O. în jurisprudența sa în ceea ce privește adoptarea măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv impun autorităților statale, inclusiv celor judiciare, să respecte regulile adoptate prin legi speciale pentru restituirea în natură sau aplicarea de măsuri reparatorii”.
Față de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține particularitatea situației plăților sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel, decizia de aprobare emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și prin care se stabilesc despăgubiri pentru persoanele reclamante impune în sarcina statului obligația de plată a acestor sume de bani, persoanele respective dobândind astfel un drept de creanță împotriva statului.
Însă acest drept de creanță nu își are izvorul într-un acord al părților, un contract al acestora, ci chiar în legea specială care îl reglementează.
Or, în această materie, s-au succedat mai multe dispoziții legale care au impus anumite proceduri de stabilire a despăgubirilor și de plată sau au stabilit termene de plată pentru despăgubirile stabilite. În acest sens, instanța reține dispozițiile titlului VII al Legii nr. 247/2005, dispozițiile OUG nr. 62/2010 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și ale OUG nr. 4/2012 (aprobate prin Legea nr. 117/2012) privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora s-a suspendat până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
De altfel, dispozițiile OUG nr. 4/2012 au fost avute în vedere la momentul soluționării cauzei în primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr._/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
De asemenea, trebuie avută în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele pronunțate împotriva României în acest domeniu.
În consecință, față de aceste particularități, instanța reține că, pe cale jurisprudențială, nu se poate institui un regim derogatoriu de la dispozițiile legale speciale care reglementează această materie.
În prezenta cauză, instanța reține că, prin decizia nr._/FF/17.06.2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reclamantelor, în calitate de moștenitori ai defunctei P. M., le-a fost acordată, cu titlu de despăgubiri, suma de_ lei.
Această sumă de bani nu le-a fost achitată efectiv până în prezent reclamantelor, tocmai datorită sistemului de plăți reglementat de dispozițiile legale, care a fost suspendat conform dispozițiilor OUG nr. 62/2010 și ale OUG nr. 4/2012 aprobate prin Legea nr. 117/2012.
Cu toate acestea, instanța reține că, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013, pârâta A. Națională a Restituirii Proprietăților a emis, la data de 22.04.2014, titlurile de plată a primei tranșe către reclamante, în cuantum de_,60 lei pentru fiecare.
Iar, potrivit art. 41 alin.3 din Legea nr. 165/2013, pârâtul S. român prin Ministerul finanțelor are obligația de a plăti sumele în termen de cel mult 180 zile de zile de la emitere, termen care nu s-a împlinit până la momentul soluționării prezentei cauze.
Prin urmare, având în vedere că dispozițiile legale speciale instituie o altă procedură de efectuare a plății sumei de bani acordată cu titlu de despăgubiri reclamantelor prin decizia nr._/FF/17.06.2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea formulată în prezenta cauză de reclamantele M. C. și C. T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocate prin întâmpinare.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantele C. T., M. C., ambele cu domiciliul ales în CONSTANTA, 1 DECEMBRIE 1918, nr. 2B, ., . cu pârâții A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202, S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în București, nr. ., Cod postal 5.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.10.2014.
PreședinteGrefier
M. TrantuMoraru L.
Red. jud. T.M./14.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6165/2014.... | Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art.... → |
|---|
