Pretenţii. Sentința nr. 789/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 789/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 24452/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 789
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU din data de 27 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: E. A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect pretenții – CERERE CU VALOARE REDUSĂ, acțiune formulată de reclamanta S.C. V. ROMÂNIA S.A. (J_, CUI RO_) cu sediul în București, Piata Charles de Gaulle nr. 15, sector 1, București și cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat C. R.-A. din Voluntari, .. 10, Clădirea de Birouri O21, ..C. CYCLE EUROPEAN S.R.L., Global City Business Park, jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâta S.C. U. C. S.R.L. (J_, CUI RO_) cu sediul în C., ., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință secretă se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților, conform art. 1029 alin. 2 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă cu referire la dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. j Cod procedură civilă, art. 107 alin. 1 și art. 1027 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 258 cu referire la art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile aflate deja la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.09.2013 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanta S.C. V. România S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. U. C. S.R.L. la plata sumei de 325,09 lei, cu titlu de contravaloare servicii de telefonie mobilă furnizate pârâtului, pentru care au fost emise facturile fiscale depuse în probațiune, la plata sumei de 126,05 lei reprezentând penalități convenționale de întârziere, precum și la plata sumei de 1340,25 lei constând în taxa de reziliere conform contractului, și a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 50 de lei, constând în taxă judiciară de timbru.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în temeiul contractului ., nr._/14.04.2008, POS nr._/22.08.2007 și UFE nr._/24.01.2011 semnate și acceptate de debitoare conform art.1270 cod civil (art.969 Vechiul cod civil) și a facturilor restante necontestate, societății pârâte i-au fost furnizate servicii de telefonie mobilă, pentru care au fost emise facturile fiscale depuse în probațiune alăturat cererii de chemare în judecată, la data formulării cererii, pârâtul având de plătit suma de 325,09 lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor de telefonie mobilă de care a beneficiat.
În privința capătului de cerere relativ la dobânda legală penalizatoare, reclamanta a arătat că, întrucât termenul de plată a contravalorii serviciilor de telefonie mobilă de care a beneficiat pârâtul, stabilit convențional, s-a împlinit, fără ca pârâtul să-și execute obligația de plată, se impune obligarea acestuia la plata dobânzii legale penalizatoare, începând cu data scadenței obligației de plată a sumelor înscrise în fiecare factură, până la data plății efective a acestora.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1270 Cod civil, art. 969 și urm. Vechiul Cod civil, art. 43 Cod comercial, O.G. nr. 13/2011, art. 453 și art. 1025-1032 Cod procedură civilă.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, în fotocopii conforme cu originalul: facturile fiscale ._/20.09.2012, VDF_/20.10.2012, VDF_/20.12.2012, VDF_/20.11.2012, copia CI administrator, contractele de furnizare de servicii de telefonie mobilă ., nr._/14.04.2008, POS nr._/22.08.2007 și UFE nr._/24.01.2011, extras de cont debitor, înscrisuri pentru dovedirea modificării denumirii reclamantei, împuternicire avocațială.
Reclamanta nu a solicitat desfășurarea unei dezbateri orale.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, stabilită conform art. 6 alin. 1 teza I din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Pârâta deși conform art.1029 alin.3 NCPC i-a fost comunicată copia acțiunii împreună cu formularul 3 „pricini cu valoare redusă” nu a depus formularul de răspuns conform alin.4 din același text de lege și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Între reclamanta ., în calitate de prestator servicii telefonie mobilă, și pârâta S.C. U. C. S.R.L în calitate de beneficiar de servicii telefonie mobilă, s-au încheiat contractele de furnizare de servicii de telefonie mobilă ., nr._/14.04.2008, POS nr._/22.08.2007 și UFE nr._/24.01.2011, pe durată nedeterminată, dar nu mai puțin de 1 an. În temeiul acestor contracte, reclamanta a emis mai multe facturi fiscale, printre care și cele a căror contravaloare face obiectul prezentei cauze respectiv: VDF_/20.09.2012, VDF_/20.10.2012, VDF_/20.12.2012, VDF_/20.11.2012, în care au fost materializate obligațiile de plată a sumelor de bani datorate de pârâtă, în temeiul contractului, pentru serviciile de telefonie mobilă de care a beneficiat.
