Acţiune în constatare. Hotărâre din 22-12-2015, Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 15673/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂDIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 22.12.2015
PREȘEDINTE: M. S.-S.B. C.S. B.M. R.A. C. M.C. M. G.A.-G. J.
GREFIER: E. F.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretențiiinvestire. f. executoriesomație platăplângerecontestație la executarecontestație/suspendare executaredivorțpartajîncredințare minorpensie de întreținereevacuareplângere contravenționalăcuratelăuzucapiune/accesiuneuzucapiuneaccesiune imobiliarapartaj judiciar-iesire din indiviziuneacțiune în constatare, acțiune formulată de PârâtPârâțiContestatoriIntimatIntimațiMartorMartoriMartor proces-verbalMartori proces-verbalOrgan constatatorPetentPetențiCreditorCreditoriDebitorDebitorireclamantpârâtpetentcreditordebitorcontestatorreclamantulreclamanțiiireclamantaC. O. (CNP_) cu domiciliul în C., . și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat O. A., cu sediul în C., .. 36, în contradictoriu cu ReclamantContestatorContestatoriMartorMartoriMartor proces-verbalMartori proces-verbalOrgan constatatorPetentPetențiCreditorCreditoriDebitorDebitorireclamantpârâtpetentorgan constatatordebitorintimațiintimatpârâțipârâtulpârâțiipârâta. IFN SA (CUI RO_) cu sediul în sector 1, București, .-25, ..
Dezbaterile s-au purtat în ședința publică din 17.12.2015, fiind consemnate prin încheierea de la acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre. Instanța a amânat pronunțarea la data de azi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii, reține:
Prin cererea formulată la data de 31.03.2015 și înregistrată sub nr._, reclamantul C. O. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . IFN SA, următoarele:
- constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 4.3.2 din Anexa C la Contractul de credit, care reglementează comisionul de administrare, anularea acesteia și restituirea sumei plătite cu titlu de comision de administrare și a dobânzii legale aferente de la data depunerii cererii și până la plata efectivă a creditului;
- constatarea nulității absolute și înlăturarea clauzei abuzive stipulate la pct. 3 din Anexa B la Contractul de credit și din Anexa C - Dispoziții Generale care face parte din Contractul de credit, și înlocuirea acestora cu o clauză în baza căreia dobânda să poată fi calculată în mod simplu și transparent, urmând ca dobânda să fie egală cu indicele ROBOR la 3 luni + 5% pe an, cu obligarea subscrisei la restituirea sumei încasate în plus față de valoarea indicelui ROBOR;
- constatarea nulității absolute și înlăturarea clauzei abuzive stipulate la pct. 4 din Anexa B la Contractul de credit, referitoare la dobânda penalizatoare, sub aspectul sintagmei ,,pentru plățile neefectuate la termen, vi se va aplica o rată a dobânzii penalizatoare de 32,5% pe an aplicabilă la suma scadentă și neplătită (cu excepția dobânzilor) pe fiecare zi de întârziere. Prin excepție, în anumite condiții prevăzute de lege (șomaj, reducere drastică a salariului, deces) și în contract (Dispoziții Generale) se poate aplica o rată a dobânzii penalizatoare egală cu rata dobânzii (la nivelul în vigoare în fiecare zi de neplată) + 2% pe an."
În motivarea cererii s-a arătat că aceste clauze sunt abuzive întrucât nu au fost negociate, având în vedere caracterul contractului de adeziune. Cu privire la comisionul de administrare s-a arătat că valoarea acestuia este vădit disproporționată raportat la obligațiile asumate de cealaltă parte, iar munca efectiv depusă de bancă pentru încasarea comisionului nu rezultă. Cu privire la dobânda curentă s-a arătat de reclamant că nu s-a înțeles niciodată modul de calcul al acesteia, iar indicele de referință este stabilit chiar de bancă, fapt nepermis de lege. Referitor la dobânda penalizatoare s-a învederat că a fost impusă de bancă și plasează părțile pe picior de inegalitate.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 193/2000, OG 21/1992, OG 13/2011.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că reclamantului i s-a comunicat anterior încheierii contractului un formular standard la nivel european privind creditul pentru consumatori, în care erau prezentate toate costurile creditului și următoarele drepturi ale reclamantului: dreptul de a primi formularul de informare cu 15 zile înainte de a încheia contractul de credit, dreptul de a renunța la termenul de 15 zile precizat anterior, dreptul de a solicita și de a primi în scris lămuriri privind termenii tehnici utilizați în formular, precum și dreptul de solicita și de a primi în scris detalieri sau explicații suplimentare cu privire la contractul de credit, înainte de semnarea acestuia.
