Uzucapiune. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 8461/212/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 19 decembrie 2014
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta B. N. în contradictoriu cu pârâții . Primar și C. L. N. B. prin Primar având ca obiect uzucapiune-accesiune.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din datade12decembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.03.2014 sub nr._, reclamanta B. N. a chemat în judecată pe pârâții . PRIMAR, și C. L. AL COMUNEI N. B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că au dobândit, prin efectul uzucapiunii, de lungă durată dreptul de proprietate asupra terenului situat în . B., ., jud. C., în suprafață de 2500 m.p., respectiv că a dobândit, prin accesiune, dreptul de proprietate asupra anexelor gospodărești edificate pe terenul respectiv.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că respectiva suprafață de teren este cuprinsă într-un teren mai mare, de 5400 mp, întregul teren fiind deținut de către reclamantă, împreună cu defunctul soț, B. C., însă pentru restul de 2700 mp reclamanta are acte de proprietate.
A mai arătat reclamanta că a înstrăinat o parte din cei 2700 mp deținuți cu titlu de proorietate, respectiv 2000 mp, prin actul de dezmembrare nr. 230/11.06.2009 autentificat la BN Themis I. M. și I. C..
În drept au fost invocate dispozițiile art.35 Cproc.civ., 557, 916, 919 Cod Civil.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii C. N. și S. S., expertiză tehnică imobiliară.
Pârâții, legal citați, nu au depus întâmpinare în cauză și nu au fost reprezentați în instanță.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori, în ședința publică din data de 26.09.2014 fiind audiați martorii C. N. și S. S., ale căror declarații au fost atașate la dosar la filele 99-100, respectiv proba cu expertiza tehnică topografică, efectuată de expert I. I., raportul fiind depus la filele 92-97, expertiza tehnică imobiliară, efectuată de expert B. M..
Analizând în mod coroborat materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Conform expertului topograf I. I., familia B. a stăpânit continuu, încă din anul 1929, un teren în suprafață de 5400 mp, identificat în perimetrul 1-2-3-4-5-6-7-1, pe care se regăsesc mai multe corpuri de construcții, respectiv locuință și anexe gospodărești.
Expertul a mai identificat suprafața de teren de 2700 mp în cuprinsul perimetrului 1-8-9-10-11-5-6-7-1, care este deținut de către reclamantă în proprietate, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 768/1965 la notariatul de Stat Raion Medgidia (fila 39), fiind cumpărat împreună cu soțul reclamantei, B. C., decedat la data de 02.02.2002, conform certificatului de deces aflat la fila 10.
Terenul ce face obiectul prezentei acțiuni, pentru care reclamanta nu deține titlu de proprietate, este identificat de către expert ca având suprafața de 2700 mp, aflându-se în perimetrul 2-8-9-10-11-5-4-3-2, pe respectivul teren aflându-se următoarele construcții anexe: bucătărie de vară . C3, în suprafață de 48 mp, magazie – C4, în suprafață de 23 mp, adăpost animale – C5, în suprafață de 92 mp.
Conform adeverinței nr. 1461/13.12.2013, eliberată de Primăria comunei N. B., în perioada 1981 -1985 (fila 13), reclamanta figurează ca plătitor de impozit pentru suprafața de 5200 mp, în perioada 1997-2000, figurează ca plătitor de impozit pentru un teren de 5400 mp, în perioada 2001-2009, apare ca plătitor de impozit pentru un teren în suprafață de 2700, iar în perioada 2009-2014, apare ca plătitor de impozit pentru 700 mp.
Prin actul de dezmembrare și contractul de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 230/11.06.2009 la BN Themis Notari publici asociați I. M. și I. C. (filele 31-38), reclamanta a dezmembrat în două loturi terenul deținut cu titlu de proprietate, în suprafață de 2700 mp, respectiv lotul 1, în suprafață de 700 mp, și lotul 2, în suprafață de 2000 mp, care a fost vândut numitului Vișin D., prin actul menționat anterior.
Astfel se explică de ce reclamanta apare doar cu teren în suprafață de 2700 mp, în perioada 2001-2009, probabil pentru că nu deținea un act de proprietate pentru restul de 5400 mp nu a mai fost înregistrată la fisc și cu restul de teren, de 2700 mp, iar din 2009, după ce a înstrăinat terenul de 2000 mp, aceasta a rămas doar cu 700 mp înregistrați la fisc, pentru care deținea titlu de proprietate.
Oricum, înregistrările din evidențele fiscale conduc la concluzia că reclamanta a deținut posesia terenului de 2700 mp pentru care nu are titlu de proprietate încă din anul 1981, deci cel puțin 33 ani.
Instanța va corobora aceste probe cu declarațiile celor doi martori, C. N. și S. S., S. S. declarând că reclamanta și soțul său dețineau întregul teren din 1955, din câte cunoaște personal, în timp ce martorul C. a arătat că s-a mutat în cartier, devenind vecin cu reclamanta, în anul 1960, moment în care reclamanta și soțul acesteia dețineau în posesie întregul teren de 5400 mp.
Cei doi martori au mai arătat că terenul pentru care reclamanta nu deține titlu de proprietate este folosit de aceasta ca teren agricol, că întregul teren a fost mereu îngrădit și că nu s-a modificat configurația gardului de-a lungul vremii.