Prin raportare la temeiul de drept procesual invocat de reclamantă, respectiv, art. 1025-1032 Cod procedură civilă, privind procedura aplicabilă cererilor de valoare redusă, la obiectul prezentei cauze: o acțiune în răspundere contractuală a cărei valoare este mai mică de 10.000 de lei, și la prevederile art. 1025 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, instanța constată că prezenta cerere este admisibilă în procedura privind cererile de valoare redusă.
Cu titlu preliminar, având în vedere că obligațiile de plată a sumelor de bani solicitate în cadrul prezentei cereri au luat naștere în executarea contractului încheiat de reclamantă și pârât la data de 10.12.2005, în cauză sunt aplicabile, în temeiul art. 102 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 (noul Cod civil), prevederile Codului civil adoptat în 1864 și cele ale Codului Comercial.
Având în vedere prevederile art. 969 alin. 1 Cod civil, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. și cele ale art.1073 din același act normativ, potrivit căruia creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce îl privește pe pârât, respectiv existența unei fapte ilicite a pârâtului, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită a pârâtei constă în nerespectarea unor obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă conform facturilor emise în temeiul contractelor de furnizare servicii ., nr._/14.04.2008, POS nr._/22.08.2007 și UFE nr._/24.01.2011 aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 325,09 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă prestate conform facturilor fiscale anexate la dosar și emise în temeiul contractului de furnizare servicii de telefonie mobilă.
În privința vinovăției pârâtului, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 1082 Cod civil, în materie contractuală, neexecutarea unei obligații dă naștere unei prezumții relative de vină în sarcina debitorului obligației neexecutate. În același sens, instanța constată că pârâtul, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligații, pe care nu și-a îndeplinit-o, nedepunând niciun înscris și neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate.
Totodată, din înscrisurile administrate în cauză, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil încheiat cu pârâtul și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât.
De asemenea, în vederea angajării răspunderii contractuale a pârâtului, instanța are în vedere și prevederile art. 1082-1085 Cod civil, potrivit căruia repararea prejudiciului care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de către creditor, cât și beneficiul nerealizat de către acesta.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de către reclamantă sunt întemeiate, pârâtul nedovedind existența unei cauze exoneratoare de răspundere, astfel că acesta urmează a fi obligat la plata sumei de 325,09 de lei, cu titlu de contravaloare servicii de telefonie mobilă.
În privința capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților convenționale, începând cu data exigibilității obligației de plată a sumelor de bani înscrise în cuprinsul fiecărei facturi fiscale depuse în probațiune, până la data plății acestor sume, instanța reține că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 1088 alin. 1 și 2 Cod civil, în materie comercială, astfel cum este cazul în speță, având în vedere și prevederile art. 43 Cod comercial, daunele interese datorate pentru neexecutarea la scadență a unei obligații de plată având ca obiect o sumă de bani constau în dobânda legală și se datorează de la data exigibilității obligației de plată, fără ca debitorul să fie nevoit să facă dovada vreunui prejudiciu rezultat din neexecutarea la termen a obligației.
Potrivit art. 5.2 din contractul intervenit între părți, pârâtul din prezenta cauză avea obligația de a achita prețul serviciilor cuprins în facturi la termenul de plată stabilit prin factură, respectiv, o perioadă de maxim 14 zile de la data emiterii facturii, sau în avans. De asemenea, potrivit art. 5.4 din contract, pârâtul, în calitate de client, avea obligația de a plăti prețul serviciilor furnizate de reclamantă, menționat în facturi, în termenul stabilit în contract, chiar dacă facturile nu îi erau transmise prin poștă la adresa indicată.