S-a mai arătat că cererea este inadmisibilă întrucât clauzele referitoare la prețul contractului nu pot fi considerate abuzive. De asemenea s-a arătat că aceste clauze nu întrunesc cerințele stipulate de art.4 din Legea 193/2000, fiind negociate, nu produc un dezechilibru între drepturile și obligațiile reciproce ale părților și nu au fost încheiate cu rea-credință.
Prin încheierea de ședință din data de 24.09.2015 s-a calificat excepția inadmisibilității ca apărare de fond.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri și interogatoriul părților.
Analizând in mod coroborat actele si lucrările dosarului, în raport de dispozițiile incidente in cauză, instanța reține ca acțiunea este neîntemeiată pentru argumentele ce succed:
La data de 18.04.2012, între reclamant, în calitate de împrumutat, și pârâtă, în calitate de împrumutător, s-a încheiat Contractul de credit - „Nevoi personale" NR._14982, prin care instituția financiară a pus la dispoziția împrumutatului un credit în valoare de 49.153 RON, care urma să fie rambursat pe o perioadă de 110 luni, conform formularului standard primit.
Reclamantul a susținut că sunt abuzive, în sensul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, clauzele privitoare la (i) comisionul de administrare, (ii) rata dobânzii și (iii) dobânda penalizatoare, cuprinse în Contractul de credit și în anexele sale.
Contractul de credit prevedea că rata dobânzii este variabilă, fiind calculată în funcție de valoarea indicelui ROBOR la 3 luni + 5.09 % pe an, valoarea comisionului de administrare lunar este 147,46 RON, iar rata dobânzii penalizatoare este de 32,5% pe an, aplicată conform algoritmului prezentat în Anexa C la contractul de credit, care cuprindea dispozițiile generale ale contractului.
Art. 4 alin. (6) din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori a transpus în dreptul intern prevederile art. 4 alin. (2) din Directiva nr. 93/13/CEE, care prevede: ”evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț si de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. "
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 ,,o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților."
Astfel, Legea nr. 193/2000 reglementează trei condiții cumulative pe care o clauză contractuală inserată într-o convenție încheiată între un profesionist și un consumator trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerată abuzivă: (i) clauza să nu fi fost negociată, (ii) clauza să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și (iii) clauza să fi fost inserată în contract cu rea-credință.
Clauza privind comisionul de administrare
Clauza 2.3 lit. b din Dispozițiile Specifice ale Contractul de credit - „Comision de administrare lunar: 147,46 RON".
Clauza 4.3.2 din Anexa C la Contractul de credit, denumire marginală Comision de administrare - „Pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către împrumutător în scopul utilizării/rambursării creditului acordat împrumutatul datorează comision de administrare. Acest comision se calculează conform Dispozițiilor Specifice și se achită în funcție de produsul ales de către împrumutat fie (i) lunar. în sumă fixă, fie (ii) la tragere, conform condițiilor de tragere din Dispoziții Specifice, o singură dată, independent de momentul rambursării totale a creditului, ca procent din soldul creditului atunci existent."
Clauza privind dobânda remuneratorie
Clauza 2.2 lit. a din Dispozițiile Specifice ale Contractului de credit - „Rata dobânzii: Variabilă 9,50% (ROBOR la 3 luni + 5,09 % p.a.)".
Mențiunea prevăzută la punctul 3 din Anexa B la Contractul de credit - „Rata dobânzii aferente creditului - Variabilă 9.50% (ROBOR la 3 luni + 5.09 % p.a.) (în perioada de amânare: nu este cazul). Acolo unde rata dobânzii este variabilă, periodicitate calculată la 3 luni la datele de: 20.03, 20.06. 20.09. 20.12. (...)"
