Pretenţii. Sentința nr. 3883/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3883/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 7870/212/2011*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3883
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 07 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: E. A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamantul A. D. cu domiciliul în ., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul S. D. cu domiciliul în București, .. 16, ., . și pârâta V. C. (chemata în garanție) cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat I. Z. din C., .. 25, jud. C., ca neîntemeiată.
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 31.03.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 260 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 07.04.2014, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.03.2011 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ reclamantul A. D. a chemat în judecată pe pârâtul S. D. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la restituirea contravalorii în lei a sumei de 10.000 EURO pe care i-a împrumutat-o la 09.02.2007, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea cererii arată că la data de 10.02.2007 l-a împrumutat pe pârât cu suma de_ Euro, sumă pe care acesta s-a obligat să i-o restituie până la data de 01.09.2008, la valoarea în lei a acestei sume. Precizează că au încheiat în acest sens o chitanță sub semnătură privată pe care pârâtul a semnat-o și care cuprinde atât suma împrumutată, cât și termenul stabilit pentru restituire. La termenul stabilit pentru restituirea sumei, pârâtul nu l-a contactat pentru a-i returna banii și, contactat de reclamant a refuzat, precizând că are de achitat rate la bancă și probleme financiare care nu-i permit să-și achite datoria.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2317 lei și timbrul judiciar mobil de 5 lei.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat pentru a-și preciza poziția procesuală.
În cauză au fost încuviințate proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
Prin sentința civilă nr.8768/21.05.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._ s-a admis cererea formulată de reclamantul A. D.Eroare! Fără sursă de referință. în contradictoriu cu pârâtul S. D. și a fost obligat pârâtul la restituirea către reclamant a echivalentului în lei, la data executării plății, al sumei de 10.000 EURO, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2317 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și temeinicie, prin recursul formulat solicitându-se și repunerea în termenul de recurs.
A arătat pârâtul că hotărârea instanței de fond nu a fost comunicată la adresa de reședință, ci la o adresă la care recurentul nu domiciliază și la care nu are reședința, luând la cunoștință de hotărâre la momentul înființării popririi.
Prin decizia civilă nr.543/19 aprilie 2013 a Tribunalului C. a fost admis recursul pârâtului S. D., s-a casat sentința civilă nr. 8768/21.05.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ și s-a trimise cauza spre rejudecare către instanța de fond, pentru soluționarea cauzei cu respectarea dispozițiilor referitoare la citare.
Cauza a fot înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21 mai 2013 sub nr. de dosar_ .
La data de 11 septembrie 2013 prin serviciul Registratură al instanței pârâtul S. D. a formulat cerere de chemare în garanție a numitei V. C. solicitând ca în eventualitatea admiterii acțiunii principale și a obligării sale la plata către reclamant a sumei de 10.000 euro să se dispună și obligarea chematei în garanție la plata către acesta a sumei de 5000 euro echivalentul a 22.500 lei cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în garanție arată pârâtul că între el și chemata în garanție care este fiica reclamantului a existat o relație de concubinaj în perioada 2004-2010, relație asimilată ca cărei restituire se solicită pe calea acțiunii principale a fost acordată de reclamant în perioada de concubinaj acesteia pentru a achiziționa un autoturism fiicei sale, scop în care a fost și utilizată.
Susține pârâtul că deși inițial suma nu a fost remisă cu titlu de împrumut pe fondul unor divergențe și a unor discuții familiale reclamantul le-a solicitat – lui și chematei în garanție – întocmirea unui înscris constatator, iar în acest context a fost semnat înscrisul sub semnătură privată datat 10.02.007, însă acest înscris nu a fost semnat și de chemata în garanție datorită legăturii de rudenie dintre aceștia, astfel că obligația de restituire a fost asumată numai de pârât.
În drept au fost invocate dispozițiile at.60 și urm.Cod proc.civ. A atașat la cerere copia actului de identitate.
Cererea de chemare în garanție a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1415 lei.
La termenul de judecată din data de 18.11.2013 chemata în garanție V. C. a formulat întâmpinare prin care pe cale de excepție a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În susținerea excepției invocate, se arată că deși invocă un drept de creanță, pârâtul nu a făcut nici un demers pentru a recupera suma de 5000 euro la care face referire în cererea de chemare în garanție, aspectele privind eventualele datorii pe care le-ar fi acumulat pe parcursul pretinsei relații de concubinaj trebuiau și puteau fi clarificate de instanță în termenul de prescripție, reaua credință a pârâtului care a împrumutat de la tatăl acesteia suma de 10.000 euro fiind evidentă, acesta nu a achitat nici până în prezent suma datorată.
