Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5568/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5568/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 5568/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5568
Ședința publică din data de 14.05.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect acțiune în răspundere contractuală - pretenții, acțiune formulată de reclamantul M. C. PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâții I. V. și I. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, prin serviciul de registratură, apărătorul reclamantului a depus cerere de amânare a cauzei pentru lipsă de amânare, iar pârâtul I. V. a depus un set de înscrisuri.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul reclamantului ca neîntemeiată, având în vedere că acesta putea asigura substituirea. Totodată, constată că pârâții au invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune și, având în vedere că însăși reclamantul și-a exprimat poziția în scris față de această excepție, apreciază că se poate pronunța la acest termen de judecată pe această excepție.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 30.10.2014 sub nr._ reclamantul M. C. prin Primar a solicitat obligarea pârâților I. V. și I. D. la plata sumei de 12.959,26 lei + TVA reprezentând diferența de preț pentru schimbarea destinației imobilului teren în suprafață de 302,47 mp situat în intersecția . . . a făcut obiectul Contractului de vânzare autentificat sub nr. 4473/28.11._, clauze preluate în cadrul contractului de schimb autentificat sub nr. 3458/14.09.2004.
În esență, s-a arătat că în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4473/28.11.2003 la BNP I. M. și P. I. G., pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 302,47 mp situat în intersecția . . . teren a format obiectul unui contract de schimb autentificat sub nr. 3458/14.09.2004 la același notar public, urmare a schimbului, pârâții devenind proprietarii terenului de 302,47 mp situat în intersecția . . .> Prin contractul de schimb, pârâții s-au obligat la preluarea obligațiilor și condițiilor înscrise în contractul nr. nr. 4473/28.11.2003, astfel că s-au obligat și pentru situația în care se va proceda la schimbarea destinației terenului ce a format obiectul contractului, respectiv să achite către vânzător o diferență de preț, așa cum aceasta va fi rezultată din raportul de reevaluare ce se va întocmi cu prilejul noii destinații a terenului.
În continuare, a susținut reclamantul că inițial prețul imobilului a fost stabilit în considerarea destinației urbanistice aprobate ca fiind „spațiu comercial regim de înălțime parter, POT 85%”, iar ulterior, regimul economic al imobilului s-a schimbat în „spațiu comercial, regim de înălțime parter, POT 99,18%”, pârâții solicitând această schimbare a destinației imobilului. Astfel, contractul de vânzare-cumpărare inițial trebuie pus în acord cu noile reglementări urbanistice.
Față de această solicitare evaluarea diferenței de preț a fost efectuată conform Raportului de evaluare efectuat de către . Srl.
Față de dispozițiile contractuale, pentru situația în care se va proceda la schimbarea destinației terenului ce a format obiectul contractului s-a stabilit să se achite de către pârâții cumpărători o diferență de preț, așa cum aceasta va fi rezultată din raportul de evaluare ce se va întocmi cu prilejul schimbării destinației.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile HG nr. 525/1996 republ., Legea nr. 50/1991, Legea nr. 350/2001, C. civ. 1864.
Pârâții au formulat în termenul legal întâmpinare prin care au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
În motivarea excepției, aceștia au arătat că acțiunea reclamantului a fost formulată cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut în Decretul nr. 167/1958, termen care în speță curgea de la momentul la care Primăria Municipiului C. a emis certificatul de urbanism nr. 5983/2004 în beneficiul părților. Astfel, din certificatul de urbanism nr. 2524/2003 s-au stabilit indicatorii urbanistici pentru terenul în discuție, respectiv POT 85%. Ulterior, prin certificatul de urbanism nr. 5983/2004 indicatorii urbanistici s-au schimbat, POT-ul devenind 99,18%. Or, tocmai această majorare a POT-ului atrage în opinia reclamantei obligația de reevaluare a terenului.