Clauza 01 din secțiunea Definiții și interpretare, aflată în Anexa C - Dispoziții Generale -„(...) Rata Dobânzii - Dobânda anuală, fixă sau variabilă, după cum se prevede în Dispozițiile Specifice. (...) în cazul în care Rata dobânzii este variabilă, aceasta este compusă din indicele public de referință EURIBOR (dacă Moneda Creditului este Euro), respectiv ROBOR (dacă Moneda Creditului este Lei) la 3 luni, la care se adaugă marja împrumutătorului; Rata dobânzii variabile (i) se calculează în funcție de cotația indicelui Euribor sau Robor la data de 20 din ultima lună aferentă fiecărui trimestru, respectiv 20 martie, 20 iunie, 20 septembrie și 20 decembrie a fiecărui an (fiecare astfel de dată fiind desemnată în continuare Data de referință) și (ii) se aplică începând cu a doua Dată a scadenței ce urmează Datei de referință; în cazul în care data de 20 este o zi nelucrătoare, se va lua în calcul ultima zi lucrătoare anterioară datei de 20 (...). ROBOR - indicele de referință, a cărui fluctuație este independentă de voința împrumutătorului, stabilită și publicată de Banca Națională a României și calculată ca rată medie a dobânzii pentru creditele în lei acordate pe piața interbancară."
Clauza privind dobânda penalizatoare
Clauza 5.8 din Dispozițiile Specifice ale Contractului de credit - „Rata dobânzii penalizatoare: 32,5 % p.a. aplicată potrivit Anexei C (Dispoziții Generale). Prin excepție, în anumite condiții prevăzute de Anexa C (Dispoziții Generale) se poate aplica o Rată a Dobânzii penalizatoare egală cu Rata dobânzii (la nivelul când creditul nu înregistrează restanță), în vigoare pentru fiecare zi de neplată + 2% p.a."
Mențiunea aflată la punctul 4 din Anexa B la Contractul de credit - „Pentru plățile neefectuate la termen, vi se va aplica o rată a dobânzii penalizatoare de 32.5 % p.a. aplicabilă la suma scadentă și neplătită (cu excepția dobânzilor) pe fiecare zi de întârziere. Prin excepție. în anumite condiții prevăzute de lege (șomaj, reducere drastică a salariului, deces) și în contract (Dispoziții Generale) se poate aplica o rată a dobânzii penalizatoare egală cu rata dobânzii (la nivelul în vigoare pentru fiecare zi de neplată) + 2 % p.a."
Clauza 4.2. din Anexa C la Contractul de credit - „4.2.1. Ori de câte ori o porțiune din Total Credit sau altă sumă decât o porțiune din Total Credit, cu excepția dobânzilor, va fi scadentă și neplătită, împrumutatul și Codebitorul vor fi de drept în întârziere de la simpla îndeplinire a scadenței respective fără nicio altă formalitate, iar pentru porțiunea scadentă și neplătită se va aplica Rata Dobânzii Penalizatoare. 4.2.2. Dobânda penalizatoare este datorată pe zi de întârziere de la Data Scadenței până la rambursarea integrală a debitului scadent și neplătit și se va calcula după următoarea formulă: DP=(DSN x rdp%)/ 365 sau DP=(DSN x rdp%)/ 366 în cazul anului bisect, unde „DP" reprezintă dobânda penalizatoare pe zi de întârziere, „DSN" reprezintă debitul scadent și neplătit, iar „rdp%" reprezintă Rata Dobânzii Penalizatoare. 4.2.3. Valoarea totală a dobânzilor penalizatoare poate depăși valoarea debitului la care sunt aplicate. 4.2.4. Cu respectarea subarticolului 4.2.5., dacă împrumutatul sau soțul/soția acestuia se află în una din următoarele împrejurări: șomaj, suferă o reducere drastică a salariului, deces, Rata Dobânzii Penalizatoare urmează a fi egală cu Rata Dobânzii (la nivelul în vigoare, când creditul nu înregistrează restanță, în fiecare zi de neplată) + 2% p.a. Prin seducere drastică a salariului" se înțelege o reducere de cel puțin 15% din valoarea salariului. 