Cu privire la temeiul de drept al cererii, instanța reține că prescripția achizitivă (uzucapiunea) este modul de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale prin exercitarea posesiei asupra unui bun în condițiile prevăzute de lege. Pentru a i se recunoaște posesiei efectul său constitutiv de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, legea cere îndeplinirea cumulativă a două condiții:
- termenul neîntrerupt de cel puțin 30 de ani în care posesia să fi fost exercitată;
- caracterul util al posesiei, în sensul că acesta să nu fi fost afectată de vreunul din viciile discontinuității, violenței, clandestinității sau echivocului.
Aceste condiții se desprind din dispozițiile legale care reglementează prescripția achizitivă:.
Art. 1846 C. civ. „Orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul in numele nostru.”
Art. 1847 C. civ. „Ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar, după cum se explica in următoarele articole.”
Art. 1890 C. civ. „Toate acțiunile atât reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invoca aceasta prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără sa i se poată opune reaua-credință.”
De asemenea, în ceea ce privește posesia, existența acesteia se constată prin întrunirea de către aceeași persoană a celor două elemente care o compun: elementul material – corpus (care presupune contactul direct cu lucrul posedat, concretizat în acte materiale de stăpânire) și elementul intențional sau psihologic – animus rem sibi habendi (care constă în intenția de a stăpâni lucrul pentru sine, ca un adevărat titular al dreptului de proprietate sau al altui drept real).
Referitor la prima dintre condițiile enunțate, cea privind termenul de exercitare a posesiei, instanța apreciază că aceasta este îndeplinită, dat fiind faptul că reclamanta a stăpânit terenul și construcțiile cel puțin din 1981, astfel cum rezultă chiar din istoricul de rol fiscal al bunului.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, privind exercitarea unei posesii utile, instanța de asemenea apreciază că în persoana reclamantei sunt întrunite cele două elemente ale posesiei, posesia exercitată fiind una neafectată de vreunul din viciile enumerate.
Astfel, în ceea ce privește elementul material, s-a reținut din declarațiilor martorilor audiați în cauză faptul că reclamanta a exercitat acte materiale de stăpânire continuă a terenului, în mod pașnic și public, fiind recunoscuta, împreună cu soțul acesteia, până la decesul său, în comunitate drept proprietară și fără a fi tulburată de nimeni în actele materiale exercitate.
De asemenea, reclamanta și-a achitat impozitele și taxele aferente imobilului stăpânit, până în anul 2000, aspect ce rezultă din istoricul de rol fiscal și reflectă intenția acestuia de a stăpâni imobilul pentru sine, fiind astfel întrunit și elementul psihologic necesar.
În consecință, fiind dovedite în cauza existența celor două elemente ale posesiei în persoana reclamanților, caracterul util al acestei posesiei și termenul de 30 de ani cerut de lege pentru a putea prescrie, instanța apreciază că starea de fapt a posesiei întrunește condițiile pentru a se putea transforma într-o stare de drept.
Pentru aceste considerente, cererea formulată urmează să fie admisă și, pe cale de consecință, reclamantei urmează să îi fie constatat dreptul de proprietate prin efectul prescripției achizitive de lungă durată asupra imobilului teren în suprafață de 2700 mp, situat în . B., ., județul C., identificat prin punctele 2-8-9-10-11-5-4-3-2, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert I. I.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța reține că potrivit prevederilor art. 492 Cod civil: „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ cu cheltuiala lui și că sunt ale lui până ce se dovedește din contră”.
Acest text de lege instituie o prezumție legală relativă, susceptibilă de a fi răsturnată prin dovada contrară, potrivit căreia o construcție edificată pe un teren se consideră a fi fost ridicată de către proprietarul terenului respectiv, în nume propriu și pe cheltuiala sa.
Din materialul probator administrat instanța constată că devin incidente dispozițiile art. 492 cod civil în ceea ce privește anexele gospodărești, edificate pe teren de reclamanta și soțul său decedat.
Având în vedere că prezumția de proprietate asupra construcțiilor respective în favoarea reclamanților nu a fost răsturnată în cauză prin dovada contrară, instanța constată că reclamanta a dobândit, ca efect al accesiunii artificiale imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcțiilor C3, reprezentând bucătărie de vară, în suprafață de 48 mp, C4, reprezentând magazie, în suprafață de 23 mp, și C5, reprezentând adăpost pentru animale, în suprafață de 92 mp, edificate pe terenul identificat mai sus, cu caracteristicile descrise în raportul de expertiză întocmit în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta B. N., cu domiciliul în D., ., . C. și domiciliul ales la Cabinet de Avocat B. L. M. din C., ., ., . în contradictoriu cu pârâții . Primar, cu sediul în comuna N. B., ., județul C. și C. L. N. B. prin Primar, cu sediul în comuna N. B., ., județul C. având ca obiect uzucapiune-accesiune.
Constată că reclamanta a dobândit, ca efect al prescripției achizitive de lungă durată, dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 2700 mp, situat în . B., ., județul C., identificat prin punctele 2-8-9-10-11-5-4-3-2, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert I. I..
Constată că reclamanta a dobândit, ca efect al accesiunii artificiale imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcțiilor C3, reprezentând bucătărie de vară, în suprafață de 48 mp, C4, reprezentând magazie, în suprafață de 23 mp, și C5, reprezentând adăpost pentru animale, în suprafață de 92 mp, edificate pe terenul identificat mai sus, cu caracteristicile descrise în raportul de expertiză întocmit în cauză.
După rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, în baza Legii nr. 7/1996, se va comunica o copie Biroului de Carte Funciara C..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 5/ 29.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2501/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2258/2014. Judecătoria... → |
|---|
