Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 338/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 338/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 30416/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința Civilă nr. 338
Ședința publică din 15.01.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. B.
Grefier S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator O. O. și pe intimat . SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SERVICII REORGANIZARE SI LICHIDARE IPURL BUCURESTI, intimat ., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 08.01.2014 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 15.01.2014 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12 11 2013 sub nr. indicat în antet, contestatorul O. O. a formulat în contradictoriu cu intimații . și A. L. IFN SA contestație la executare prin care au solicitat suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului nr. 862/2013 la B. B. I. și anularea executării silite ce face obiectul acestui dosar de executare, anularea încheierii nr._/17 10 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013 prin care s-a dispus încuviințarea executării silite precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii contestatorul arată a încheiat cu Cardinal Leasing IFN SA, actualmente A. L. IFN SA un contract de leasing financiar cu nr. CL131/07 08 2007, având ca obiect un autoturism marca WV. Vehiculul a fost livrat contestatorului, urmând ca finanțarea acordată să fie rambursată în 72 de rate.
Arată că a efectuat toate plățile conform contractului, iar în luna aprilie 2011 vehiculul a fost achitat integral, în avans față de scadențele ratelor stabilite potrivit contractului.
Încheierea privind încuviințarea executării silite este critică pentru faptul că cererea de încuviințare a fost admisă fără a se observa că creanța creditorului nu este certă, lichidă și exigibilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. cod procedură civilă.
Pentru susținerea cererii s-au depus înscrisuri.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar a depus note scrise prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
Se argumentează în sensul că însuși contestatorul recunoaște faptul că a achitat ratele de leasing la casieria finanțatorului, invocând astfel propria culpă.
Se mai arată că în data de 19 03 2007 Cardinal Leasing IFN SA, actuala A. L. IFN SA a încheiat cu G. un contract de credit cu nr. 2666/2007 în vederea achiziționării de bunuri spre a fi predate în sistem leasing. În vederea garantării acestui contract s-a încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 2666/2007 prin care s-a cesionat în mod irevocabil toate creanțele încasate de la debitorii cedați – utilizatori din contractele de leasing și contractul de gaj pentru bunul finanțat în sistem de leasing, cu nr. 2668/2007. La data de 07 08_ s-a încheiat contractul de leasing nr. 131 între Cardinal Leasing și contestator, valoarea finanțată fiind de_ euro. Ca urmare a acestui fapt debitorul cedat O. O. a fost notificat cu privire la cesiunea de creanță, notificarea fiind primită, însușită și semnată fără obiecțiuni de acesta. Astfel a luat la cunoștință de cesiune și avea obligația să plătească ratele de leasing către G.. Susține intimatul că debitorul a achitat ratele de leasing în alt cont decât cel indicat de G., aducându-i astfel un prejudiciu. Consideră că deține titlu executoriu împotriva contestatorului – contractul de leasing și de cesiune de creanță – accesoriu contractului de leasing.
Prin încheierea nr._/18 11 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013 contestatorul a obținut suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite în contestația la executare.
S-a administrat proba cu înscrisuri și s-a atașat în copie certificată dosarul de executare silită.
Analizând cererea, având în vedere actele de executare silită efectuate până în prezent având în vedere și susținerile părților, instanța apreciază că cererea contestatorului este întemeiată urmând a se dispune anularea executării silite potrivit argumentelor ce vor dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 711 alin. 1 cod procedură civilă:” Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii”.
Executarea silită a fost pornită împotriva contestatorului în dosarul nr. 862/2013 al B. B. I. în temeiul contractului de leasing financiar nr. 131/07 08 2007 încheiat de contestator cu Cardinal Leasing; contractul de cesiune de creanțe și gaj nr. 2667/19 03 2007, contract de gaj nr. 2668/19 03 2007 și contractul de credit nr. 2666/2007 încheiate între G. și Cardinal Leasing, pentru suma de_,36 lei.
Prin contractul intitulat „contract de cesiune de creanțe și gaj” cu nr. 2667/19 03 2007 încheiat între G. și Cardinal Leasing, cele două părți au convenit potrivit art. 8 din contract cu denumire marginală „obiectul contractului”: cedentul cesionează în mod irevocabil creanțele sale actuale și viitoare către cesionar, individualizate prin semnarea și completarea anexei nr. 1, ca modalitate de garantare și rambursare a obligațiilor garantate. Cesionarul primește creanțele cesionate, în condițiile definite prin prezentul contract”.