4.2.5. Dacă împrumutatul dovedește împrumutătorului prin documentație justificativă spre satisfacția împrumutătorului, existența împrejurării pretinse, subarticolul 4.2.4. se va aplica după cum urmează: (i) pentru împrejurările de șomaj sau reducere drastică a salariului, dispozițiile subarticolului 4.2.4. se vor aplica de la data survenirii acestor împrejurări până la data încetării lor, dar nu mai târziu de 12 luni; împrumutatul are obligația informării imediate a împrumutătorului cu privire la încetarea acestor împrejurări înainte de termenul de 12 luni; (ii) pentru împrejurarea decesului, dispozițiile subarticolului 4.2.4. se vor aplica de la data survenirii decesului pe o perioadă de 6 luni. 4.2.6 De la data încetării aplicabilității subarticolului 4.2.4., potrivit subarticolului 4.2.5, împrumutatul va reveni la dobânda penalizatoare inițială (standard). 4.2.7. împrumutatul are obligația să furnizeze documentația justificativă, spre satisfacția împrumutătorului, cu privire la existența și/sau continuarea și/sau încetarea existenței împrejurării avute în vedere la subarticolul 4.2.4. de mai sus. Documentația trebuie furnizată de îndată ce aceasta este disponibilă. Pe Durata Contractului, împrumutătorul are dreptul, dar nu și obligația de a formula cereri în acest sens către împrumutat."
În primul rând, în ceea ce privește obligația de transparență instituită de prevederile Legii nr. 193/2000, aceasta vizează reglementarea de clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, nicidecum reglementarea unor clauze care să cuprindă explicații amănunțite cu privire la rațiunile economice pentru care sunt percepute anumite costuri. În acest sens, se are în vedere că și literatura de specialitate a reținut faptul că pentru a fi îndeplinită obligația de transparență, dispozițiile contractuale trebuie să fie redactate într-un mod clar și inteligibil, fizic accesibile consumatorului, să primească accentul corespunzător importanței lor, prin raportare la locul în contract unde sunt plasate, și să fie lizibile.
În același sens, practica recentă a înaltei Curți de Casație și Justiție subliniază că prin limbajul ușor inteligibil al clauzelor contractuale trebuie să se înțeleagă formularea clauzelor astfel încât, prin poziționarea în cuprinsul contractului și prin termenii utilizați, clauza să fie fizic accesibilă consumatorului, fără a institui, în sarcina creditorului, obligația de a educa un consumator cu privire la contractele pe care acesta urmează să le încheie.
Mai mult, în jurisprudența CJUE - Cauza C-26/13, A. Kasler și H. Kaslerne Rabai împotriva OTP Zrt - s-a arătat că o clauză privind un cost trebuie stipulată „astfel încât să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește. "
Așadar, exigentele legale se rezumă la a pretinde ca împrumutatul să poată înțelege, în mod rezonabil, ce are de plătit și în ce condiții.
Pretinsele clauze abuzive din speța de față sunt formulate în termeni comuni, cunoscuți unui consumator mediu, toate noțiunile utilizate în cadrul Contractului de credit și în anexele sale fiind explicate pe larg.
Este evident faptul că, pe baza dispozițiilor contractuale, reclamantul a putut să calculeze, în mod efectiv, întinderea obligațiilor sale, deci consecințele economice ale clauzelor, contractul propriu-zis cuprinzând toate elementele necesare de calcul, iar graficul de rambursare (parte integrantă a contractului) cuprinzând valorile efective atât lunare, cât și totale ale comisionului de administrare și ale dobânzilor.
Mai mult, caracterul ușor de înțeles al clauzelor contractuale, reglementat de art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 urmează a fi raportat și la posibilitatea de înțelegere a omului obișnuit astfel încât comerciantul, în genere, să fie la rândul lor la adăpost de abuzuri, de această dată din partea consumatorului oportunist. Nu se poate reține că reclamantul nu a înțeles clauze simple, concise, clar poziționate la vedere în cuprinsul contractului, ce prevăd costuri obișnuite în cadrul contractelor de credit, costuri care sunt reluate, de asemenea, și prin graficul de rambursare atașat contractului de credit.
