Acţiune în declararea simulatiei. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 12239/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 23.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte V. A. A.
Grefier M. D.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect acțiune în declararea simulației, acțiune formulată de reclamanta Ț. E. în contradictoriu cu pârâții R. L. și R. I..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2014 sub nr._ /2015 reclamanta Ț. E. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții R. I. și R. L. să se constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3205/14.12.2009 la BNP O. Steluța și contractul autentificat sub nr. 3206/14.12.2009, în sensul că părțile au înțeles să încheie un contract de întreținere și să dispună rezilierea contractului de întreținere pentru neexecutarea obligațiilor asumate.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în primăvara anului 2009 i-a cunoscut pe pârâți, cu care s-a împrietenit, iar aceștia, aflând de situația sa, respectiv că este o persoană bătrână, fără moștenitori și care are nevoie de îngrijire, au fost de acord să încheie o înțelegere avantajoasă pentru ambele părți. Pârâții au vizitat-o des, oferindu-i îngrijirile necesare. În iarna anului 2009 cei doi au solicitat să încheie formalitățile necesare pentru a se ocupa în mod definitiv de îngrijirea sa, motiv pentru care a fost de acord să încheie cele două contracte. Mai mult, după încheierea actelor, cei doi au solicitat să le cumpere și un autoturism pentru a se deplasa mai ușor.
A susținut reclamanta că la puțin timp după încheierea contractelor relația dintre ei a început să se deterioreze rapid, pârâții au refuzat să vină la domiciliul său invocând că nu au bani sau timp. A fost de acord să le achite contravaloarea combustibilului, însă situația nu s-a îmbunătățit, iar aceștia i-au recomandat ca în cazul în care are probleme de sănătate să sune la 112. În anii ce au urmat pe pârâți nu i-a mai văzut decât la timpul culesului viei, al încasării arendei sau când voiau să își procure ouă, carne sau legume din gospodăria sa.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1175 cod civil din 1864.
Reclamanta a anexat cererii următoarele înscrisuri: copie carte de identitate (fila 5), răspuns Casa județeană de pensii (fila 6), declarație de notorietate (fila 7), chitanță (fila 8), certificat de moștenitor nr. 29/26.09.2007 (filele 9-10), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3205/14.12.2009 la BNP O. Steluța (filele 11-14), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3206/14.12.2009 la BNP O. Steluța (filele 15-17).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1105 lei, conform art. 3 alin. 1 lit. c din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 – filele 26-29.
La data de 25.05.2015 pârâții R. I. și R. L. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii.
În motivare aceștia au arătat că reclamanta este mătușa pârâtului R. I., fiind neadevărată susținerea că s-au cunoscut de Paștele blajinilor la cimitir, ci se cunosc de când s-a născut acesta, întrucât în copilărie a locuit în satul Fântânele. La data de 14.12.2009 au cumpărat imobilul pe care Ț. E. îl deținea în Fântânele împreună cu două hectare de teren arabil. I-au achitat acesteia contravaloarea casei și a terenului, fapt specificat în contract. De asemenea, au căzut de acord ca reclamanta să locuiască în casă pe toată durata vieții, fără a plăti chirie, fapt ce s-a și întâmplat.
Au susținut pârâții că la acea dată locuiau în Fântânele, unde aveau o societate comercială, motiv pentru care a ajutat-o pe reclamantă în gospodărie, a făcut îmbunătățiri casei ți a dus-o la medic atunci când aceasta a avut nevoie. Deși în contract nu există o clauză de întreținere, au încercat să fie alături reclamantei, însă aceasta este recalcitrantă, iar din banii de arendă la care au dreptul i-au dat și reclamantei, împreună cu bonuri de pâine.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
La termenul din data de 12.06.2015 pârâții au completat întâmpinare depusă cu noi motive, arătând că actele s-au încheiat la insistențele reclamantei, iar aceasta avea cunoștință despre actele pe care le încheie întrucât tot în anul 2009 a vândut imobilele către alte persoane, care au renunțat apoi le-au revândut reclamantei.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii C. I., C. C. și I. D., precum și proba cu interogatorii reciproce.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, părțile au încheiat la data de 14.12.2009 două contracte de vânzare-cumpărare autentificate la BNP O. Steluța sub nr. 3205 și 3206 prin care reclamanta a înstrăinat către pârâți proprietatea situată în Fântânele, ., județul C., în suprafață totală de 1314 metri pătrați, compusă din teren și construcție cu destinația de locuință, în schimbul unui preț de_ lei, rezervându-și dreptul de abitație asupra întregului imobil, precum și o suprafață de 2 hectare de teren arabil, pentru un preț de 4300 lei.
În ceea ce privește relația dintre părți, instanța reține, conform răspunsurilor date la interogatorii, că reclamanta este mătușa pârâtului R. I., fiind soră cu mama acestuia.
Având în vedere ca reclamanta și-a fundamentat pretențiile pe un contract încheiat în anul 2009, precum și faptul că potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor instanța va face aplicarea în cauză a dispozițiilor Codului civil din 1864.
