Acţiune în constatare. Sentința nr. 3142/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3142/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 13685/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.3142
Ședința publică din data de 19.03.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, acțiune formulată de contestatorii ., L. M., L. M., G. L. M. și G. P., în contradictoriu cu intimata, O. B. ROMANIA SA.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 05.03.2015 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, cand instanța, pentru a se depune concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 12.03.2015 și 19.03.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin contestația la executare formulate și înregistrată la Judecătoria C. sub nr. de dosar_, contestatorii ., L. M., L. M., G. L.-M. și G. P. au solicitat în contradictoriu cu intimata O. B. România S.A., anularea somației și titlului executoriu reprezentat de contractul de credit R_ din data de 22.10.2012 modificat și completat prin actul adițional nr.l din data de 08.11.2012 și actul adițional nr. 2 din data de 28.06.2013, contract de ipotecă mobiliară asupra conturilor bancare nr. R_2012944 din data de 22.10.2012 modificat și completat prin actul adițional nr. 1 din data de 28.06.2013, contract de fidejusiune nr. R_2012945 din data de 22.10.2012, Contract de ipotecă autentificat sub nr. 3059 la data de 22.10.2012 de BNP M. B. și Contract de ipotecă autentificat sub nr. 3060 la data de 22.10.2012 de BNP M. B., precum și a tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. 552/2014 al B. Bogăție S. L., pentru încălcarea de către intimata creditoare a regulilor generale și speciale care vizează încheierea contractului de credit a cărei executare silită se cere.
În fapt, au arătat că prin acest act de executare se solicită achitarea în termen de 15 zile a sumei de 266.347,48 lei, sumă compusă din 256.252,25 lei reprezentând credit restant, dobânda restantă, comision de administrare restant și penalizări și 10.095, 53 lei cheltuieli de executare.
Având în vedere că titlul executoriu îl reprezintă un contract de credit potrivit dispozițiilor art. 712 alin. 2 Cod proc.civ. înțeleg să formuleze critici cu privire la titlul a cărei executare a fost solicitată. Astfel, s-a arătat că valoarea debitului de 256.252,25 lei este compusă din credit restant, dobândă restantă, comision de administrare restant și penalizări. S-a apreciat că acest debit este unul ambiguu în care nu se poate constata în mod obiectiv care sunt sumele exacte și ce reprezintă fiecare în parte. Potrivit contractului încheiat de părți și modificat prin actele adiționale ulterioare s-a stabilit la încheierea contractului de credit calculul dobânzi să se facă conform art. I-4 din contract. La o lecturare mai atentă a modului de calcul se face trimitere la ROBOR la 3 luni cu o marjă fixă de 6% pe an în favoarea băncii, după care se face o argumentație de ordin tehnic financiar-bancar cu privire la plata de dobânzi majorate de 5,00%/an pentru orice sumă care nu este rambursată sau plătită la scadență.
Tot în același articol al condițiilor speciale 5.3 se stipulează că: nivelul comisioanelor va putea fi modificat de către bancă prin decizie internă, fiind aplicabile fără a fi necesar consimțământul clientului.
Potrivit actului adițional nr. 1 încheiat la data de 08.11.2012 se menționează că toate aceste noi valori vor fi comunicate prin intermediul unei scrisori simple, lucru care nu s-a întâmplat în cauză.
Aspectele supuse atenției instanței vin să evidențieze încă odată caracterul abuziv și nelegal a acestor clauze inserate în sarcina debitorului și care contravin dispozițiilor interne și europene după cum am arătat anterior.
În drept, s-au invocat prevederile art.. 711-719 Cod proc.civ. .
În probațiune, contestatorii au uzitat de proba cu înscrisuri și de proba cu expertiză judiciară contabilă.
Intimata O. B. România S.A, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiata. A arătat în primul rând că cererea de chemare în judecată nu este legal timbrată conform OUG nr. 80/2013, iar în al doilea rând că reclamanții contestatori nu au calitatea de consumator.
De asemenea, a arătat că prezenta contestație este inadmisibilă întrucât orice motivare a contestatorilor privind clauzele abuzive invocandu-se legislația privind protecția consumatorilor nu este aplicabila contractului incheiat cu contestatorii.
Potrivit art. 2 din legea nr. 193/2000, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Totodată, art. 1 din legea nr. 193/2000, menționează de contractele incheiate intre profesioniști și consumatori. Or, contractul de credit nr R_20/22.10.2012 a fost incheiat intre profesioniști, respectiv O. B. Romania SA in calitate de "Banca" si . in calitate de "Client". In consecința, . este o persoana juridica căreia nu i se aplica dispozițiile legii nr. 193/2000.