In concluzie, clauzele mai sus citate având ca obiect stabilirea unor elemente componente ale prețului contractului sunt formulate într-un limbaj clar și inteligibil.
Pe de altă parte, instanța are în vedere că atât legiuitorul, cât și jurisprudența recunosc valabilitatea comisionului de administrare în contractele de credit.
Astfel, în primul rând, OUG nr. 50/2010, prin art. 36 alin. (1) și (3), recunoaște valabilitatea comisionului de administrare, prevăzând „pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație in cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, dupa caz, dobândă penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru serviciile prestate la cererea consumatorilor", iar „comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. "
In al doilea rând, potrivit art. 93 litera b din Ordonanța de Guvern nr.21/1992, „dobânzile, precum si toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării și derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privința cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menționate în contract, fără a se face trimiteri la condiții generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife și comisioane sau orice alt înscris".
Din aceste prevederi legale explicite rezultă că pârâta putea percepe un comision de administrare.
În condițiile în care legea reglementează un astfel de comision, susținerea că respectivul comision este nelegal, abuziv prin simpla sa existență, nu poate fi primită.
Activitățile prestate de instituția financiară pentru care este perceput acest comision includ, constau în: întreținerea contului de credit în sistemul informatic al instituției financiare, actualizarea lunară a informațiilor (generare grafic de plăți etc), efectuarea de operațiuni aferente activității de creditare, obligatorii sau realizate periodic, raportări către organisme de tip BNR, Biroul de Credit etc, informarea clienților despre următoarea sumă de plată, analiza și operarea anumitor modificări solicitate de client pe parcursul derulării creditului (modificarea datei scadente, modificarea garanției, etc), precum și alte activități legate de administrarea creditului pe toată perioada de rambursare a creditului.
Prin urmare, comisionul de administrare este apreciat de către legiuitor ca fiind justificat și, legal, aspect ce rezultă din cuprinsul art. 36 alin. (1) și (3) din OUG nr. 50/2010, reclamantul a fost informat cu privire la valoarea și modalitatea de percepere a acestuia, acesta recunoscând că prin semnarea scadențarului și-a asumat expres obligația de a plăti acest comision, valoarea comisionului nu este disproporționată față de serviciile prestate de pârâtă, astfel încât că nu se poate reține caracterul abuziv al acestei clauze.
Cu privire la rata dobânzii, aceasta este calculată pe baza indicelui de referință ROBOR la trei luni la care se adaugă un procent de 5,09 % p.a., care reprezintă marja băncii. Contrar susținerilor reclamantului, indicele ROBOR nu este stabilit unilateral de către pârâtă, ci de către un terț, Banca Națională a României, acesta reprezentând rata medie a dobânzii pentru creditele în lei acordate pe piața interbancară. Așa fiind, nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia obligația de calculare a dobânzii este contractată sub condiție pur potestativă și nici cea potrivit căreia clauza permite UCFIN modificarea unilaterală a dobânzii, deoarece dobânda variază pe baza indicelui ROBOR, iar nu în temeiul voinței unilaterale a pârâtei.
Cu privire la clauza privind dobânda penalizatoare legislația specială privind contractele de credit cu consumatorii prevede posibilitatea perceperii unei dobânzi penalizatoare și regimul juridic al acestuia.
Astfel, potrivit art. 36 alin. (1) din OUG nr. 50/2010, ,,pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: (...) dobândă penalizatoare (...)", iar, potrivit art. 38 din același act normativ, „dobânda penalizatoare se calculează pe bază de procent fix și se aplică la sumele restante în conformitate cu prevederile contractului de credit, cu excepția sumelor provenite din calcului dobânzii.", și ,,rata dobânzii aplicabilă în cazul creditelor restante nu poate depăși cu mai mult de două puncte procentuale rata dobânzii aplicată atunci când creditul nu înregistrează restanță, în cazul în care consumatorul sau soțul/soția acestuia se afla în una dintre următoarele situații: șomaj, reducere drastică a salariului, deces. Prin reducerea drastică a salariului se înțelege o reducere de cel puțin 15% din valoarea acestuia. Această dobândă va fi percepută până la încetarea evenimentului care a generat reducerea veniturilor, dar nu mai mult de 12 luni. în caz de deces, perioada nu poate fi mai mică de 6 luni".
