Acţiune în constatare. Sentința nr. 2975/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2975/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 27136/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2975/2015
Ședința publică de la 16.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. D. E.
GREFIER: S. L. C.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamant B. M. cu domiciliu ales in mun. B., ., in contradictoriu cu pârâții C. R. domiciliat in mun. Târgu M.,. jud. M., A. S. I. domiciliată in mun. București, ., . S. A. V. domiciliat in mun. C., ., ..D, ., P. L. domiciliată in mun. B., ., ., jud. B., B. G. domiciliată in mun. C., ., ., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 2.03.2015 și au fost consemnate in incheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 9.03.2015, când având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 16.03.2015, când in aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, astfel cum a fost precizată, reclamanta B. M. a chemat în judecată pe pârâții C. R., A. S. I., S. A. V., P. L. și B. G. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate intervenită prescripția dreptului pârâților la executare silită pentru sumele stabilite prin Sentința civilă 4914/19.04.2000 pronunțată în dosarul nr. 9704/1999 al Judecătoriei C. reprezentând sulta în urma partajului intervenit între părți, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea cererii arată că reclamanta este moștenitoarea defunctei P. M., conform certificatului de legatar nr. 12/24.07.2013 emis în dosarul succesoral nr. 12/2003 BNP B. C..
Precizează că potrivit acestui certificat, reclamanta moștenește dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul localității eforie Sud, .. 8, lot 1368, județul C. format din teren și construcție.
Menționează că, în urma partajului, în dosarul nr. . 9704/1999 al Judecătoriei C., acest teren a fost atribuit defunctei P. M., cu obligația de a achita către C. Genia, P. M., S. V., autorii pârâților sulta de câte_ lei vechi.
Precizează că această hotărâre nu a fost executată de bună voie de P. M., astfel încât s-a prescris dreptul de a solicita și obține executarea silită a plății sumelor stabilite prin hotărâre.
Totodată menționează că la acest moment imobilul înscris în cartea funciară are înscrisă sarcina, conform sentinței, respectiv sultele stabilite pentru care nu s-a putut face dovada plății.
În drept invocă disp. art. 6 și 7 din Decretul 167/1958.
Pârâții S. A. V., C. R. și A. S. I. au formulat întâmpinare prin care au formulat întâmpinare.
Pe cale de excepție au invocat inadmisibilitatea acțiunii, în baza art. 2 din Legea 196/2006 modif, motivat de lipsa efectuării informării asupra avantajelor medierii și excepția inadmisibilității, în baza art. 35 c.p.civ, susținând că reclmaanta are deschisă calea realizării în vedere protejării dreptului pretins, eventual încălcat, procedura radierii din cartea funciară fiind clară din această perspectivă.
Pe fondul cauzei se arată că reclamanta este de totală rea-credință în expunerea situației de fapt care a generat acest presupus litigiu și nu a arătat că, între părți, în calitate de veri, a existat o convenție potrivit cu care să nu o execute pe mătușa lor căreia i s-a atribuit imobilul, întrucât toți o moștenesc pe aceasta, în calitate de nepoți de frați predecedați.
Precizează că au avut grijă de mătușa lor, atât în timpul vieții, asigurându-i toate cele necesare traiului, în limita posibilităților lor financiare, dar și la deces, îngrijindu-se de înmormântare și pomeniri.
Menționează că reclamanta locuiește în Germania și nu s-a ocupat în nici un fel de mătușă sau imobil, mai mult, pârâții au achitat impozitul aferent acestui imobil și abia acum au aflat că mătușa lor ar fi făcut testament în folosul reclamantei.
Pârâții apreciază demersul reclamantei ca fiind cel puțin imoral, susținând că reclamanta avea posibilitatea de a lua legătura cu pârâții pentru a-și arăta pretențiile de a nu mai achita nici măcar sultele, însă s-a adresat direct instanței de judecată. Ceea ce este și mai revoltător este faptul că solicită și cheltuieli de judecată în condițiile în care nu a efectuat nici un demers pentru rezolvarea acestei situații.
Pârâta B. G. a formulat înbtâmpinare.