Potrivit art. 16 din contractul menționat: „prezenta cesiune se realizează ca modalitate de garantare și rambursare de către cedent a obligațiile garantate, așa cum sunt definite la art. 1. În acest sens, cesiunea va intra în vigoare, pentru fiecare creanță cesionată în parte, la data semnării unei anexe nr. 1”
Contractul de „cesiune și gaj” a fost încheiat în scopul garantării de către Cardinal Leasing a creditului de 1 000 000 euro acordat de G. prin contractul de credit nr. 2666/2007, cu o durată de rambursare de 7 ani, așa cum rezultă din definirea expresiei „obligații garantate” la pct. 1.13 din contractul de cesiune:” înseamnă toate obligațiile de plată asumate de către cedent față de cesionar, în baza contractului de credit definit la pct. 1.5 (de fapt 1.4). obligațiile garantate includ, fără a se limita la, suma de 1 000 000 euro, precum și toate dobânzile, comisioanele, taxele, și orice fel de speze aferente sau ocazionate de închirierea, executarea, rezilierea sau executarea forțată a contractului de credit menționat, a actelor adiționale la acesta, precum și ocazionate în orice fel de perfectarea unor garanții mobiliare sau imobiliare pentru acest credit”.
Potrivit contractului de credit – condiții speciale, la pct. 15 Garanții se arată:” 1. gaj – cesiune de creanță asupra creanțelor decurgând din contractele de leasing finanțate, valoarea principalului aferent contractelor cesionate acoperind în proporție de minim 111% creditul utilizat; 2. gaj asupra bunurilor finanțate și care fac obiectul contractelor de leasing.”
Rezultă din cele descrise că acest contract de cesiune a fost încheiat între cele două părți având la bază contractul de credit nr. 2666/2007, rațiunea încheierii lui fiind aceea de a garanta pe creditorul G. cu privire la restituirea împrumutului și cu creanțele pe care Cardinal le deținea asupra debitorilor săi existenți la data încheierii contractului de cesiune precum și asupra creanțelor pe care urma să le dețină în viitor în temeiul unor contracte de leasing financiar pe care ar fi urmate să le încheie cu noi utilizatori.
Contractul include în titlu și noțiunea de gaj deși aceasta nu este definită în nici un fel în cuprinsul contractului, dar având în vedere scopul încheierii contractului se poate reține că este vorba despre gajul creanțelor actuale și viitoare ori garantarea cu astfel de creanțe, prin urmare contractul îmbracă forma sau caracteristicile unui contract de garanție, obiectul garanției fiind creanțele pe care cedentul le deține asupra unor debitori actuali ori viitori, în temeiul unor raporturi obligaționale derivate din contracte de leasing financiar.
Distincția este importantă întrucât, în condițiile descrise, cesiunea de creanță apare ca fiind mecanismul prin care creditorului cedentului i se pune la îndemână posibilitatea executării garanției în cazul neexecutării de către cedent a contractului de credit. Adică, în eventualitatea neexecutării culpabile a contractului de credit de către cedent, cesionarul poate pretinde de debitorii cedați sumele pe care aceștia le datorează finanțatorului cedent în temeiul contractelor de leasing. Cesiunea fiind doar mecanismul de executare a garanției rezultă că operațiunea juridică, în sensul propriu de cesiune de creanță, urma să devină operabilă numai în condițiile în care debitorului cesionarului(cedentul) nu restituia împrumutul, ceea ce permite concluzia unei cesiuni de creanță supusă unei condiții suspensive ce urma să fie împlinită numai dacă cedentul nu-și executa obligațiile. Că este așa rezultă clar și din notificarea transmisă contestatorului în care îi este indicat un cont al cărui beneficiar este finanțatorul, dar deschis la G. precum și din faptul că cesionarul nu și-a rezervat dreptul(la fel ca și mecanism) de a pretinde plata de debitorii cedați ori de a îi executa silit în cazul în care aceștia, ei înșiși, sunt rău platnici în executarea contractelor de leasing așa cum ar fi fost evident dacă am fi prezența unui contract de cesiune pur și simplu. Contul în care debitorii cedați ar fi trebuit să execute plățile intitulat „cont de colecție” reprezintă de fapt un cont aflat sub controlul creditorului cedentului, cont asupra căruia ar fi avut să intervină și să tragă sumele necesare acoperirii unei rate de credit.
