Pretenţii. Sentința nr. 4246/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4246/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 20757/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 4246
Ședința publică din data de 15.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M. Ș.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant A. H K. ROMANIA SRL LA AV P. M. și pe pârât ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua apelare a cauzei, la apelul nominal realizat în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S – a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța constată că pârâtul nu a depus la dosarul cauzei răspunsul la interogatoriul comunicat, conform rezoluției instanței din data de 14.03.2014.
În conformitatea cu dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă, instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.08.2014 sub nr._, reclamanta S.C. A. H. K. ROMANIA S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. G. I. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 3.588,16 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă ca urmare a comenzilor lansate, a dobânzii legale, precum și a sumei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că, la data de 27.01.2011, reprezentantul legal al pârâtei a transmis electronic o cerere de ofertă în vederea prestării unor servicii de inspecție calitativă și cantitativă a mărfurilor exportate, respectiv fier vechi, transportul și încărcarea acestuia la navă, precum și alte operațiuni legate de export. La această cerere, reclamanta a răspuns, tot electronic, menționând că nu se ocupă decât de inspecția calitativă și cantitativă a mărfurilor, în urma căreia eliberează certificatul de inspecție necesar pentru vamă, ocazie cu care a transmis și tariful pentru serviciile prestate, oferta fiind acceptată, în continuare începând colaborarea între părți, pe bază de comandă. A mai învederat reclamanta faptul că, la data de 29.08.2012, administratorul pârâtei a solicitat ca începând cu această dată, facturarea serviciilor prestate să se facă în contul S.C. ECO G. I. S.R.L., dar, deși reclamanta a prestat serviciile solicitate cu promptitudine și responsabilitate, acestea nu au mai fost achitate de către pârâtă din luna august 2012, deși a fost notificată de mai multe ori, respectiv contravaloarea facturii nr. 256/20.08.2012.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1516, 1521 și următoarele C.pr.civ. și dispozițiile art. 194, 411 alin. 2, 453 C.pr.civ.
În probațiune reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtei și a depus în copie următoarele înscrisuri: ordin de plată corespunzător taxei judiciare de timbru (f. 7), factură poștă (f. 8), dovada comunicare cu confirmare de primire (f. 9-10), notificare (f. 11-12), borderou facturi neîncasate (f. 13), listare cont (f. 14), corespondență electronică (f. 15-18, 21-31, 33-36), certificat de înregistrare (f. 20), factura nr. 256/20.08.2012 (f. 32), document de însoțire a mărfii (f. 37), certificat inspecție din 20.08.2012 (f. 39), expertiză tehnică (f. 40).
Cererea a fost legal timbrată, conform art. 3 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, reclamanta achitând suma de 256 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.
La data de 21.11.2013, reclamanta a depus cerere modificatoare, prin care a precizat faptul că renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente debitului principal.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în ședință, deși instanța a admis cererea de amânare a acesteia pentru a-și angaja apărător.
Instanța a încuviințat, pentru reclamantă, proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul pârâtei, apreciind că sunt admisibile și duc la soluționarea procesului, însă pârâta nu a depus interogatoriul completat în mod corespunzător.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din factura depusă în copie la fila 32 din dosar, coroborată cu documentul de însoțire a mărfii (f. 37), certificat inspecție din 20.08.2012 (f. 39), expertiză tehnică (f. 40), instanța reține că între părți s-au desfășurat raporturi comerciale de prestare servicii de inspecție calitativă și cantitativă a mărfurilor, acordul părților materializându-se sub forma comenzii, acceptată și executată de către reclamantă, ce a emis factura ce face obiectul prezentului litigiu, astfel cum rezultă și din corespondența electronică dintre părți. Prin urmare, între reclamantă și pârâtă, deși nu s-a încheiat un contract în formă scrisă, s-au derulat relații comerciale în baza cărora a fost emisă factura fiscală care, din punct de vedere juridic, reprezintă un contract în formă simplificată, în temeiul căruia reclamantei îi incumba obligația de a presta serviciile de inspecție calitativă și cantitativă a mărfurilor, iar pârâta se obliga să plătească contravaloarea acestora, în termenul stipulat.
Din coroborarea înscrisurilor depuse în dosar și ținând cont de regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației – iar pârâta în speță nu a făcut nicio probă în acest sens -, coroborată cu refuzul de a răspunde la interogatoriu, interpretat de instanța ca o mărturisire deplină a pretențiilor reclamantei, instanța mai reține că aceasta, deși a beneficiat de serviciul în litigiu, nu a achitat la scadență contravaloarea acestuia conform facturii nr. 256/20.08.2012, în sumă de 3588,16 de lei.
Având în vedere prevederile art. 1350 alin. 1 și 2 C. civ. conform cărora orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce o privește pe pârâtă, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită constă în nerespectarea unor obligații contractuale și anume acelea de a achita integral și la scadență factura emisă pentru serviciul prestat, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, iar prejudiciu patrimonial se concretizează în suma de 3.588,16 lei care reprezintă contravaloarea facturii nr. 256/20.08.2012, neachitată de către pârâtă.
Instanța mai reține că art. 1531 C.civ. dispune că prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de către creditor și beneficiul de care acesta a fost lipsit, în timp ce art. 1530 C.civ. prevede că este reparabil numai prejudiciul care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației.
În ceea ce privește vinovăția pârâtei, instanța constată că art. 1548 C. civ. prevede o prezumție de vină în sarcina pârâtei prin simplul fapt al neexecutării unei obligații contractuale, prezumție relativă, care, însă, în cauză, nu a fost răsturnată de către pârâtă. Totodată, instanța reține că din înscrisurile administrate în cauză reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă.
Pârâta, deși avea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații, nu a depus niciun înscris și nu a administrat nicio probă din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de către reclamantă sunt întemeiate, urmând a admite cererea și a obliga pe pârâta S.C. G. I. S.R.L., să plătească reclamantei suma de 3588,16 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. C proc civ, privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, pârâta va fi obligată și la plata sumei de 265,50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și chitanță poștă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. A. H. K. ROMANIA S.R.L., cu sediul în C., Incinta Port, Clădirea B. Noua, ., J_, C. RO9006309, cu sediul procesual ales la C. Av. P. M. în C., Bld. F. nr. 7, .-17, jud. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. G. I. S.R.L., cu sediul în loc. O., ., lot ½ Cam. 2, jud. C., J_, CUI RO25279173.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3588,16 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 265,50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și chitanță poștă
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică,astăzi, 15.04.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. Ș. M. D.
Red.jud. C.M.Ș./25.04.2014/4ex
Tehnored. M.D./25.04.2014
Emis 2 comunicări la data de .
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Reziliere contract. Sentința nr. 4700/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
