Pretenţii. Sentința nr. 5566/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5566/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 35271/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 5566
Ședința din Camera de Consiliu din data de 20.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M. Ș.
Grefier M. D.
S-a luat în examinare cauza civilă privind pe reclamanta ., cu sediul în T., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., .. 41, ., ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut in ședința din camera de consiliu se constata lipsa parților.
Procedura de citare este legal îndeplinita – fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședința.
Având în vedere prevederile art. 1029 C proc civ, conform cărora procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, în prezenta cauză, față de înscrisurile depuse de către reclamantă, instanța nu apreciază a fi necesară prezența părților, astfel încât, față de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.
Verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 131 în referire la art. 1027 alin. 1 și 2 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria C. este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, apreciind că este admisibilă și duce la soluționarea procesului.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.12.2013 sub nr. _, reclamanta S.C. N. C. S.R.L. a chemat în judecată pârâta .., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 2466,20 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate, precum și la plata sumei de 696 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru (200 lei) și onorariu avocat (496 lei).
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a precizat că, între aceasta și pârâtă s-au derulat raporturi comerciale privind comercializarea de piese auto, în baza facturilor . nr._/28.03.2011 în cuantum de 6.798,92 lei și nr._/08.04.2011 în cuantum de 136,40 lei. Din totalul debitului, pârâta a efectuat o plată parțială a contravalorii facturii . nr._/28.03.2011 în cuantum de 5000 lei, rămânând de achitat un rest de 2.446,20 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 și următoarele C. proc. civ., art. 1528 și următoarele C.civil.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând în copie: împuternicire avocațială, chitanță taxă judiciară de timbru, chitanță onorariu apărător, facturi . nr._/28.03.2011 și nr._/08.04.2011, fișă client, extras ONRC pârâtă.
Cererea a fost legal timbrată, fiind depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
Pârâta, legal citată, nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de către reclamantă.
În temeiul art. 258 în ref. la art. 255 Cod proc. civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă, apreciind că este admisibilă și duce la soluționarea procesului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din facturile depuse la dosar, achitate parțial de către pârâtă, instanța reține că între părți s-au desfășurat raporturi comerciale de vânzare-cumpărare de produse, acordul părților materializându-se sub forma comenzii, acceptată și executată de către creditoare, ce a emis facturile ce fac obiectul prezentului litigiu. Prin urmare, între creditoare și debitoare, deși nu s-a încheiat un contract în formă scrisă, s-au derulat relații comerciale în baza cărora au fost emise facturile fiscale care, din punct de vedere juridic, reprezintă un contract în formă simplificată, în temeiul căruia creditoarei îi incumba obligația de a livra produsele, iar debitoarea se obliga să plătească contravaloarea acestora, în termenul stipulat.
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025- 1032 C. proc. civ, privind cererile cu valoare redusă și în raport de obiectul cauzei, cererea este admisibilă.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Potrivit art. 6 alin. 5 din același act normativ dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate ori, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Prin urmare, întrucât facturile din prezentul dosar sunt emise înainte de 01.10.2011, dispozițiile legale aplicabile prezentei spețe sunt cele ale Codului civil de la 1864.
Având în vedere prevederile art. 969 C.civ. din 1864 și art. 970 C.civ. din 1864 conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, și când, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce o privește pe pârâtă, respectiv existența unei fapte ilicite a pârâtei, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită a pârâtei constă în nerespectarea unor obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea bunurilor livrate de către reclamantă conform facturilor fiscale . nr._/28.03.2011 și nr._/08.04.2011, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, iar prejudiciu patrimonial se concretizează în suma de 2.466,20 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate și neachitate. Astfel, din factura . nr._/28.03.2011 în cuantum de 6.798,92 lei, pârâta a achitat suma de 4489,12 lei, astfel cum reiese din fișa de client depusă la fila 12 din dosar.
Instanța mai reține că art. 1084 C.civ.de la 1864 dispune că prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de către creditor și beneficiul de care acesta a fost lipsit, în timp ce art. 1082 C.civ.de la 1864 prevede că este reparabil numai prejudiciul care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației.
În ceea ce privește vinovăția pârâtei, instanța constată că art. 1082 C.civ. de la 1864 prevede și o prezumție de vină în sarcina pârâtei prin simplul fapt al neexecutării unei obligații contractuale, prezumție relativă, care, însă, în cauză, nu a fost răsturnată de către aceasta.
Totodată, instanța reține că din înscrisurile administrate în cauză reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă. Aceasta, deși avea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații, nu a depus niciun înscris și nu a administrat nicio probă din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriei.
Ca atare, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de către reclamantă sunt întemeiate, urmând a obliga societatea pârâtă la plata sumei de 2466,20 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate și neachitate.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. și art 1031 C proc civ, privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, pârâta va fi obligată și la plata sumei de 696 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei (f. 6) și onorariu avocat în cuantum de 496 lei (f. 8).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. N. C. S.R.L., cu sediul în T., ., jud. Cluj, J_, C. RO16905391, în contradictoriu cu pârâta .., cu sediul în C., .. 41, ., ., jud. C., J_, CUI RO23946670.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2466,20 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 696 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.05.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. Ș. M. D.
Red.jud. C.M.Ș./21.05.2014/4ex
Tehnored. M.D./21.05.2014
Emis 2 comunicări la data de .
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3009/2014.... → |
|---|
