Pretenţii. Sentința nr. 7660/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7660/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-07-2014 în dosarul nr. 4805/212/2012
ROMANIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7660
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 11.07.2014
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
P. – L. M.
GREFIER – D. S.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulata de reclamanta RADET C., cu sediul în C., .. 14A, jud. C., in contradictoriu cu paratul S.C. E. I. EXPORT S.R.L. cu sediul în C., .. 43F, jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 04.07.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11.07.2014, când,
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată la data de 28.02.2012, reclamantul R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE, în contradictoriu cu pârâtul S.C. E. I. EXPORT S.R.L., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 7828,50 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 30.04.2009 – 31.01.2010, 30.04.2011, 31.12._12, a sumei de 4768,63 lei reprezentând penalități de întârziere cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că între părți a fost încheiat in contract de furnizare a energiei termice sub forma de apă caldă menajeră și căldură, fiind emise facturi neachitate de către pârât.
Prin precizările depuse la termenul din 30.03.2012, reclamantul a arătat că solicită modificarea temeiului juridic din somația de plată conform OG nr. 5/2001, în procedura dreptului comun (fila 26).
În probațiune, reclamantul a depus fișa contabilă, contractul de furnizare a energiei termice pentru încălzire și prepararea apei calde menajere nr. 1256/23.03.1994.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii.
Prin Încheierea din 15.06.2012 cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, la cererea ambelor părți.
La data de 14.02.2013 a fost formulată de către reclamant cerere de repunere a cauzei pe rol, cerere soluționată prin Încheierea din 22.03.2013 în sensul admiterii și repunerii cauzei pe rol.
La termenul din 24.05.2013 reclamantul a formulat precizări privind câtimea obiectului cererii, în sensul că pretențiile sale sunt în cuantum de 5651,75 lei reprezentând debit principal aferent perioadei 30.04._10/30.04.2011 și suma de 4628,47 reprezentând penalități de întârziere.
Prin Încheierea din 28.06.2013 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a fost atașat Dosarul civil nr._ al Judecătoriei C., iar pentru reclamant proba cu expertiză contabilă având ca obiective stabilirea debitului și a penalităților de întârziere avându-se în vedere precizările efectuate de reclamant la data de 24.05.2013 (fila 76).
La data de 19.09.2013 a fost depus Raportul de expertiză contabilă întocmit de expert P. D. A. (fila 95), împotriva căruia reclamantul a formulat obiecțiuni, soluționate prin Încheierea din 22.11.2013 în sensul admiterii în parte, urmând ca expertul să precizeze dacă a avut în vedere, la calcului penalităților de întârziere, perioada aferentă precizată, respectiv 28.02.2009,30.06._11, în caz contrar, urmând a fi refăcută expertiză cu privire la cuantumul penalităților de întârziere.
La data de 15.01.2014 a fost depus răspunsul la obiecțiuni împotriva căruia părțile au formulat obiecțiuni, soluționate prin Încheierea din 23.05.2014 în sensul respingerii ca neîntemeiate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 23.03.1994 părțile au încheiat contractul cu nr.1256 având ca obiect livrarea energiei termice pentru încălzire si prepararea apei calde menajere. În temeiul acestui contract, reclamanta s-a obligat să asigure servicii publice de alimentare cu energie termica pentru încălzire și apă calda menajeră, iar pârâta să achite tarifele pentru livrarea acestor servicii.
Potrivit art. Art. 969 C. civ. – „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege” și art. 970 C. civ. – (1) Convențiile trebuie executate cu bună-credință. (2) Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dau obligației, după natura sa.
Astfel instanța reține că potrivit dispozițiilor legale menționate, contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale. Sub acest aspect, instanța constată că între părți a intervenit contractul cu numărul de mai sus, contract valabil încheiat și însușit de către părți prin semnătura reprezentanților acestora.
Potrivit art.8 din contractul părților care se coroborează cu mențiunile cuprinse în facturile fiscale acestea deveneau scadente la 30 de zile de la emitere, iar în caz de neplată până la data scadenței urmau a se calcula penalități, majorarea pentru neplata contravalorii consumurilor lunare este de 0,05% din valoarea facturată, pentru fiecare zi de întârziere.
Instanța reține că prin contractul nr.1256/1994, încheiat între reclamant (în calitate de furnizor) și pârât (în calitate de consumator), reclamanta s-a obligat să asigure pentru pârâtă servicii de furnizare a energiei termice pentru încălzire și apă caldă de consum pentru o perioadă nedeterminată. Conform dispozițiilor contractuale pârâtul avea obligația să achite integral și la termen contravaloarea serviciilor furnizate.
Conform art. 38 Utilizatorii de energie termică au, în principal, următoarele obligații: a) să achite la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor; (…) Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, utilizatorii de energie termică sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, conform prevederilor art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006, iar conform art. 42 alin. 10 Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează: a) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; b) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare; c) valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
Instanța reține concluziile raportului de expertiză contabilă astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni (fila 122) și constată că debitul rămas de achitat aferent perioadei solicitate este de 1151,17 lei, iar penalitățile de întârziere sunt în sumă de 2114 lei.
Instanța constată din precizările efectuate de către expert, faptul că facturile nr._/30.04.2009,_/31.05.2009 și_/28.02.2009 nu au fost luate în calculul inițial efectuat de către expert aflat la fila 95, fiind obiect al dosarului civil nr._/212/2009, dosar care însă are ca obiect somație de plată soluționată în sensul respingerii cererii formulate de către același reclamant, în contradictoriu cu același pârât, neavând autoritate de lucru judecat în cauză.
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte cererea reclamantului și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1151,17 lei reprezentând debit aferent perioadei aprilie 2009 –aprilie 2011 și suma de 2114 lei reprezentând penalități de întârziere.
În temeiul art. 274 din codul de procedură civilă va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 272,21 lei (raportat la partea admisă din cuantumul solicitat).
Cu privire la cererea formulată de domnul expert contabil P. D. A. privind majorarea onorariului de expert cu suma de 500 lei, instanța, în temeiul art. 213 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în raport de volumul efectiv al muncii depuse de expert, instanța o apreciază întemeiată și o va admite în consecință, urmând a obliga pârâtul la plata către expert a sumei de 500 lei, onorariu definitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de către reclamant, RADET C., cu sediul în C., .. 14A, jud. C., in contradictoriu cu paratul S.C. E. I. EXPORT S.R.L. cu sediul în C., .. 43F, jud. C..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1151,17 lei reprezentând debit aferent perioadei aprilie 2009 – aprilie 2011 și suma de 2114 lei reprezentând penalități de întârziere.
Admite cererea formulată de domnul expert contabil P. D. A. privind majorarea onorariului de expert.
Obligă pârâtul la plata către expert P. D. A. a sumei de 500 lei, onorariu definitiv.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 272,21 lei cu titlu de cheltuieli de judecată raportat la partea admisă din cuantumul solicitat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.07.2014.
P., GREFIER,
L. M. D. S.
Red.jud.L.M./14.07.2014
tehnored. D.S./23.07.2014
Emis 2 comunicări, la data de 23.07.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3922/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
