Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 11321/2015
Dosar civil nr _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR_
ȘEDINȚA PUBLICA DIN DATA DE 09.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. L.
GREFIER: M. B.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect actiune in raspundere contractuala - pretentii, acțiune formulată de reclamanta D. G. DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI SECTOR 2, cu sediul în sector 2, București, .-13 în contradictoriu cu pârâții D. C., cu sediul în C., ., J. C. și C. J. C., cu sediul în C., ., J. C..
Dezbaterile asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C. au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.20.2015 și 09.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei C. la data de 09.03.2015, reclamantul D. G. de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 2 a solicitat instanței ca, in contradictoriu cu paratele D. C. si C. J. C., prin hotararea pe care o va pronunța, să dispuna obligarea celor doua parate la plata sumei de_ lei, reprezentand prestatii sociale aferente perioadei ianuarie-iunie 2013 pentru copii proveniti de pe raza judetului C., gazduiti in centele de ingrijire si gazduire de pe raza sectorului 2 Bucuresti.
In drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.272/2004 si ale Legii nr.448/2006.
Parata D. C. la data de 03.06.2015 a formulat intampinare prin care a invocat exceptia puterii de lucru judecat, cu consecinta respingerii actiunii, ca neintemeiata, iar pe fondul cauzei, respingerea actiunii ca neintemeiata.
La data de 23.06.2015, parata C. J. C. a invocat exceptia necompetenței materiale a Judecatoriei C., solicitand declinarea cauzei catre Tribunalul C., Sectia de C. Administrativ și Fiscal.
In motivarea exceptiei au fost invocate Decizia nr.13/2015 pronuntata de ICCJ în recurs in interesul legii, dispozitiile art.2 alin.1 lit.f si art.10 din Legea nr.554/2004.
La termenul de judecata din data de 29.09.2015 instanța a pus in discutie excepția de necompetența materiala a Judecatoriei C. și a ramas in pronunțare asupra acesteia.
Potrivit dispozitiilor art.248 Cod procedură civilă, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
În vederea soluționării cu prioritate a excepției anterior menționate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, instanța reține si împrejurarea că la data de 22 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, a pronuntat Decizia nr. 13/2015, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel C., statuând că:
”În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. f) și art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 94 și art. 95 din Codul de procedură civilă, litigiile având ca obiect acțiuni prin care se solicită de către o direcție generală de asistență socială și protecția copilului obligarea unui consiliu județean sau local ori a unei alte direcții generale de asistență socială și protecția copilului la suportarea cheltuielilor de întreținere pentru persoane care beneficiază de măsuri de protecție prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ”.
Pentru a pronunta acesta solutie, Inalta Curte a retinut aplicabilitatea dispozițiilor art. 32 lit. c) și art. 37 din Legea nr. 47/2006 privind sistemul național de asistență socială potrivit carora consiliile județene înființează și organizează, în subordinea lor, direcții generale de asistență socială cu atribuții de sprijin financiar și tehnic pentru susținerea serviciilor sociale; asistența socială se finanțează, în principal, din fonduri alocate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, iar conform art. 40 alin. (1) din aceeași lege, de la bugetele județelor se alocau fonduri pentru finanțarea serviciilor sociale organizate la nivelul județului și pentru finanțarea prestațiilor sociale stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene și ale municipiilor, ale orașelor și ale comunelor sau prin legi speciale, după caz.
În raport cu dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, s-a apreciat ca natura juridică a raportului dedus judecății este evident una de drept administrativ, deoarece aplicarea prevederilor legale invocate prin acțiune vizează organizarea și îndeplinirea atribuțiilor organelor administrației publice locale și raporturile dintre aceste organe - competențele consiliului local și ale consiliului județean, pe de o parte, și finanțarea direcției generale de asistență socială și protecția copilului, pe de altă parte, toate implicând organul de administrație locală.
Inalta Curte a mai aratat ca izvorul obligației de plată a sumelor reprezentând diferența dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere care revine ca obligație de plată pentru beneficiarii de servicii de asistență socială - persoane cu domicilii în alte localități - îl constituie un act administrative; ca natura juridică a litigiilor având ca obiect acordarea beneficiilor de asistență socială și furnizarea serviciilor sociale - inclusiv cele reglementate de Legea nr. 448/2006 și Legea nr. 272/2004 - rezultă cu evidență din prevederile art. 143 alin. (1) din Legea asistenței sociale nr. 292/2011.
Potrivit acestui text de lege, actele administrative emise de autoritățile publice centrale și locale privind acordarea beneficiilor de asistență socială și furnizarea serviciilor sociale pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, în baza condițiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Având în vedere toate aceste argumente, s-a concluzionat ca in cazul litigiilor având ca obiect acțiuni în pretenții prin care se solicită de către o direcție generală de asistență socială și protecția copilului obligarea unui consiliu județean sau local ori a unei alte direcții generale de asistență socială și protecția copilului la suportarea cheltuielilor de întreținere pentru persoane care beneficiază de măsuri de protecție prevăzute de Legea nr. 448/2006 și Legea nr. 272/2004, le sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, competența de soluționare în primă instanță revenind tribunalelor - secțiile de contencios administrativ.
Cum potrivit dispozitiilor art.517 C.proc.civ, care reglementeaza continutul hotararii pronuntate de Înalta Curte de Casație și Justiție in recurs în interesul legii si efectele ei, dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicarii decizei in monitorul oficial,
Apreciind ca, fata de obiectul prezentei cereri si avand in vedere continutul Deciziei nr. 13/2015 a Înaltei Curtii de Casație și Justiție, exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei C. invocata de paratul C. J. C. este intemeiata, o va admite, va constata ca Tribunalul C., Sectia de C. Administrativ și Fiscal, este competent sa soluționeze prezenta cauza si va declina competenta de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalul C., Sectia de C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetentei materiale a Judecatoriei C..
Constata ca Tribunalul C., Sectia de C. Administrativ și Fiscal, este competent sa soluționeze prezenta cauza.
Declină competenta de soluționare a cauzei, formulată de reclamanta D. G. DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI SECTOR 2, cu sediul în sector 2, București, .-13 în contradictoriu cu pârâții D. C., cu sediul în C., ., J. C. și C. J. C., cu sediul în C., ., J. C., in favoarea Tribunalul C., Sectia de C. Administrativ și Fiscal.
F. cale de atac.
Pronuntata azi, 09.10.2015, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE GREFIER
A. L. M. B.
Red jud AL:28.12.2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_
Dosar civil nr. _
Obiectul cauzei: actiune in raspundere contractuala – pretentii
Reclamanta: D. G. DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI SECTOR 2
Pârâți: D. C., C. J. C.
CĂTRE:
Tribunalul C.,
Sectia de C. Administrativ și Fiscal
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr._ pronunțată la data de 09.10.2015 în dosarul civil nr. _ , având ca obiect “ actiune in raspundere contractuala – pretentii”, formulată de reclamanta D. G. DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI SECTOR 2 împotriva pârâților D. C., C. J. C., s-a dispus declinarea prezentei cauze spre competentă soluționare în favoarea dumneavoastră.
Menționăm că prezentul dosar este format dintr-un singur volum și conține un număr de . file.
PREȘEDINTE GREFIER
A. L. M. B.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria... → |
|---|