Pe cale de excepție a invocat inadmisibilitatea acțiunii, în baza art. 2 din Legea 196/2006 modif, motivat de lipsa efectuării informării asupra avantajelor medierii și excepția inadmisibilității, în baza art. 35 c.p.civ, susținând că reclmaanta are deschisă calea realizării în vedere protejării dreptului pretins, eventual încălcat, procedura radierii din cartea funciară fiind clară din această perspectivă.
Pe fondul cauzei se arată că reclamanta este de totală rea-credință în expunerea situației de fapt care a generat acest presupus litigiu și nu a arătat că, între părți, în calitate de veri, a existat o convenție potrivit cu care să nu o execute pe mătușa lor căreia i s-a atribuit imobilul, întrucât toți o moștenesc pe aceasta, în calitate de nepoți de frați predecedați.
Precizează că au avut grijă de mătușa lor, atât în timpul vieții, asigurându-i toate cele necesare traiului, în limita posibilităților lor financiare, dar și la deces, îngrijindu-se de înmormântare și pomeniri.
Susține că reclamanta nu a arătat buna lor intenție, concretizată în faptul că, după decesul mătușei, P. M., i-a înmânat reclamantei toate actele găsite de domiciliul defunctei.
Menționează că reclamanta locuiește în Germania și nu s-a ocupat în nici un fel de mătușă sau imobil, mai mult, pârâta a achitat impozitul aferent acestui imobil și abia acum a aflat că mătușa lor ar fi făcut testament în folosul reclamantei.
Pârâții apreciază demersul reclamantei ca fiind cel puțin imoral, susținând că reclamanta avea posibilitatea de a lua legătura cu pârâta pentru a-și arăta pretențiile de a nu mai achita nici măcar sultele, însă s-a adresat direct instanței de judecată. Ceea ce este și mai revoltător este faptul că solicită și cheltuieli de judecată în condițiile în care nu a efectuat nici un demers pentru rezolvarea acestei situații. Tot aceasta este revoltată că nu mai plătește nici o sumă de bani și s-a ales și cu un imobil pentru care au plătit alții impozitele .
Precizează că nu poate fi reținută culpa în declanșarea litigiului întrucât acest litigiu putea fi evitat dacă reclamanta parcurgea procedura prevăzută de Legea nr. 7/1996 și mai ales, dacă parcurgea procedura de informare asupra avantajelor medierii.
Pârâta P. L. nu a formulat întâmpinare.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor. Se arată totodată că reclamanta a virat permanent, prin intermediul pârâtei P. L. bani către P. M. pentru întreținerea acesteia și pentru achitarea tuturor datoriilor către bugetul local, iar la moartea acesteia, a virat pârâtei A. I. S. suma de 2100 lei pentru înmormântarea mătușii, pârâții fiind cei care au ridicat ajutorul de înmormântare în sumă de 2117 lei .
Totodată precizează să susținerile pârâților legate de aceste aspecte nu au legătură cu cauza.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4914/19.04.2000 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 9704/1999 numitei P. M. i-a fost atribuit imobilul situat în Eforie Sud .. 8, aceasta fiind obligată la plata sultei de_ lei vechi către fiecare dintre numiții C. Genia, P. M. și S. V..
Conform certificatului de legatar nr. 12/24.07.2013 BNP B. C., reclamanta are calitatea de legatar universal al defunctei P. M..
Potrivit Încheierii nr. 1/14.11.2014 BIN S. A., f 183, din verificările efectuate în Registrul Național notarial de Evidență a opțiunilor Succesorale, aferente perioadei 01.01.2007 și până în prezent, se certifică faptul că de pe urma defunctei Conduț Genia s-au găsit înregistrate declarația de opțiune succesorală a numitei A. I.-S., autentificată sub nr. 664/26.09.2008 BNP B. C. și declarația de opțiune succesorală a numituluiCondruț R., autentificată sub nr. 663/26.09.2008 BNP B. C., depuse la dosar, f 187,188.
Conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 387/28.09.2009, de pe urma defunctului P. M. au rămas ca moștenitori P. L. și B. M., f 7.
Potrivit certificatului de moștenitor 132/28.12.2011 emis de Biroul Notarial V. P., de pe urma defunctei S. V.-C. au rămas ca moștenitori S. A.-V. și B. G., f 199-200.
