Uzucapiune. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 27562/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 12.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D.-A. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții I. G., I. M. și pe pârâții ., C. L. AL COMUNEI C., având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 15.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 29.10.2014 și la data de astăzi când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.01.2013, sub nr. de dosar_, reclamanții I. G. și I. M., în contradictoriu cu pârâții . L. AL COMUNEI C., au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că au dobândit, prin efectul uzucapiunii de 30 ani și prin joncțiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra terenului situat în sat Gura Dobrogei, ., jud. C., având suprafața de 6848 mp, precum și să se constate că au dobândit, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe acest teren.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că la data de 14 aprilie 1990, au cumpărat de la I. I. C., printr-un înscris sub semnătură privată, în prezența a doi martori, un imobil compus dintr-o suprafață de teren de 4500 mp și o construcție improprie locuirii, situată în . Dobrogei, cu prețul de 25.000 (douăzeci și cinci mii) lei, preț pe care vânzătorul 1-a primit integral.
Au susținut că acest act achizitiv denumit impropriu „proces verbal" (deși, după cum bine se observă din cuprinsul său, valorează chitanță de mână) deși nu a avut puterea de a fi un act translativ de proprietate (fiind insuficient din punct de vedere juridic să transmită dreptul de proprietate pe această cale), a avut puterea însă de a-i pune pe reclamanți în situația de a utiliza bunul potrivii destinației sale economice, intrând în sfera lor materială de stăpânire, posesia fiind astfel dobândită pe deplin.
La rândul lui, în anul 1974, autorullor, respectiv vânzătorul I. I. C., a cumpărat acest imobil compus din teren în suprafață 4500 mp ( pe care a edificat o construcție ușoară), tot printr-un înscris sub semnătură privată denumit „chitanță de mână" de la Bafbulea C. Georghița. Deși a cumpărat un teren având suprafața de 4500 mp., în realitate, și-a împrejmuit cu gard de piatră, mai mult teren, respectiv suprafața de 6848 mp, motiv pentru care a și deschis dosar fiscal al imobilului compus din teren și construcție, la rol 2943, achitând impozit pentru suprafața de teren posedată și declarată, de 6848 mp.
În continuare, reclamanții au învederat că autorul lor, I. I. C. și ulterior ei, au cultivat acest teren în suprafață de 6848 mp și s-au comportat ca adevărați proprietari ai întregului imobil, exercitând asupra acestuia o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, respectiv o posesia utilă, aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Toate aceste fapte materiale de stăpânire și folosință exercitate sub nume de proprietar, respectiv îngrădirea terenului, declararea terenului la rol, achitarea taxelor și impozitelor aferente, conduc la îndeplinirea existenței posesiei cu cele două elemente constitutive ale sale {corpus și animus).
Privitor la invocarea joncțiunii posesiilor, reclamanții au alegat că este îndeplinită legătura necesară joncțiunii posesiilor, respectiv transmisiunea voluntară printr-un act juridic (în speță sub semnătură privată) între posesorii succesivi ai aceluiași obiect, respectiv terenul în suprafață totală de 6838 mp situat în . Dobrogei. Astfel, în urma vânzării imobilului sub semnătură privată, în calitate de succesori cu titlu particular ai vânzătorului, au continuat să stăpânească imobilul teren, exercitând asupra acestuia aceeași posesie utilă începută în anul 1974 de către autorul lor.
Reclamanții au susținut că, întrucât, de 39 de ani, și-au îndeplinit toate sarcinile aferente dreptului de proprietate si, mai ales, sunt cunoscuți în comunitate ca proprietari și, de asemenea, recunoscuți de către autoritățile locale ca având această calitate, fiind înregistrați în evidențele fiscale ale Comunei C.. au formulat prezenta acțiune, deoarece doresc ca situația juridică a terenului, calitatea si dreptul lor să fie recunoscute prin hotărâre judecătorească.
Cu privire la capătul doi de cerere, reclamanții au arătat că în anul 1990, după ce au cumpărat construcția improprie locuirii, așa cum rezultă și din înscrisul sub semnătură privată, au demolat o parte din aceasta și au edificat suplimentar o altă construcție și anexe pe terenul arătat mai sus, comportându-se ca niște adevărați proprietari. In acest sens, au făcut referire la adeverința nr. 5578/05.07.2013 emisă de Primăria Comunei C., potrivit căreia figurează în registrul agricol al Comunei C., la rol 2943, persoane fizice, cu o casă de locuit și anexe și teren intravilan în suprafață de 6848 mp, încă din anul 1991, precum și a faptului că au achitat în toată această perioadă impozitul pe teren și impozitul pe clădire.
În drept, reclamanții au invocat disp. art. 1846, 1847, 1860, 1890 și 492 din Codul civil, precum și pe celelalte dispoziții legale arătate în cuprinsul motivării de fapt.