Simulația nu cunoaște o reglementare amplă în Codul civil din 1864, singura referire la această instituție regăsindu-se în art. 1175, care prevede că actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane.
Deși textul citat este laconic, doctrina a definit simulația ca fiind o operațiune juridică cu caracter complex care constă în încheierea și existența concomitentă între aceleași părți a două contracte: unul aparent sau public prin care se creează o situație juridică aparentă contară realității și un alt act secret, care dă naștere situației juridice reale dintre părți, anihilând sau modificând efectele produse în aparență de contractul public.
Simulația cunoaște mai multe forme, respectiv prin deghizare, simulare a consimțământului (fictivitate) și interpunere de persoane. În cauza dedusă judecății reclamanta susține că simulația s-a produs în prima formă menționată, acordul părților fiind în sensul încheierii unui de întreținere, ce au fost deghizate în contracte de vânzare.
Din același text de lege se deduc și condițiile acestei operațiuni juridice, respectiv: contraînscrisul (sau acordul simulatoriu, în situația în care să fie un act secret; contraînscrisul să fie contemporan cu actul public; să existe intenția comună a părților de a simula.
Ultima condiție presupune intenția comună a părților de a efectua o operațiune complexă menită să ascundă terților adevăratele raporturi dintre ele. Acordul simulatoriu implică reprezentarea atât a actului public cât și a celui privat, precum și a efectelor pe care acestea le vor produce.
Având în vedere dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă care prevede că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, instanța reține că reclamantei îi revine sarcina de a proba că sunt îndeplinite toate condițiile din care rezultă că între părți a intervenit operațiunea juridică a simulației.
Observând întregul material probator administrat în cauza dedusă judecății, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii ultimei condiții enunțare, respectiv aceea că părțile, în deplină cunoștință de cauză și în mod voit, au încheiat un act public care să nu corespundă voinței reale, interne, a acestora.
Faptul că soții pârâți au recunoscut la interogatoriu că aveau cunoștință despre situația în care se găsea reclamanta, că aceștia au ajutat-o și au adus îmbunătățiri imobilului a căror proprietate au dobândit-o or că vârsta acesteia nu îi permitea să inițieze acțiuni violente asupra pârâților, respectiv să îi alunge din imobil nu sunt de natură a dovedi cele precizate anterior.
De asemenea, nici faptul că între părți au existat relații apropiate sau că reclamanta achită impozitele aferente bunurilor înstrăinate nu sunt împrejurări în măsură a duce la o altă concluzie întrucât și contractul de întreținere, întocmai ca cel de vânzare, este translativ de proprietate, iar achitarea acestor sarcini revine proprietarilor, astfel încât aspectele învederate nu sunt concludente pentru a dovedi că între părți a intervenit un acord simulatoriu.
În continuare, chiar dacă instanța apreciază ca fiind întemeiată susținerea reclamantei că singura motivație logică pentru care o persoană de vârsta și în situația sa ar încheiat un astfel de contract ar fi aceea de a se asigura că va beneficia de sprijin, aceasta nu dovedește faptul că a fost de acord să simuleze contractul încheiat. Totodată, instanța are în vedere faptul că, fiind expres întrebată la ultimul termen de judecată de ce a semnat contractul dacă acesta nu prevede nimic cu privire la întreținere, reclamanta a răspuns că a semnat ce i s-a pus în față, ceea ce denotă cu evidență faptul că între părți nu a existat un acord simulatoriu.
Față de considerentele expuse anterior, instanța concluzionează că reclamanta nu a făcut dovada intervenirii între părți a unui acord simulatoriu în sensul că în cunoștință de cauză acestea au convenit să deghizeze contractul de întreținere în două contracte de vânzare, cererea de chemare în judecată urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește solicitarea expresă a pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul reprezentantului convențional al acestora, instanța observă că dovezile de efectuare a cheltuielilor menționate, constând în chitanțele . nr. 310 din 30.04.2015 și nr. 214 din 31.07.2015 au fost depuse la dosarul cauzei odată cu concluziile scrise, la data de 22.10.2105.
Art. 452 Cod procedură civilă prevede că partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Din interpretarea per a contrario a dispoziției legale citate se desprinde concluzia că dovezile depuse după momentul închiderii dezbaterilor, astfel cum este cazul în cauză, nu pot fi luate în considerare și, în consecință, cererea pârâților va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de către reclamanta Ț. E. CNP_, domiciliată în ., ., județul C. și cu domiciliul procesual ales în C., .. 26B ( la cab av. M. M. )în contradictoriu cu pârâții R. I. CNP_ și R. L. CNP_ , ambii domiciliați în oraș Năvodari, ., ., . ,ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. A. A. M. D.
Red.jud.V.A.A./ 18.12.2015
Tehnored M.D/5 ex/21.12.2015
Emis 3 comunicări azi 21.12.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 30/2015.... → |
|---|