Distincția este importantă și datorită faptului că, creditul a fost acordat pentru a se putea finanța cumpărarea de vehicule ce vor date spre utilizare celor aleg să încheie un contract de leasing cu cedentul, operațiune în urma căreia finanțatorul însuși urmărește obținerea de profit prin încasarea ratelor de leasing după scăderea costurilor de operare(între care și creditul obținut în acest scop de la intimat), situație în care, presupunând că toți debitorii cedentului și-ar fi executat obligațiile la timp, sumele ce depășeau valoarea ratei creditului cedentului trebuiau să ăi revină acestuia(altfel nu și-ar mai fi putut justifica activitatea profesionistă) . Prin urmare, nu s-a produs cesionarea contractelor de leasing, ci numai a creanțelor intrate deja ori care vor intra în patrimoniul cedentului. În aceste condiții, chiar dacă plata ratelor de leasing urma a se efectua, potrivit convenite celor între cedent și cesionar într-un cont deschis la cesionar, acest cont era deschis pe numele cedentului(ceea ce însemna că în realitatea plata se făcea tot către cedent, dar contul fiind sub controlul cesionarului acesta putea direcționa din acest cont sumele de bani disponibile către contul prin care cedentul restituia creditul până la concurența ratei de credit scadentă ce trebuia achitată de cedent.
Prin urmare, chiar dacă cedentul și cesionarul au decis ca debitorii cedați să fie notificați să plătească ratele într-un deschis de către finanțator la G., obiectul contractul este garanția, cesiunea creanțelor constituind un mijloc de asigurare suplimentar a respectării obligațiilor asumate de cedent prin contractul de credit.
De asemenea, în continuarea raționamentului de mai sus, distincția rămâne la fel de importantă având în vedere că creanțele pe care cedentul le deținea asupra debitorilor săi se executau odată cu scurgerea timpului și puteau conduce la executarea unei contraprestații din partea finanțatorului, aceea de a transfera dreptul de proprietate asupra vehiculului ce a făcut obiectul contractului de leasing către utilizator, dacă acesta a executat din partea contractul întocmai cum s-a obligat. Astfel, în cazul utilizatorilor buni platnici cum este și cazul contestatorului din cauza de față, în considerația posibilității activării condiției contractului de garanție date pentru contractul de credit, efectele contractului de leasing trebuie considerate depline ca urmare a încetării acestuia prin executare, întrucât acesta s-a angajat într-un raport contractual cu cedentul nu cu cesionarul, iar cedentul era ținut în egală măsură să-și execute propriile obligații, fiind fără nici o relevanță sau efect contractul de cesiune încheiat între finanțator și creditorul său atât timp cât până la executarea definitivă a contractului de leasing nu s-a pus problema activării mecanismului de funcționare a garanției.
Mai mult decât atât ambii actori implicați în „cesiune” nu au dat dovadă de transparență față de utilizator, în sensul de îi explica corespunzător orice obligații ori efecte ar putea rezulta ca urmare a nerespectării „cesiunii”, adică nici cesionarul nu s-a declarat interesat să verifice dacă acesta plătește așa cum își imagina el că trebuie puse în aplicare clauzele contractului de cesiune(deși avea această posibilitate rezervată prin contract în sensul că putea verifica ori pretinde cedentului să îi pună la dispoziție situațiile contabile și chiar să ia legătura cu utilizatorul având în vedere faptul că, potrivit contractului „de cesiune”, acceptarea creanței era supusă verificării și confirmării prin semnarea unei anexe, etc și de abia de atunci „intra în vigoare) nici de finanțator, care se pare că a continuat să accepte ca plățile să se efectueze în continuare la casieriile proprii. O astfel de atitudine nu este de acceptat, mai ales în cazul unui debitor de bună credință și bun platnic, întrucât ar însemna că lipsa de diligență ori tolerarea unei situații așa zis prejudiciatoare să fie invocată la bunul plac al cesionarului, dar și mai grav, cu titlu retroactiv(adică cu privire și la orice obligații îndeplinite anterior factorului declanșator al procedurii de recuperare a creditului acordat cedentului: neplata de către acesta a ratelor de credit).
Ca o concluzie a raționamentelor de mai sus instanța va reține că intimatul nu deține împotriva contestatorului un titlu de creanță, chiar în condițiile ar deveni acceptabilă susținerea intimatului în sensul că acesta trebuia să plătească direct cesionarului și față de acesta sunt aplicabile regulile inopozabilității față de cesionar a plății executate față de cedent(acceptând chiar că ar fi notificat corespunzător pe contestator, deși o astfel de dovadă nu există la dosarul de executare silită), întrucât efectele cesiuni de creanță s-au născut la un moment ulterior executării contractului de leasing, când mecanismul garanției a fost activat ca urmare a neexecutării de către cedent a contractului de credit. De altfel, titlul executoriu pe care intimatul îl opune în aparență contestatorului(și care este complex, pentru că derivă din contractul de leasing și contractul de cesiune - care îi atribuie la fel de aparent calitatea de creditor) are în compunere un contract leasing executat deja încă din anul 2011.