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Astfel, s-a arătat că deși în contractul de vânzare-cumpărare a fost trecută clauza ca schimbarea destinației să se poată face numai cu plata unei diferențe de preț, această clauză nu operează în cazul pârâților. Prin contract s-a prevăzut ca pe terenul respectiv să fie construit un spațiu comercial – parter, lucru care s-a și întâmplat. Faptul că indicatorii urbanistici s-au schimbat cu 14 procente, nu este de natură să activeze clauza din contract. Prin destinație se înțelege ceea ce vrei să faci efectiv pe teren.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea prescripției, ca neîntemeiată, invocând mai multe momente diferite de la care se poate aprecia că începe să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune: data întocmirii raportului de evaluare; data emiterii autorizației de construire nr. 521/10.03.2005, data semnării procesului verbal de recepție definitivă a lucrărilor autorizate și care schimbă destinația imobilului teren. Pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul răspunsului la întâmpinare, reclamanta apreciază că în cazul concret dedus judecății, dreptul la acțiune s-a născut la data la care a fost efectuat raportul de evaluare – 09.04.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța constată următoarele:
Conform art. 201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, aceleași prevederi fiind cuprinse și în dispozițiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 287/2009 (Noul Cod Civil).
În consecință, un raport juridic încheiat sub imperiul legii vechi este supus dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, act normativ care reglementează instituția prescripției extinctive.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termenul general de trei ani, stabilit de art. 3 alin. 1.
Potrivit art. 7 din același act normativ “Prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. În obligațiile care urmează sa se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe sa curgă de la data nașterii raportului de drept. Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe sa curgă de la data cînd s-a împlinit condiția sau a expirat termenul”.
Prin Contractul contract de schimb încheiat între părțile din prezenta cauză autentificat sub nr. 3458/14.09.2004, la BNP I. M. și P. I. G., pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 302,47 mp situat în intersecția . . .> Prin contractul de schimb, pârâții s-au obligat la preluarea obligațiilor și condițiilor înscrise în contractul nr. nr. 4473/28.11.2003, astfel că s-au obligat și pentru situația în care se va proceda la schimbarea destinației terenului ce a format obiectul contractului, respectiv să achite către vânzător o diferență de preț, așa cum aceasta va fi rezultată din raportul de reevaluare ce se va întocmi cu prilejul noii destinații a terenului.
Așadar, dreptul la acțiune este de 3 ani și începe să curgă potrivit art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, întrucât dreptul la despăgubiri este condiționat de schimbarea efectivă a destinației terenului.
Astfel cum rezultă din autorizația de construire nr. 521/10.03.2005 au fost autorizați pârâții să execute lucrările de construire a unui spațiu comercial –parter, fiind emis și certificatul de urbanism nr. 2524/15.05.2003 (POT 85%).
Mai târziu, respectiv la data de 11.11.2014, reclamantul a emis pârâților certificatul de urbanism nr. 5983, apreciind că regimul juridic al imobilului a fost schimbat în spațiu comercial în regim de înălțime parte POT 99,18%, față de POT 85% cum era stabilit prin certificatul de urbanism emis anterior.
Or, tocmai această majorare a POT-ului atrage în opinia reclamantei obligația de reevaluare a terenului precum și obligarea pârâților de a achita diferența de preț de 12.959,26 lei +TVA pentru pretinsa schimbare a destinației imobilului teren din litigiu.
Față de cele constatate, instanța apreciază că data de 11.11.2004 este data la care s-a născut dreptul la acțiune al reclamantului, întrucât atunci au emis pârâților certificatul de urbanism nr. 5893 și au constatat o schimbare a regimului economic al imobilului.
Față de prevederile imperative ale art. 7 din Decretul nr. 167/1938, nu poate fi avută în vedere o altă dată a începerii curgerii termenului de prescripție, cum ar fi cea a întocmirii raportului de evaluare, întrucât dacă s-ar lăsa la dispoziția exclusivă a reclamantului alegerea momentului efectuării raportului de evaluare, dreptul său la acțiune ar deveni, prin propria sa voință, unul imprescriptibil extinctiv, ceea ce este contrar reglementărilor în materie, mai ales că termenul de prescripție este instituit în favoarea debitorului și în defavoarea creditorului unei obligații.
Pentru aceste considerente, constatând că dreptul la acțiune al reclamantului s-a stins la data de 11.11.2004, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți prin întâmpinare, și va respinge pretenția reclamantului, pentru acest motiv.
În temeiul art. 453 C. proc. civ., față de soluția dată cererii, instanța va respinge solicitarea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. C. prin Primar, cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâții I. V. și I. D., ambii cu domiciliul procesual ales în C., ., nr. 3, ., ., ca fiind prescrisă.
Respinge solicitarea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.05.2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
5ex/19.06.2015
Emis3com, azi, .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5552/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5569/2015.... → |
|---|