In același timp, contestatorii L. M., L. M., G. L. -M. si G. P. nu au calitatea de consumatori întrucât Banca nu a oferit acestora nici o prestație sau vânzare de bunuri in accepțiunea art. 1 din legea nr. 193/2000, ci sunt garanți ipotecari pentru creditul acordat de Banca clientului sau ..
Pe fondul cauzei a arătat că in contractul de credit nu exista nicio clauza abuziva. In fapt, potrivit art. 4 alin.l din Legea nr. 193/2000, o clauza contractuala va fi considerata abuziva daca sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: clauza nu a fost negociata cu clientul/consumator, adică aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei; incalca exigentele bunei-credinte; clauza nenegociata prin ea insasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor datorita efectului pe care-1 imprima contractului respectiv clauza. Niciuna din condițiile prevăzute in art. 4 alin.l din Legea nr. 193/2000 nu este întrunită in cazul contractului încheiat de către banca O. cu contestatorii reclamanți.
Astfel, a susținut intimata că la art.9.3 din contractul de credit, semnat si asumat de către parti, se menționează in mod expres faptul ca "toate clauzele prezentului contract au fost negociate, citite si acceptate de parti anterior semnării acestuia".Prin urmare, reclamanții contestatori au recunoscut, in mod explicit, faptul ca au avut posibilitatea sa analizeze temeinic clauzele contractuale, ca le-au negociat si ca nicio clauza din contract nu reprezintă o clauza abuziva.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri.
În cauză a fost atașat spre consultare dosarul de executare silită nr. 552/2014 al B. Bogăție S. L..
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma întregului probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarea stare de fapt:
Prin cererea înregistrată la B. Bogăție S. L. sub nr. 552/27.03.2014, creditoarea O. B. România Sa a solicitat demararea procedurii de executare silită a debitoarei .,precum și a garanțilorL. M., L. M., G. L.-M. și G. P. în baza titlurilor executorii reprezentând - Contractul de credit R_ din data de 22.10.2012 modificat și completat prin actul adițional nr.l din data de 08.11.2012 și actul adițional nr. 2 din data de 28.06.2013, precum și a accesoriilor - contract de garanție reală mobiliară asupra conturilor bancare nr. R_2012944 din data de 22.10.2012 modificat și completat prin actul adițional nr. 1 din data de 28.06.2013, contract de fidejusiune nr. R_2012945 din data de 22.10.2012, Contract de ipotecă autentificat sub nr. 3059 la data de 22.10.2012 de BNP M. B. și Contract de ipotecă autentificat sub nr. 3060 la data de 22.10.2012 de BNP M. B., arătând că debitoarea și garanții acesteia îi datorează suma de 256,252.25 lei, reprezentând credit restant, dobânzi și comisioane restante.
Prin Încheierea civilă nr. 6497/31.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită a debitoarei și garanților acesteia, motiv pentru care executorul judecătoresc a emis somația din data de 14.04.2014, fiind comunicată obligația acestora de a se conforma obligației prevăzută în titlurile executorii mai sus indicate.
Prin prezenta contestație contestatorii ., L. M., L. M., G. L.-M. și G. P. reclamă caracterul abuziv al clauzelor de la art I-4 și I-5 din contractul de credit R_ din data de 22.10.2012, referitoare la rata dobânzii și și respectiv taxe și comisioane percepute de banca intimată, invocând prevederile Legii nr.193/2000.
Instanța constată că normele conținute în Legea nr.193/2000, Directiva 93/13/CEE și O.U.G. nr.174/2008 nu sunt aplicabile contestatoarei debitoare . și nici debitorilor L. M., L. M., G. L.-M. și G. P..
Astfel, potrivit Legii nr.193/2000 art. 2 "prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale".
De asemenea, art.2 al Directivei 93/13/CEE, ce a fost transpusă în legislația română prin Legea nr.193/2000 și O.U.G. nr.174/2008, prevede: "În sensul prezentei directive:(a) "clauzele abuzive" înseamnă clauzele contractuale definite la articolul 3; (b) "consumator" înseamnă orice persoană fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri care se află în afara activității sale profesionale;(c) "vânzător sau furnizor" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri legate de activitatea sa profesională, publică sau privată."
Reclamanta contestatoare S. Z. este o societate comercială, iar creditul contractat a avut ca scop refinanțarea unui credit contractat de această societate la Patria Credit Instituție Financiară Nebancară IFN SA, creditul fiind folosit tot în scopul activității sale comerciale.