Pe fondul cauzei se arată că nu este real faptul că suma de 10.000 euro ce face obiectul înscrisului sub semnătură privată nu a fost acordat de reclamant chematei în garanție pentru a-i achiziționa fiicei sale un autoturism, pârâtul fiind cel care a primit suma pe care a folosi-o în interes propriu, acesta fiind și motivul pentru care a semnat chitanța de mână, acesta neexplicând de ce a semnat înscrisul dacă suma de bani ar fi fost folosită în alt scop, pârâtul fiind o persoană cu studii care cunoaște și înțelege consecința semnării unui înscris, acesta nu ar fi senat un astfel de înscris dacă nu ar fi primit suma respectivă, fiind și în nevoie de bani deoarece urma să plece în Anglia pentru o lună de zile, chir din data de 11.02.2007.
În ceea ce privește autoturismul achiziționat fiicei sale, susține chemata în garanție că prețul acestuia a fost achitat cu bani proveniți din vânzarea unui apartament, proprietatea mamei sale, iar prețul autoturismului a fost achitat anterior încheierii înscrisului sub semnătură privată.
A solicitat disjungerea cererii de chemare în garanție și soluționarea separată a acesteia pentru a nu se tergiversa soluționarea cererii principale.
A atașat la întâmpinare: copia certificatului de înmatriculare și cartea de identitate a autoturismului marca Volvo cu nr. de înmatriculare_ - proprietar M. D., chitanța nr._/20.02.2007 emisă de BNP B. D., factura fiscală nr._/13.02.2007, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.297/20.02.2007 la BNP B. D., înscrisuri emise de Carrington Hoouse Hotel – Anglia.
La termenul de judecată din data de 06 ianuarie 2014 instanța dispus disjungerea cererii de chemare în garanție și formarea unui nou dosar, fiind generat în aplicația Ecris dosarul nr._ a/1, însă, având în vedre că cele 2 cauze se aflau în același stadiu procesual – propunere și administrare probe - la termenul de judecată din data de 24 februarie 2014 instanța a dispus reunirea cauzelor astfel disjunse, cererea de chemare în garanție devenind cererea conexă.
În baza art.167 Cod proc.civ. în cauză au fost încuviințate și s-au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților (reclamant, pârât, chemat în garanție), precum și proba testimonială cu martorii G. N. propus de pârâtul reclamant S. D. și G. L. Ș. propus de reclamant și chemata în garanție în susținerea întâmpinării din cauza conexă.
Examinând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod procedura civila, excepția prescripției dreptului material la acțiune al pârâtului reclamant S. D. privind acțiunea ce face obiectul cererii conexe instanța urmează să o respingă fiind incidente în cauză dispoz. art. 7 din Decretul 167/1958.
Potrivit art. 1 din decretul privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, termenul de prescripție stabilit de art. 3 fiind de trei ani. Art. 7 din Decretul 167/1958 stabilește că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În speță, dreptul la acțiune al pârâtului - reclamantul nu s-a născut la data când a primit suma de bani de la tatăl vitreg al concubinei sale sa, de la această dată putând fi analizată și ipoteza folosirii în comun a acestei sume, ci la data când a avut interesul să solicite recunoașterea dreptului său, respectiv atunci când dreptul său de a restitui eventual numai jumătate din sumă a fost negat de reclamantul A. D.. Astfel, data la care începea să curgă termenul de prescripție este data când pârâtul S. a luat cunoștință de acțiunea prin care reclamantul A. D. solicită restituirea sumei de_ euro, pentru că anterior acestei date nu exista interesul de a se cere restituirea sumei de 5000 euro.
În atare situație, având în vedere dispoz. art. 7 din decret, nu este suficient a invoca prescripția, ci a ține seama de data când ea a început să curgă, prin raportare și la dispozițiile prev. de art. 1886 cod civil care cunoaște următoarea formulare: nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere, ori pârâtul reclamant S. D. a luat cunoștință în mod legal de acțiunea formulată de reclamantul A. D. la data de 01.11.2012 dată la care societatea la cărei salariat este i-a adus la cunoștință că i-au fost indisponibilizate veniturile lunare la solicitarea B. C. N. care a emis adresa de înființare a popririi în dosarul de executare silită nr.420/2012.
Pe fondul cauzei instanța urmează a analiza cele 2 cereri, cererea principală și cererea conexă în mod separat prin prisma probatoriului administrat în cauză:
Cererea principală:
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „declarație de împrumut” și datat 10.02.2007 pârâtul S. D. a recunoscut că la data de 09.02.2007 a primit de la reclamantul A. D. suma de_ euro cu titlu de împrumut și s-a obligat să returneze această sumă la 01.09.2008, la valoarea în lei a sumei.