In situația in care din diverse motive creditorul unei obligații nu a declanșat executarea silita in termenul legal sau a inceput executarea silita care ulterior a fost desființata (de ex: cererea de executare a fost respinsa, anulata sau s-a perimat), împlinindu-se intre timp termenul de prescripție a executarii, debitorul împotriva căruia nu se exercita nici un fel de act pentru executarea obligatiilor, avand interesul stabilirii unei situații juridice clare, poate introduce o actiune in constatare avand ca temei de drept dispozițiile art. 35 C. pr. civ., actiune prin care acesta va cere instantei de judecata sa pronunțe o hotarare pentru a se consfinti cu putere de lucru judecat, inexistenta dreptului.
În aceasta situatie debitorul nu poate cere constatarea prescriptiei executarii silite formuland o contestatie la executare, intrucat in cauza de fata nu este indeplinita o conditie pentru execitarea acestei cai procesuale in vederea valorificarii dreptului pretins, si anume conditia existentei unei executari aflata in curs de desfasurare.
De asemenea, nu se poate sustine ca numai inceperea executarii silite este menita sa justifice interesul nascut, actual si legitim al debitorilor de a se constata prescris dreptul la executare, intrucat acestia nu pot fi tinuti sa astepte un interval de timp nedeterminat o eventuala cerere de executare din partea creditorilor in baza unei hotarari judecatoresti a carei putere executorie este limitata in timp.
Pentru considerentele arătat, instanța urmează să respingă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți în baza art. 35 c.p.civ ca fiind neîntemeiată.
Urmează să respingă excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa efectuării informării privind avantajele medierii ca neîntemeiată, raportat la procesul-verbal nr. 01/21.01.2014 emis de Biroul de mediator I. C., f 95.
Totodată, se reține că prin Decizia nr. 266/07.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională s-a constatat că prevederile art. 2 alin. (1) și (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale.
Pe fondul cauzei se reține că potrivit art. 6 din Decretul 167/1958, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.
Conform art. 405 al.1 c.p.civ, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede astfel.
Potrivit al.2, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
În cauză, dreptul pârâților de a cere executarea silită a început să curgă la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a stabilit dreptul lor de creanță, respectiv al autorilor lor, respectiv 27.11.2001, astfel cum rezultă din mențiunea aplicată pe sentință.
Deși au susținut existența unei înțelegeri în sensul de a nu executa sulta, pârâții nu au făcut nicio dovadă în acest sens. Susținerile pârâților privind îngrijirea defunctei P. M. și achitarea sarcinilor imobilului nu prezintă relevanță în cauză, raportat la obiectul cu care a fost învestită instanța.
Având în vedere considerentele arătate instanța constată că termenul de trei ani reglementat de lege este împlinit, astfel că dreptul pârâților de a cere executarea silită a sultei este prescris.
Pe cale de consecință, urmează să admită cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și să constate prescris dreptul pârâților de a cere executarea silită a sultei stabilite prin Sentința civilă nr. 4914/19.04.2000 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 9704/1999, rămasă irevocabilă.
Urmează să respingă cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, constatând că, raportat la obiectul cauzei, nu se poate reține culpa procesuală a pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa efectuării informării asupra avantajelor medierii ca neîntemeiată.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată în baza art. 35 c.p.civ. ca neîntemeiată.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamant B. M. cu domiciliu ales in mun. B., ., in contradictoriu cu pârâții C. R. domiciliat in mun. Târgu M.,. jud. M., A. S. I. domiciliată in mun. București, ., ., ., S. A. V. domiciliat in mun. C., ., ..D, ., P. L. domiciliată in mun. B., ., ., jud. B., B. G. domiciliată in mun. C., ., ., ., jud. C..
Constată prescris dreptul pârâților de a cere executarea silită a sultei stabilite prin Sentința civilă nr. 4914/19.04.2000 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 9704/1999, rămasă irevocabilă.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată astăzi, 16.03.2015, conform art. 396 al.2 c.p.civ, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE GREFIER
D. E. A. S. L. C.
Red jud DEA 23.05.2015
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2389/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3413/2015.... → |
|---|