La cererea de chemare în judecată, reclamanții au anexat copii certificate de pe următoarele înscrisuri: adresa emisă de Primăria C., C. Impozite și Taxe cu nr. 5578/04.07.2013, chitanțele aferente plăților impozitului anual pentru teren și construcție, adeverința nr. 233/18.01.2001 emisă de Primăria C., certificat de căsătorie, proces-verbal din data de 14.04.1990, cărți de identitate, adresa cu nr. 5082/12.07.2013 emisă de O.C.P.I.
Cererea de chemare în judecată a fost inițial timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1156 lei (f.36,43), în conformitate cu dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâții, legal citați, nu au depus întâmpinare și nici nu au formulat alte apărări în cauză.
În cauză au fost încuviințate și administrate pentru reclamanți probele cu înscrisuri, cu expertize topo și testimonială cu 2 martori.
● La termenul de judecată din data de 15.10.2014 reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 7091 mp identificat de expert M. V., la același termen de judecată depunând în completare taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, instanța constată:
Prin chitanța sub semnătură privată denumită proces-verbal din data de 14 aprilie 1990 (f.13), reclamantul I. G. (căsătorit cu I. M. – potrivit certificatului de căsătorie nr._/21.09.1972 – f.11) a cumpărat de la I. C. un teren în suprafață de 4500 mp, situat în . Dobrogei. În cuprinsul aceste chitanțe, s-a menționat că I. C., la rândul său, cumpărase prin chitanță sub semnătură privată de la B. G..
Potrivit situației juridice depuse de Primăria Comunei C. (f.34), terenul intravilan în suprafață de 6848 mp face parte din domeniul privat al Comunei C., între anii 1977-1990 figuând înscris pe rol I. I., iar din anul 1990 până în prezent figurează înscris I. G..
Conform declarațiilor celor doi martori audiați în cauză – Antoșică M. (f.44) și H. M. (f.45) – vecini cu reclamanții, înainte de reclamanți, la imobilul în cauză a locuit I. I., reclamanții fiind cunoscuți drept proprietarii imobilului, care este același cu cel posedat de I. I..
Din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert M. V. (filele 66-73), instanța reține că terenul aflat în posesia reclamanții, situat în loc. Gura Dobrigei, ., ., este în suprafață de 7091 mp, conform măsurătorilor efectuate, terenul fiind împărțit în curți construcții (C1-C5) în suprafață de 1241 mp și teren arabil în suprafață de 5850 mp, cu următoarele vecinătăți: la Nord: drum de exploatare între punctele 1 și 2, A. V. între punctele 3 și 4; la Sud: . 6,7 și 8; la Est: moștenitorii lui Antoșică C. între punctele 4, 5 și 6, A. V. între punctele 2 și 3; la Vest: O. C. între punctele 8, 9 și 1.
Totodată, expertul a stabilit că valoarea totală a terenului și a construțiilor este de 49.000 lei.
Potrivit dispozițiilor art.1890 din Codul civil, „Toate acțiunile atât reale, cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință.” De asemenea, art.1846 alin.1 din Codul civil dispune că „Orice prescipție este fondată pe faptul posesiunii.”, iar conform art.1847 din Codul civil, „Ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar...” Totodată, potrivit art.1860 din Codul civil., „Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.”
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată că numitul I. C. și ulterior reclamanții. până în prezent au îndeplinit, cele două condiții impuse de lege, extrase din textele menționate anterior, pentru aplicarea instituției juridice a uzucapiunii de 30 de ani, și anume: existența unei posesii utile, neviciate, adică a unei posesii continue, netulburate, publice și neechivoce, fie ea de bună sau de rea-credință și exercitarea neîntreruptă a acestei posesii timp de 30 de ani, aspecte de rezultă din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, analizate anterior, cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu raportul de expertiză topo.
Din aceleași probe mai rezultă că din anul 1977 posesia lui I. Cnstantin și a reclamanților nu a fost tulburată de nimeni, în sensul că nimeni nu a venit să pretindă vreun drept asupra terenului în suprafață de 7091 m.p. situat în loc. Gura Dobrogei, ., ., nefiind deschisă nici carte funciară.
Caracterul publical posesiei reiese din însăși natura de bun imobil a obiectului litigiului, care împiedică exercitarea unei posesii pe ascuns. De altfel, publicitatea posesiei reclamanților rezultă tot din probele administrate anterior, în sensul că aceștia sunt cunoscuți drept proprietari ai întregului imobil, astfel cum au arătat martorii audiați în cauză, iar din 1977 și în prezent, reclamanții și I. C. au achitat impozitele aferente proprietății.
Caracterul neechivoc al posesiei, respectiv că I. C. și ulterior reclamanții au intrat în stăpânirea imobilului cu intenția de a se comporta față de acesta în calitate de proprietari și nu cu intenția de a-l deține pentru altul, este susținut de prezumția relativă de neprecaritate instituită de art.1854 din Codul civil care se coroborează cu atitudinea acestora de a se impune în fața tuturor în calitate de proprietari, îngrijind terenul.