Potrivit art.1073 c.civ creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Conform art. 1584 c.civ împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeași calitate și cantitate, și la termenul stipulat.
În cauză pârâtul nu a făcut dovada restituirii către reclamant a sumei împrumutate, deși s-a obligat să restituie suma împrumutată la 01.09.2008 și nici nu a contestat înscrisul sub semnătură privată.
Raportul juridic dedus judecății în prezenta cauză a constat într-un contract de împrumut, respectiv în neexecutarea obligației de restituire de către debitor.
Contractul de împrumut de consumație propriu-zis este un contract real și unilateral, ceea ce presupune atât dovedirea acordului de voință, cât și a faptului material al predării bunului împrumutat.
Dovada actului juridic (a acordului de voință) este supusă regulilor generale prevăzute de art.1191 Cod civil (respectiv, dacă suma împrumutată depășește 0,025 lei, dovada se poate face numai prin înscris autentic sau înscris sub semnătură privată). În cazul înscrisului sub semnătură privată, fiind vorba despre un contract unilateral, cerința multiplului exemplar (art.1179 Cod civil) nu trebuie împlinită, ci doar formalitatea prevăzută la art.1180 Cod civil (scrierea în întregime a actului de către cel împrumutat sau cel puțin, adăugarea de către acesta, la finele actului, a cuvintelor „bun și aprobat”, arătând în cuvinte și în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să semneze).
De asemenea, trebuie precizat că dovada cu martori și prezumții este admisibilă atunci când există un început de dovadă scrisă provenind de la împrumutat. Potrivit art.1197 Cod civil, „începutul de dovadă scrisă este acea scriere care fie provine de la cel căruia îi este opusă, fie este întocmită de o altă persoană dar semnată de parte, și care este de natură a face demn de crezare faptul pretins”.
Declarația de împrumut, datată 10.02.2007 întrunește condițiile prevăzute de art.1197 Cod civil, fiind considerată în acest fel un început de dovadă scrisă. În acest context, trebuie precizat că înscrisul constituind un început de dovadă scrisă face excepție de la disp.art.1180 Cod civil. Nulitatea înscrisului pentru lipsa formalității prevăzute de art.1180 Cod civil nu afectează valabilitatea obligației unilaterale (de restituire a împrumutului în cazul de față), actul juridic putând fi dovedit prin alte mijloace de probă, însuși înscrisul valorând început de dovadă scrisă.
Dovada faptului material al remiterii sumei de bani poate fi făcută cu orice mijloc de probă. Sub aspectul sarcinii probei, instanța reține că potrivit art.1169 Cod civil, dovada existenței contractului de împrumut revine împrumutătorului, respectiv reclamantului iar debitorului – pârâtului S. D. – îi revine sarcina de a face dovada contrară.
De altfel, pârâtul prin cererea de chemare în garanție și prin răspunsul la interogatoriul administrat la solicitarea reclamantului acesta nu a negat faptul că reclamantul i-a acordat cu titlu de împrumut această sumă, înțelegând să conteste numai scopul pentru care au fost împrumutați acești bani de la reclamant, respectiv faptul că au fost folosiți de concubina sa pentru a achiziționa un autoturism fiicei acesteia, M. D., însă temeinicia susținerilor pârâtului urmează a fi analizate în cadrul cererii conexe, pârâtul neputând invoca existența unei erori în privința naturii juridice a actului pe care l-a semnat, fiind o persoană cu studii superioare și acre poate conștientiza consecința juridică a unei semnături.
Astfel prin cererea de chemare în garanție pârâtul a recunoscut că deși chitanța a fost semnată numai de el obligația de restituire a fost asumată deopotrivă de ambii foști concubini, pârâtul S. D. și chemata în garanție V. C.. Recunoașterea pârâtului este confirmată de declarația martorului G. L. Ș. care a declarat sub prestare de jurământ că a fost de față la momentul la care pârâtul i-a solicitat reclamantului suma de bani, fiind de față și la momentul remiterii sumei solicitate.
Din cuprinsul înscrisului intitulat „Declarație de împrumut” reține instanța că suma de bani a fost remisă pârâtului în data de 09.02.2007 și că înscrisul a fost întocmit a doua zi, în data de 10.02.2007, probabil și urmare a faptului că în momentul acordări sumei de bani martorul G. L. Ș. l-a întrebat pe reclamant cum de are curaj să dea împrumut o sumă așa de mare fără a avea „un înscris la mână”, astfel că în această situație nu s-a pus problema dovedirii faptului negativ – neprimirea banilor – ci pârâtul, din poziția procesuală în care se află, avea sarcina de a face dovada achitării acestei sume.