În vederea soluționării acestui capăt de cerere, instanța are în vedere și prevederile art. 6.1 din contractul încheiat între părți, potrivit căruia pentru facturile neplătite la termen, clientul va plăti penalități de întârziere în decontare de 0,5% pe zi până la plata întregii sume.
Constatând că termenul de plată, stabilit potrivit prevederilor contractuale și menționat în cuprinsul fiecărei facturi, a sumelor cuprinse în facturile fiscale depuse în probațiune de către reclamantă s-a împlinit fără ca pârâtul să își îndeplinească obligația de plată a sumelor datorate cu titlu de contravaloare de servicii de telefonie mobilă furnizate de reclamantă, instanța va admite capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 126,06 lei, așa cum au fost ele calculate de către reclamantă și potrivit principiului disponibilității reglementat de art.9 alin.2 NCPC, întrucât nu s-a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță ca penalitățile să fie calculate și în continuare până la achitarea efectivă instanța va acorda numai ceea ce s-a cerut, adică penalități în cuantum de 126,06 lei, în caz contrar pronunțându-se o hotărâre extra petita.
Asupra capătului de cerere privind obligarea paratei la plata sumei de 1340,25 lei - reprezentând taxa pentru rezilierea contractului înainte de termen: instanța, apreciază că se impune respingerea acestuia ca neîntemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit clauzei cuprinse in art. 9.2 din condițiile generale la contract, reclamanta și-a rezervat dreptul de a denunța în mod unilateral contractul cu condiția notificării în scris a clientului cu 15 zile înainte în anumite cazuri, printre care și în cazul în care clientul nu-și respectă obligația de plată a sumelor datorate. Aceasta clauză are caracterul unui pact comisoriu expres, însă nu poate fi apreciat ca un pact comisoriu expres de grad IV.
In atare circumstanțe, văzând că în speță clientului – pârât în prezenta cauza nu i s-a remis nicio notificare, instanța apreciază în cauză nu au fost respectate condițiile clauzei contractuale amintite. Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta nu a solicitat și rezilierea convențiilor în baza cărora s-ar fi născut în mod valabil dreptul reclamantei la despăgubiri derivate din încetarea contractului înainte de perioada pentru care a fost încheiat, ori, potrivit disp.art.9 alin.2 NCPC, instanța este ținută de obiectul acțiunii, ea neputându-se pronunța decât asupra a ceea ce s-a cerut. Atâta timp cât nu a intervenit rezoluțiunea convenției părților (judiciară sau convențională) dreptul reclamantei de a solicita aceste despăgubiri nu este actual, iar acest capăt de cerere urmează a fi respins ca neîntemeiat.
În lumina considerentelor ce preced, cererea reclamantei va fi admisă în parte, iar pârâta va fi obligat la plata către aceasta: a sumei de 325,09 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă, și a sumei de 126,06 lei cu titlu de penalităților convenționale.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 și pe cele ale art.1031 Cod procedură civilă, constatând că pârâtul este partea căzută în pretenții în prezenta cauză, acesta va fi obligat și la plata sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. V. ROMÂNIA S.A. (J_, CUI RO_) cu sediul în București, Piata Charles de Gaulle nr. 15, sector 1, București și cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat C. R.-A. din Voluntari, .. 10, Clădirea de Birouri O21, ..C. CYCLE EUROPEAN S.R.L., Global City Business Park, jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâta S.C. U. C. S.R.L. (J_, CUI RO_) cu sediul în C., ., jud. C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 451,15 lei din care suma de 325,09 lei reprezintă contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă, iar suma de 126,06 reprezintă penalități de întârziere.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 1340,25 lei reprezentând taxă de reziliere și a penalităților de întârziere, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. G. E. A. P.
Red.thred. Jud.A.I.G./28.02.2014
Tehnored. Gref. E.A.P./4ex/28.02.2014
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Pretenţii. Sentința nr. 837/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2656/2014.... → |
|---|