Cea de-a doua condiție, respectiv exercitarea neîntreruptă a posesiei timp de 30 de ani, este de asemenea îndeplinită în cauză. Fiind dovedit momentul începerii posesiei utile, respectiv anul 1977. Astfel, I. C. împreună cu reclamanții beneficiază de prezumția relativă de continuitate stabilită de art. 1850 din Codul civil, potrivit căreia posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat tot timpul intermediar. Nefăcându-se proba contrarie de către pârâți, rezultă că I. C. împreună cu reclamanții au exercitat o posesie neîntreruptă asupra imobilului, obiect al litigiului, din 1977 și până în prezent, respectiv de peste 30 de ani.
În ceea ce privește construcțiile edificate pe teren instanța reține pe baza probelor administrate că aceastea au fost construite parțial de reclamanți, parte din ele existând pe teren la momentul intrării în posesie și se compun în prezent din: C1 – locuință principală în suprafață de 63,54 mp construită în anul 1912, C2 – grajd în suprafață de 70,56 mp, construit în anul 1930 și recondiționat în anul 1993, C3 – magazie în suprafață de 52,40 mp construită în anul 1984, C4 – cotețe în suprafață de 25,90 mp construite în anul 1962 recondiționate în anul 1993, C5 - WC exterior în suprafață de 1,80 mp construit în anul 1993 și fântână în suprafață de 1,68 mp construită în anul 1980.
Reclamanții s-au comportat ca proprietari în ceea ce privește terenul din . – loc. Gura Dobrogei, . care, cu privire la construcțiile edificate pe acest teren, devin incidente regulile accesiunii, privită ca prelungire legală a dreptului proprietarului lucrului considerat principal asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acest lucru, prelungire justificată de caracterul exclusiv și absolut al dreptului de proprietate. Astfel, potrivit art.482 raportat la art.480 din Codul civil de la 1864, pământul este considerat lucru principal și proprietatea asupra lui dă dreptul și asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acesta într-un mod natural sau artificial, proprietatea pământului cuprinzând în sine proprietatea suprafeței și a subfeței lui, așa cum dispune art.489 din Codul civil.
Un astfel de accesoriu îl reprezintă și construcțiile, proprietarul terenului dobândind prin intermediul accesiunii, ca urmare a exercitării atributelor dreptului său absolut, și proprietatea construcțiilor aflate pe acel teren. Prin urmare, reclamanții devin, ca efect al accesiunii, și proprietari asupra construcțiilor menționate.
Pentru toate motivele de fapt și de drept expuse, instanța urmează să admită acțiunea astfel cum a fost precizată și, pe cale de consecință, să constate că reclamanții au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 7091 mp situat în loc. Gura Dobrogei, ., ., cu următoarele vecinătăți: la Nord: drum de exploatare între punctele 1 și 2, A. V. între punctele 3 și 4; la Sud: . 6,7 și 8; la Est: moștenitorii lui Antoșică C. între punctele 4, 5 și 6, A. V. între punctele 2 și 3; la Vest: O. C. între punctele 8, 9 și 1, identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert M. V..
Totdată, instanța va constatat că reclamanții au dobândit prin accesiune imobiliară artificială, dreptul de proprietate asupra construcțiilor existente pe ternul loc. Gura Dobrogei, ., ., compuse din casă de locuit și anexe gospodărești aferente corpului de locuință, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert M. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții I. G., cu domiciliul în C., bld. A. Lăpusneanu nr. 94, .. A, ., cu domiciliu procesual ales la C.. Av. M. M., în C., .. 26B, jud. C. și I. M., cu domiciliul în C., bld. A. Lăpusneanu nr. 94, ., cu domiciliu procesual ales la C.. Av. M. M., în C., .. 26B, jud. C., în contradictoriu cu pârâții . sediul în C., ., jud. C., și C. L. AL COMUNEI C., cu sediul în C., ., jud. C., astfel cum a fost precizată și în consecință:
Constată că reclamanții au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 7091 mp situat în loc. Gura Dobrogei, ., ., cu următoarele vecinătăți: la Nord: drum de exploatare între punctele 1 și 2, A. V. între punctele 3 și 4; la Sud: . 6,7 și 8; la Est: moștenitorii lui Antoșică C. între punctele 4, 5 și 6, A. V. între punctele 2 și 3; la Vest: O. C. între punctele 8, 9 și 1, identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert M. V..
Constată că reclamanții au dobândit prin accesiune imobiliară artificială, dreptul de proprietate asupra construcțiilor existente pe ternul loc. Gura Dobrogei, ., ., compuse din casă de locuit și anexe gospodărești aferente corpului de locuință, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert M. V..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
D.-AlexandraStamate M. D.
Red.jud. SDA/26.01.2015/6ex
Tehnored. M.D./
Emis 4 comunicări la data de .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2014.... | Cerere necontencioasă. Sentința nr. 3905/2014. Judecătoria... → |
|---|