În drept, având în vedere dovedirea de către reclamantul-creditor a existenței contractului de împrumut sub aspectul încheierii acordului de voință și al remiterii efective a sumei de bani, faptul că pârâtul nu a înlăturat prezumția de valabilitate a înscrisului care atestă acordarea împrumutului și nici nu a făcut dovada restituirii lui, în temeiul art.1584 Cod civil, instanța va admite acțiunea reclamantului și-l va obliga pe pârât la restituirea către reclamant sumei de_ euro echivalent în lei la data plății.
În baza art. 274 al.1 c.p.civ, constatând culpa procesuală a pârâtului, urmează să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2317 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru – f 14 și 22 (dosarul nr._ ), reținându-se totodată că nu s-a făcut dovada onorariului de avocat.
Cererea conexă:
Prin cererea de chemare în garanție devenită cererea conexă din dosarul nr._ a/a1 pârâtul reclamant S. D. a solicitat ca în eventualitatea admiterii acțiunii principale și a obligării sale la plata către reclamant a sumei de 10.000 euro să se dispună și obligarea chematei în garanție la plata către acesta a sumei de 5000 euro echivalentul a 22.500 lei, susținând că suma împrumutată a fost folosită de aceasta din urmă pentru achiziționarea unui autoturism fiicei sale, numitei M. D..
Ulterior prin concluziile orale formulate în fața instanței de judecată prin reprezentant convențional, reclamantul (din cererea conexă) la termenul de judecată din data de 31.03.2014 reclamantul a precizat că suma primită de la numitul A. D. a fost folosită și pentru ca pârâta (chemata în garanție) V. C. și fiica acesteia să se deplaseze în Anglia, unde reclamantul era plecat la specializare, fiind trimis în acest scop de angajator.
Nu pot fi reținute susținerile reclamantului din cererea de chemare în garanție conform cărora pârâta V. ar fi întrebuințat suma ce face obiectul cererii principale pentru a-i achiziționa un autoturism fiicei sale, întrucât susținerile acestuia nu se coroborează cu niciun mijloc de probă, de altfel acesta fiind și neconsecvent în apărările formulate, inițial invocând cumpărarea autoturismului, după care invocând faptul că pârâta V. și fiica acesteia au folosit banii pentru deplasarea în străinătate.
Prevederile art.1191 alin.1 si 2 C.civil, care instituie într-adevar interdictia de a dovedi cu martori actele juridice a caror valoare depaseste 250 lei sau împotriva sau peste cuprinsul unui înscris. Dar, tot legiuitorul a avut în vedere si în acest caz ca tot vointa partilor este cea care, cu exceptia actelor juridice pentru care înscrisul se cere ad validitatem, poate sa faca inaplicabila aceasta regula si chiar daca nu s-a întocmit înscrisul, ele pot conveni sa faca dovada cu martori sau dovada sa se faca prin marturisirea lor.
Pe de alta parte, legiuitorul a avut în vedere complexitatea vietii sociale si juridice care determina complexitatea si diversitatea situatiilor în care iau nastere raporturi juridice ce au ca izvor manifestarea de vointa a subiectelor de drept civil si care le împiedica uneori sa încheie un înscris prin care sa dovedeasca existenta actului juridic.
De aceea, reglementarea din art.1191 alin.1 si 2 C. civil nu numai ca nu este imperativa dar legiuitorul a si prevazut expres câteva exceptii de la aceste prevederi legale.
Printre aceste exceptii este si cea prevazuta de art.1898 alin.1 pct.1-3 C. civil potrivit careia dovada cu martori este admisa si în cazul imposibilitatii preconstituirii probei scrise.
Practica judiciara a inclus în acest caz si imposibilitatea morala de a preconstitui înscrisul datorita calitatii partilor (rude, afini, prieteni etc.), iar în speța de față foști concubini.
Instanta se raliaza acestei practici pentru ca are în vedere si doua reguli de interpretare a legii civile, si anume: cea care rezulta din prevederile art.978 C. civil potrivit careia legea trebuie interpretata în sensul aplicarii ei iar nu în sensul neaplicarii si regula potrivit careia unde exista aceleasi ratiuni trebuie aplicata aceeasi lege.
De aceea, în cazul imposibilitatii morale de a preconstitui un înscris, se aplica tot regulile prevazute în art.1198 pct.1 - 3 privind imposibilitatea materiala a preconstituirii înscrisului, când este admisa si proba cu martori.