Prevederea contestată respectă regimul juridic instituit de art. 38 din OUG nr. 50/2010 indicat mai sus. Rata dobânzii penalizatoare, conform art. 5.8 din Dispozițiile Specifice ale Contractului de credit, este fixă, 32,5 % pe an. Perceperea acesteia se face potrivit art. 4.2. din Anexa C la Contractul de credit, în care se indică metoda de calcul.
Cu privire la existența unui dezechilibru semnificativ între obligațiile asumate de către cele două părți contractante, reclamantul nu arată în ce constă acest dezechilibru.
Potrivit jurisprudenței CJUE - Cauza 472/11: „Pentru a efectua o apreciere cu privire la caracterul eventual abuziv al clauzei contractuale pe care se întemeiază cererea cu care este sesizată, instanța națională trebuie să țină seama de toate celelalte clauze din contract. "
Prin urmare, instanța trebuie să aibă în vedere clauzele reclamate nu doar prin prisma conținutului lor propriu-zis, ci și prin raportare la ansamblul drepturilor și obligațiilor la care contractul a dat naștere.
Sub acest aspect, se reține că pârâta s-a obligat să pună imediat la dispoziția reclamantului suma 49.153 de lei fără a solicita constituirea unei garanții reale sau încheierea unei asigurări de viață. Se mai reține din răspunsul la interogatoriu al reclamantului că pârâta era printre puținele bănci care acordau credite personalului navigant. Pentru a beneficia de sumele ce fac obiectul obligației UCFIN, precum și de celelalte servicii prestate de către instituția financiară în favoarea sa, reclamantul s-a obligat să plătească prețul contractului.
Împrumutul bancar este definit ca fiind orice angajament de punere la dispoziție sau acordare a unei sume de bani ori prelungire a scadenței unei datorii, în schimbul obligației debitorului de rambursare a sumei respective, precum și de plată a dobânzilor sau altor cheltuieli legate de această sumă; debitorul, suportând prețul creditului este dator, în realitate, să suporte cele două componente ale acestuia, respectiv dobânda și comisioanele. Astfel, o decizie de eliminare a clauzelor privind dobânda sau comisioanele, legal stabilite și de comun acord, nu determină o echilibrare a intereselor împrumutatului, care astfel ar modifica, în afara principiului pacta sunt servanda, contractul, ci dimpotrivă ar crea un dezechilibru în drepturile instituției financiare, care ar fi privată de un profit justificat.
În acest sens, instanța are în vedere că dobânda și comisioanele pentru acordarea împrumuturilor, reprezintă chiar cauza încheierii convențiilor de credit, deoarece ele reprezintă o parte a veniturilor instituțiilor financiare, sursă generatoare de profit (care nu poate fi altceva decât scopul existenței pentru o persoană juridică). Or, prin întârzierea efectuării plății debitului și a dobânzii curente banca ar fi lipsită de resursele necesare pentru acordarea unor noi credite către clienți, care la rândul lor sunt de natură să producă venituri suplimentare. Sub acest aspect, întârzierea la plata creează prejudicii suplimentare instituției financiare, raportat la obiectul său de activitate.
În plus, nivelul dobânzii, precum și cel al comisioanelor percepute în baza contractului, erau la un nivel comparabil cu nivelul de dobândă și comisioane practicate, la momentul semnării, de alți prestatori de servicii financiare, fiind evident că acestea sunt rezonabile și justificate de serviciile prestate și de costul resurselor de creditare.
În ceea ce privește cea de-a treia condiție pe care, potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, trebuie să o întrunească o clauză pentru a fi considerată abuzivă, respectiv reaua-credință a profesionistului în inserarea clauzei, reclamantul nu a susținut îndeplinirea acesteia și nu a administrat niciun mijloc probatoriu prin care să demonstreze împlinirea acesteia.