În plus, intimatul nu prezintă coerent modul cum a ajuns la concluzia că debitorul contestator ar datora suma menționată în somația emisă de executorul judecătoresc, neoferind nici un criteriu pe baza cărui să se poată apreciat cel puțin sub aspectul determinabilității creanței.
Argumentele invocate de contestator, dar și cele reținute de instanță sunt confirmate de către A. L. IFN SA prin notele depuse la dosarul cauzei.
Pentru toate argumentele expuse mai sus se impune admiterea contestației la executare și anularea executării silite pornite în dosarul de executare silită nr. 862/2013 al B. B. I.. Pentru aceleași argumente se impune și anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
În ce privește cererea suspendare a executării silite instanța consideră că trebuie să soluționeze și această cerere chiar în condițiile soluției preconizate cu privire la contestația la executare.
Instanța va reține că cererea de suspendare a executării silite este întemeiată și poate fi cercetată deodată cu cercetarea în fond a contestației la executare, independent de soluția ce se va pronunța în contestația la executare, întrucât dispozițiile codului de procedură civilă în referire la efectul unei hotărâri judecătorești pronunțate în primă instanță în materia contestației la executare nu sunt neapărat univoce.
Astfel potrivit art. 717 alin. 1 cod procedură civilă.” 1)Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 711 alin. (4) și art. 714 alin. (4) care pot fi atacate în condițiile dreptului comun”.
Potrivit art. 634 cod procedură civilă:” (1)Sunt hotărâri definitive:
1.hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;
2.hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs;
3.hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;
4.hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;
5.hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;
6.orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
(2)Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării.”
Rezultă din dispozițiile invocate faptul că hotărârea dată în primă instanță în contestația la executare nu are un caracter definitiv, prin urmare ar putea fi trasă concluzia că soluția de admitere a contestației și anularea executării ori a actelor de executare nu ar putea împiedica continuarea executării silite, chiar dacă prin art. 650 alin. 3 cod procedură civilă se prevede:” Hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”, întrucât noțiunea de „executoriu” are un înțeles diferit în limbajul definitiv obișnuit în sensul că o hotărâre judecătorească este aptă de a fi pusă în executare chiar dacă nu este definitivă. Însă o soluție de admitere ori de respingere a contestației la executare dată în primă instanță nu este susceptibilă de a fi pusă în executare decât, eventual, cu privire la cheltuielile de judecată.
Având în vedere cele enunțate instanța, pentru a preîntâmpina orice eventuală discuție ce s-ar putea naște relativ la obligația executorului judecătoresc ori a creditorului de a se abține de la continuarea executării silite în condițiile unei soluții nedefinitive de admitere a contestației la executare și, având în vedere dispozițiile OG 2/2001 citate anterior, precum și faptul că a fost depusă cauțiunea prevăzută de art. 718 cod procedură civilă de către contestator în dosarul nr._/212/2013 în care s-a judecat cerere de suspendare provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare în cadrul contestației la executare, va dispune suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
Având în vedere soluția ce se va pronunța precum și dispozițiile art. 451 și urm. cod procedură civilă se va dispune obligarea intimatului la plata către contestator a sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de suspendare a executării silite pornite în dosarul de executare silită nr. 862/2013 al B. B. I..
Dispune suspendarea executării silite pornite în dosarul de executare silită nr. 862/2013 al B. B. I. până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
Admite contestația la executare privind pe contestator O. O. cu domiciliul in C., ., .. c, . în contradictoriu cu intimat . SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SERVICII REORGANIZARE SI LICHIDARE IPURL BUCURESTI cu sediul in București, ., ., . 3, intimat . cu sediul în București, SPS Fabrica de Glucoză Business Centre Novo Prrk, .. 5-6, sector 2.
Dispune anularea încheierii nr._/17 10 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013 prin care s-a încuviințat executarea silită.
Dispune anularea executării silite pornite în dosarul de executare silită pornite în dosarul de executare silită nr. 862/2013 al B. B. I. și implicit a tuturor actelor de executare silită.
Dispune obligarea intimatului la plata către contestator a sumei de 3050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă de timbru și onorariu avocat.
Cu apel în termen în 10 zile de la comunicare ce se va putea depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi 15 01 2014 prin punerea soluției la dispoziție prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE GREFIER
B. A. I. M. S. I.
Red.Jud.AIB/……….2014
Tehnored.S./17.01.2014
5ex.3com/…………..2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 19/2014.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