Prin urmare, reclamanta, fiind un comerciant, un profesionist, nu poate beneficia de ocrotirea oferită de Legea nr.193/2000, Directiva 93/13/CEE și O.U.G. nr.174/2008, scopul acestor reglementări fiind protejarea persoanelor fizice care acționează în scopuri din afara activității comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
Consecința celor arătate mai sus este aceea că nu pot fi apreciate ca fiind nule și fără efecte clauzele conținute în condițiile speciale de creditare ale contractului încheiat de părți ca efect al unei eventuale neîndepliniri a exigențelor conținute în Legea nr.193/2000, Directiva 93/13/CEE, O.U.G. nr.174/2008.
Reținem totodată că numiții L. M., L. M., G. L.-M. și G. P. care au semnat contractul de credit R_ / 22.10.2012, precum și accesoriile la contract, respectiv - contract de garanție reală mobiliară asupra conturilor bancare nr. R_2012944 din data de 22.10.2012 modificat și completat prin actul adițional nr. 1 din data de 28.06.2013, contract de fidejusiune nr. R_2012945 din data de 22.10.2012, Contract de ipotecă autentificat sub nr. 3059 la data de 22.10.2012 de BNP M. B. și Contract de ipotecă autentificat sub nr. 3060 la data de 22.10.2012 de BNP M. B., sunt persoane fizice care au garantat un credit contractat de o societate comerciala nu au calitatea de consumatori, neputand invoca existenta clauzelor abuzive din contractul de credit.
In acest sens, instanta a retinut ca debitorii persoane fizice au garantat, prin semnarea contractelor de fidejusiune și de ipotecă astfel cum au fost mai sus identificate, personal restituirea imprumutului obiect “material” al contractului comercial incheiat in numele si pe seama societatii, in care garantul L. M. are calitatea de asociat, astfel ca si contractul de garantie personala (fidejusiunea) este un contract comercial.
In aceste conditii, apreciem că societatea comerciala beneficiara creditului, impreuna cu garantii ipotecari si gajisti, sunt solidari in rambursarea creditului catre banca.
Pe de alta parte, prin incheierea contractului de credit, precum și a celor de fidejusiune și de ipotecă, reclamantii au vizat atingerea unui interes legat de activitatea lor profesional-comerciala, si nu un interes personal. Asa fiind, ei nu au calitatea de consumatori in intelesul explicat de art. 2 din Legea nr. 193/2000 in vigoare la data contractului, astfel ca nu se pot prevala de norme juridice speciale care protejeaza aceasta categorie de persoane.
Instanța apreciază că, astfel cum s-a reținut și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, numai contractele încheiate în afară și independent de orice activitate și finalitate de natură profesională, în scopul exclusiv de satisfacere a propriilor necesități de consum privat ale unui individ, fac parte din regimul particular în materie de protecția consumatorului, în timp ce o asemenea protecție nu se justifică în cazul unui contract care are ca scop o activitate profesională.
În condițiile în care debitorii contestatori au contractat împrumuturile cu scopul de a sprijini activitatea societății comerciale S. Z., iar nu pentru satisfacerea intereselor lor în calitate de consumatori finali privați, instanța apreciază că aceștia nu au calitatea de consumator în sensul dreptului Uniunii Europene și a fortiori, întrucât Legea nr. 193/2000 constituie actul normativ de transpunere în dreptul national a acestei directive, nici în sensul Legii nr. 193/2000.
Față de cele arătate și văzând că în cauză nu se regăsesc elemente și motive întemeiate care să conducă la anularea actelor de executare silită ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. 552/2014 al B. Bogăție L. S., în temeiul art. 711 și urm, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Cum în cauză a fost efectuată o expertiză în specialitatea contabilitate de către expert tehnic P. A., față de decontul depus la dosar de către acest expert privind remunerarea cuvenită, instanța apreciază că diferența de onorariu stabilită de expert la cuantumul de 500 lei este una rezonabilă având în vedere natura expertizei și munca depusă de acest expert, instanța va obliga contestatorii să plătească în contul expertului contabil P. A. această diferență de onorariu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorii ., cu sediul în C., .. 9, ., ., jud. C., în calitate de debitoare și L. M., L. M., G. L.-M. și G. P., toți cu domiciliul în C., .. 9, ., ., jud. C., în calitate de debitori garanți, în contradictoriu cu intimata O. B. ROMĂNIA SA, cu sediul în București, .-68, sector 1.
Obligă contestatorii să plătească în contul expertului contabil P. A. diferență onorariu expert în cuantum de 500 lei.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.P.A.R./
Tehnored M.R
8 ex/06.05.2015
Emis6com, az, .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2298/2015. Judecătoria... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