Or, având în vedere dispozițiile art. 249 C. proc. civ., „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege", reclamantul avea obligația de a demonstra îndeplinirea cerinței privitoare la reaua-credință a instituției financiare, având în vedere prezumția de bună-credință instituită de art. 14 alin. (2) din Codul Civil.
Cu privire la buna-credință, CJUE a decis, în cauza C-415/11, Mohamed Aziz c. Caixa d"Estalvis de Catalunya din 14 martie 2013, că „pentru a ști dacă dezechilibrul este creat în contradicție cu cerința bunei-credințe este important ca instanța să verifice dacă vânzătorul sau furnizorul, acționând în mod corect și echitabil față de consumator, se putea aștepta în mod rezonabil ca acesta din urmă să accepte clauza în discuție în urma unei negocieri individuale. "
Or, de vreme ce clauzele contestate erau inserate în majoritatea contractelor bancare de pe piață, este cert că pârâta se aștepta în mod rezonabil ca reclamantul să le accepte, fără a exista rea-credință manifestată de pârâtă în acest caz în cadrul convenției încheiate.
Referitor la mențiunea conform căreia neplata datoriilor îndreptățește împrumutătorul la declanșarea imediată a procedurilor de executare silită.
Deși în petitul cererii de chemare în judecată nu se regăsește nicio referire la nulitatea acestei mențiuni, având în vedere că în cuprinsul cererii de chemare în judecată (paragraful 1, pagina 5) reclamantul solicită înlăturarea acesteia. Reclamantul susține că aceasta clauză este abuzivă pentru că (i) aceasta a fost impusă de bancă și nu a fost discutată și negociată cu acesta și pentru că (ii) aceasta îl plasează pe picior de inegalitate.
Potrivit art. 46 din OUG nr. 50/2010, contractul de credit trebuie să specifice în mod clar și concis o avertizare privind consecințele neefectuării plăților; acesta trebuie să conțină obligatoriu o prevedere prin care consumatorul este atenționat despre raportarea la Biroul de credit, Centrala Riscurilor Bancare și/sau la alte structuri asemănătoare existente, în cazul în care acesta întârzie cu achitarea ratelor datorate, dacă există această obligație de raportare.
Posibilitatea oricărui creditor de a trece la executarea silită a obligației în cazul în care debitorul său nu-și execută obligația, este prevăzută în mod expres în art. 1516 alin. (2) pet. 1 din Codul Civil. De vreme ce dreptul comun în materia obligațiilor prevede această posibilitate, este evident că o clauză care nu face altceva decât să reitereze o dispoziție legală în scopul informării consumatorului nu poate fi considerată abuzivă.
Pentru toate motivele expuse, instanța apreciază că cererea este neîntemeiată, că nu suntem în prezența unor clauze abuzive, cererea urmând a fi respinsă ce neîntemeiată.
În aplicarea prevederilor art.453 C.proc.civ. instanța va obliga pe reclamant la plata către pârât a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat redus în raport de valoarea litigiului și complexitatea cauzei. De asemenea instanța reține că nu se impune acordarea cheltuielilor de cazare pentru avocatul ales al pârâtului, acestea neavând caracter necesar, în raport de distanța dintre București și C., care ar fi putut fi parcursă într-un timp rezonabil chiar în ziua termenului de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de PârâtPârâțiContestatoriIntimatIntimațiMartorMartoriMartor proces-verbalMartori proces-verbalOrgan constatatorPetentPetențiCreditorCreditoriDebitorDebitorireclamantpârâtpetentcreditordebitorcontestatorreclamantulreclamanțiiireclamantaC. O. (CNP_) cu domiciliul în C., . și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat O. A., cu sediul în C., .. 36, în contradictoriu cu ReclamantContestatorContestatoriMartorMartoriMartor proces-verbalMartori proces-verbalOrgan constatatorPetentPetențiCreditorCreditoriDebitorDebitorireclamantpârâtpetentorgan constatatordebitorintimațiintimatpârâțipârâtulpârâțiipârâta. IFN SA (CUI RO_) cu sediul în sector 1, București, .-25, . ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat parțial.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.12.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A.-G. J. E. F.
red. jud. AGJ /24.12.2015
emis 2 comunicări la .
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 22/2015.... | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 22-12-2015,... → |
|---|