Ori, în speță a afirmat reclamantul S. D. că a existat o asemenea imposibilitate morala pe de o parte pentru că, pârâta nu a semnat înscrisul sub semnătură privată intitulat „declarație de împrumut” încheiat de S. D. cu A. D., iar pe de altă parte, că S. D.- fost concubin nu i-a solicitat pârâtei V. să declare la rândul său, în vreun fel, faptul folosirii în comun a banilor împrumutați, susținerile reclamantului S. nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.
Pentru aceste considerente, și pentru a fi respectat si principiul egalitatii armelor asa cum apare în practica CEDO, instanta a încuviintat ca reclamantul sa facă dovada încheierii contractului de împrumut cu pârâta având ca obiect suma de 5000 Euro cu martorul G. Nicușor, însă acesta deși avea cunoștință despre suma împrumutată, a declarat că nu a cunoscut momentul acordării sumei cu titlu de împrumut, destinația sumei, și nici dacă a fost folosită pentru a-i achiziționa numitei M. D., un autoturism.
În conformitate cu dis...civ. a fost administrat un interogatoriu pârâtei V. care a negat primirea sumei de bani nici toată odată pentru achiziționarea autoturismului fiicei sale, și nici ulterior după sosirea în Anglia.
Instanța nu va da eficiența juridică declarațiilor extrajudiciare ale numiților A. M. Sextil și V. D., care au declarat prin înscris autentificat că pârâta și fiica acesteia au venit în Anglia pe perioada cursului la care a participat reclamantul S. și au locuit împreună cu acesta pentru că pârâta V. nu a contestat prezența sa în Anglia ci numai scopul folosirii banilor.
Pe de altă parte, reține instanța că pârâta V. C. a făcut dovada existenței disponibilităților bănești necesare achiziționării unui autoturism fiicei sale, suma provenind din vânzarea unui apartament deținut de mama sa din căsătoria cu tatăl său natural, în baza sentinței civile ne.2875/15.05.1973. Din interogatoriul administrat acesteia rezultă că suma de bani din care a fost acordat împrumutul către reclamantul S. provenea tot din vânzarea apartamentului menționat, pârâtei revenindu-i conform înțelegerii cu mama sa suma de 28.000 euro, din care tot conform aceleiași înțelegeri urma să-i achiziționeze fiicei M. D. un autoturism, iar din analiza contractului de vânzare cumpărare se reține faptul că există corespondent între data primirii sumei de bani cu titlu de preț - 01.02.2007 și data achiziționării autoturismului – 09.02.2007.
În consecință, reclamantul nu a putut face dovada încheierii contractului de împrumut între părți, pentru a putea fi analizată natura raportului juridic ce a luat naștere între acesta și pârâta V., probele administrate de reclamant în susținerea pretențiilor nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauza, respectiv, interogatoriul pârâtei și declarația martorului audiat la propunerea reclamantului S..
Conform principiului actori incumbit probatio statuat de art.1169 Cod Civil, potrivit căruia, cel ce face o propunere in fata judecății trebuie sa si o dovedească, reclamantului ii revenea sarcina probei sub aspectul dovedirii existentei unei convenții de împrumut valabil încheiată cu pârâta V..
Pe cale de consecință din interpretarea depoziții martorilor, cât și înscrisurile depuse în cauză instanța constată că toate aceste probe nu sunt de natura a confirma susținerile reclamantului.
Dispozițiile art.129 alin.1 C.proc.civ. prevăd că părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să-și probeze pretențiile și apărările, or, în lipsa dovezilor privind existența unei convenții de împrumut, a faptului că reclamantul a dat suma de bani pretinsă cu acest titlu pârâtei, acțiunea în pretenții formulată apare ca neîntemeiată, sens în care cererea conexă urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea principală formulată de reclamantul A. D. cu domiciliul în ., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul S. D. cu domiciliul în București, .. 16, ., ., jud. C..
Obligă pe pârât la restituirea către reclamant a sumei de 10.000 EURO, echivalentul în lei, la data plății.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea conexă (cererea de chemare în garanție).
Respinge acțiunea ce face obiectul cererii conexe formulată de reclamantul S. D. cu domiciliul în București, .. 16, ., ., jud. C. în contradictoriu cu pârâta V. C. cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat I. Z. din C., .. 25, jud. C., ca neîntemeiată.
Obligă pe pârâtul S. D. la plata către reclamantul A. D. a sumei de 2317 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. G. E. A. P.
Red.thred. Jud.A.I.G./10.06.2014
Tehnored. Gref. E.A.P./5ex/13.06.2014
| ← Validare poprire. Sentința nr. 9390/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 25/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
