Pretenţii. Sentința nr. 2276/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 2276/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 30656/212/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr.3047

SENTINȚA CIVILĂ NR.2276

Ședința publică din data de 02.03.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: V. A. I.

GREFIER: M. D.

Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI RO_, cu sediul procesual ales în C., . nr.82, jud.C. în contradictoriu cu pârâta ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI RO_, cu sediul în Călărași, ..38, având ca obiect pretenții.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 20.02.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.03.2015 când,

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentei cauze, în conformitate cu dispozițiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.09.2014 cu nr._, reclamanta .. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. T. S.R.L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.368 lei reprezentând debit restant, la plata sumei de 8.267 lei reprezentând daune interese moratorii, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat relații comerciale prin perfectarea unui contract de vânzare cumpărare. Acest contract avea ca obiect transferul dreptului de proprietate de la reclamantă la pârâtă privind bunurile obiect derivat al contractului, respectiv produse alcoolice ambalate.

Reclamanta a înțeles să execute cu bună credință și în respectarea contractului perfectat obligațiile ce îi incumbau, sens în care a livrat către societatea pârâtă toate produsele ce au făcut obiectul derivat al vânzării. Însă, în contraprestație, cumpărătoarea nu a înțeles să achite prețul acestei vânzări nici până la data formulării cererii de chemare în judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1270 alin. 1, ale art. 1350 alin. 1, ale art. 14, ale art. 1719 și ale art. 1535 C. civ., ale art. 453 C.p.c., iar în temeiul art. 223 alin. 3 C.p.c. a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate.

În dovedirea pretențiilor formulate, reclamanta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a anexat cererii de chemare în judecată, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: somație (f. 8), scadențar parteneri (f. 9), factura (f. 10), contractul de vânzare cumpărare nr. 374/14.06.2010 (f. 11), calcul penalități (f. 12).

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 135 lei, dovada achitării fiind atașată la dosarul cauzei, la fila 5.

Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.

La termenul de judecată din 20 februarie 2015, reclamanta a precizat că a renunțat la capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 8.705,12 lei, reprezentând daune interese moratorii. La același termen, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.

Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată reține următoarele:

Reclamanta .. a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei S.C. M. T. S.R.L. întemeiată pe răspunderea contractuală, respectiv pe contractul de vânzare cumpărare nr. 374/14.06.2010.

Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 134/2010, privind Noul Cod de Procedură Civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a contractului și a facturii fiscale invocate de reclamanta din prezenta cauză, în susținerea pretențiilor sale, se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la data săvârșirii actelor juridice care fac obiectul probațiunii.

În cauză, având în vedere că atât contractul, cât și factura fiscală depuse în probațiune de reclamantă au fost întocmite anterior datei de 15.02.2013, în temeiul art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011, sunt aplicabile prevederile art. 46 Cod comercial, potrivit căruia, obligațiile comercianților, profesioniști, în sensul art. 6 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, se probează cu înscrisuri sub semnătura privată și cu facturi acceptate.

Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.

Instanța constată că potrivit art. 1191 alin. 1 C. civ. 1864, dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată.

De asemenea, dispozițiile art. 1197 C. civ. 1864 prevedeau că aceste reguli nu se aplică în cazul în care există un început de dovadă scrisă. Se numește început de dovadă orice scriptură a aceluia în contra căruia s-a format petiția, sau a celui ce el reprezintă și care scriptură face a fi de crezut faptul pretins.

Instanța constată că nici contractul de vânzare cumpărare nr. 374/14.06.2010, și nici factura . F nr._/28.12.2012 nu au fost însușite de pârâtă prin semnătură.

De asemenea, instanța constată că în contractul de vânzare cumpărare nr. 374/14.06.2010 a fost menționat că pârâta a fost reprezentată prin doamna R. I., în timp ce din certificatul constatator de la filele 23-24, este menționat ca persoană împuternicită doar administratorul R. A. B..

Or, într-o asemenea situație, nu se poate prezuma că prin aplicarea ștampilei, au fost acceptate în mod expres contractul și factura, din moment ce persoana care a aplicat ștampila nu avea împuternicirea de a reprezenta societatea pârâtă și de a-i angaja răspunderea contractuală.

Mai mult, deși factura . F nr._/28.12.2012 a fost emisă pentru suma de 2.818,73 lei, iar reclamanta a solicitat obligarea pârâtei doar la plata sumei de 1.368 lei, aceasta nu a făcut dovada unor plăți parțiale, din care să rezulte că pârâta și-a însușit în mod tacit debitul.

În aceste condiții, instanța apreciază că reclamanta nu a făcut dovada desfășurării unor raporturi contractuale între părți.

În consecință, pentru motivele arătate, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta .. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. T. S.R.L., ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată, instanța constată că potrivit art. 453 alin. 1 C.p.c., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Față de soluția de respingere a cererii de chemare în judecată ce va fi pronunțată în cauză, instanța constată că reclamanta a pierdut procesul, cererea sa de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată fiind astfel neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI RO_, cu sediul procesual ales în C., . nr.82, jud.C. în contradictoriu cu pârâta ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI RO_, cu sediul în Călărași, ..38, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

V. A. I. M. D.

Red.jud.V.A.I/02.03.2015

Tehnoredact.M.D.

4 ex./04.03.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 2276/2015. Judecătoria CONSTANŢA