Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1528/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1528/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 1528/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1528/2015
Ședința publică din data de 13.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile privind pe reclamanta S.C. „R & MM F. W.” S.R.L. și pe pârâta B.R.D. G. Societe Generale S.A., având ca obiect având ca obiect „pretenții civile”.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 30.01.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, pentru ca părțile să depună concluzii scrise, în conformitate cu prevederile 146 Cod proceduri civilă, a amânat pronunțarea la 06.02.2015 când, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 13.02.2015 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.03.2012, sub număr dosar 5289/ 212/ 2012, reclamanta S.C. „Monik & M” S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B.R.D. G. Societe Generale S.A. (în continuare B.R.D.) la plata penalităților de întârziere la chiria aferentă perioadei 29.11.2008 – 29.11.2011, potrivit contractului de închiriere nr. 59/ 29.11.2005, penalități evaluate provizoriu la_ lei. Totodată, reclamanta a cerut obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că între S.C. „R & MM CO” S.R.L. și B.R.D. a intervenit contractul de închiriere nr. 59/ 29.11.2005, în baza căruia cea dintâi a transmis pârâtei folosința spațiului în suprafață de 250 mp, situat în M., Șoseaua Constanței nr. 30, . ulterior dreptul de a culege chiria în baza acelui contract a fost cesionat către S.C. „Monik & M” S.R.L.
Învederează reclamanta că, pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată a chiriei, a fost inițiată o acțiune civilă, iar prin sentința civilă nr. 2145/ 15.03.2011, B.R.D. a fost obligată să plătească S.C. „Monik & M” S.R.L. chiria datorată începând cu data de 28.11.2008, la nivelul de 25 €/mp/lună.
Consideră partea că este îndreptățită a primi penalități de întârziere de la pârâră, în temeiul art. 4 pct. 2 și art. 11.1 din contractul de închiriere, solicitând ca evaluarea pretențiilor să se facă prin expertiză contabilă judiciară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969 și urm. din Codul civil de la 1864, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 711 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare (f. 36-39), prin care a invocat excepția prescripției extinctive, arătând că s-au prescris pretențiile pentru perioada anterioară celor trei ani dinaintea promovării acțiunii.
Pe fondul cauzei, arată pârâta că, potrivit clauzelor contractuale, valoarea chiriei trebuia renegociată de părți, la 3 ani, iar în condițiile în care părțile nu s-au înțeles, a fost solicitată intervenția instanțelor judecătorești, astfel că prin sentința civilă nr. 2145/ . s-a stabilit nivelul chiriei și, de la acea dată, obligația a devenit scadentă.
Mai arată pârâta că a achitat chiria stabilită de instanță, astfel că acțiunea de față este neîntemeiată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1 și 7 din Decretul nr. 167/ 1998, art. 969, art. 1086, art. 1073 din Codul civil de la 1864.
La termenul din data de 25.09.2012 s-a dispus suspendarea judecății, până la soluționarea dosarului civil nr. 5610/ 118/ 2009, iar la data de 13.12.2013 pricina a fost repusă pe rol, la cererea reclamantei.
La termenul din data de 24.01.2014, instanța a luat act de transmiterea calității procesuale active, pe cale convențională, de la S.C. „Monik & M” S.R.L. către S.C. „R & MM F. W.” S.R.L., potrivit convenției de vânzare a drepturilor litigioase nr. 193/ 15.07.2013 (f. 91).
La același termen de judecată instanța a unit cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată părților, precum și proba cu expertiza contabilă, la cererea reclamantei. De asemenea, a fost atașat dosarul nr. 5610/ 118/ 2009.
La termenul din data de 09.01.2015 reclamanta a depus la dosar cerere de majorare a câtimii pretențiilor pentru suma de_.58 euro, iar la termenul din data de 30.01.2015 și-a preciza pretențiile la valoarea de_.02 euro, suplimentând timbrajul cererii cu taxă de timbru în valoare de_ lei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Între S.C. „R & MM CO” S.R.L. - în calitate de locator și B.R.D. - în calitate de locatar, a intervenit contractul de închiriere nr. 59/ 29.11.2005 (f. 7-9), în baza căruia cea dintâi a transmis pârâtei folosința spațiului în suprafață de 250 mp, situat în M., Șoseaua Constanței nr. 30, . contractului fiind de 10 ani. Valoarea chiriei a fost stabilită de părți la 12 €/mp/lună, plata acesteia urmând a se face anticipat pentru primul an, la semnarea contractului, iar apoi din șase în șase luni. Totodată, în contract s-a stipulat că prețul se va renegocia la 3 ani, în funcție de evoluția pieței imobiliare, dar și că se va achita chiria indiferent dacă spațiul va fi sau nu utilizat pe perioada contractului.
Prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului civil nr. 5610/ 118/ 2009, S.C. „R & MM CO” S.R.L. a solicitat autorităților judiciare stabilirea chiriei lunare pentru spațiul închiriat, aferentă perioadei 29.11._11, iar prin sentința civilă nr. 2145/ . (f. 5-6) Tribunalul C. a admis în parte acea acțiune, stabilind nivelul chiriei la valoarea de 25 €/mp/lună, pentru perioada de referință. Totodată, pârâta B.R.D. a fost obligată la plata sumei de_.71 € + TVA, reprezentând diferența dintre chiria datorată și cea achitată efectiv.
Sentința Tribunalului a devenit irevocabilă, după respingerea apelului – prin decizia civilă nr. 96/ 19.06.2012 a Curții de Apel C. – și anularea recursului – prin decizia nr. 2771/ 24.09.213 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit art. 11.1 din contractul de închiriere, locatarul s-a obligat să plătească penalități în cuantum de 0.5% pe fiecare zi de întârziere, în situația în care nu plătește chiria în termen de 30 de zile de la scadență.
Prin convenția de vânzare de drepturi litigioase și cesiunea de creanță nr. 89/ 13.07.2010 (f. 10-11), S.C. „R & MM CO” S.R.L. a transmis către S.C. „Monik & M” S.R.L. drepturile ce făceau obiectul acțiunii civile în dosarul nr. 5610/ 118/ 2009, iar ulterior, prin convenția de vânzare a drepturilor litigioase nr. 193/ 15.07.2013 (f. 91), S.C. „R & MM F. W.” S.R.L. a preluat aceste drepturi.
Având a se pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, Judecătoria reține incidența următoarelor dispoziții din Decretul nr. 167/ 1958 privitor la prescripția extinctivă:
• art. 1 – „(1) Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. (2) Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
• art. 3 alin. 1 teza I – „Termenul prescripției este de 3 ani…”
• art. 7 alin. 1 – „Prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.”
• art. 12 – „În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.”
• art. 16 – „(1) Prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția. În raporturile dintre organizațiile socialiste, recunoașterea nu întrerupe curgerea prescripției; b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanța judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare. (2) Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.”
• art. 17 – „ (1) Întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o. (2) După întrerupere începe sa curgă o noua prescripție. (3) În cazul când prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecata ori de arbitrare sau printr-un act începător de executare, noua prescripție nu începe sa curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitiva sau, în cazul executării, până la îndeplinirea ultimului act de executare.”
În cauză, perioada pentru care se solicită penalitățile de întârziere este 29.11.2008 – 29.11.2011, iar termenul de prescripție a început a curge distinct, fiind vorba despre obligații principale de plată succesive - la art. 4 din contractul de închiriere, părțile au convenit ca plata chiriei să se facă anticipat pentru primul an, la semnarea contractului, iar apoi din 6 în 6 luni. Cum, potrivit art. 101 alin. 3 din Codul de procedură civilă, termenele stabilite pe luni se sfârșesc în ziua lunii corespunzătoare zilei de plecare, rezultă că scadența obligațiilor de plată semestriale se situează la 01 decembrie, respectiv 01 iunie a fiecărui an pentru care se datorează chiria.
Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar a fost promovată la data de 05.03.2012, moment în care s-a întrerupt termenul de prescripție de 3 ani, sub rezerva admiterii acțiunii civile. Anterior, la data de 05.06.2009, prin promovarea cererii de chemare în judecată din dosarul nr. 5610/ 118/ 2009, având ca obiect obligațiile de plată principale în temeiul cărora se pun acum în discuție accesoriile, s-a întrerupt termenul de prescripție, acțiunea civilă respectivă fiind admisă în parte, după cum s-a reținut anterior.
În aceste condiții, față de cele două momente de întrerupere a termenului de prescripție, instanța apreciază că nu s-a prescris dreptul material la acțiune al reclamantei, în ceea ce privește pretențiile ce fac obiectul judecății în prezenta cauză – nici măcar cu privire la pretențiile exhibate prin cererea de majorare a câtimii depusă la dosar în data de 30.01.2015, astfel că excepția analizată urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, se constată că pârâta a încălcat prevederile art. 969 din Codul civil de la 1864, astfel cum s-a reținut prin sentința civilă nr. 2145/ . a Tribunalului C., în sensul că nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul de închiriere, referitoare la renegocierea cuantumului chiriei.
În ceea ce privește însă obligația de plată a chiriei aferentă perioadei 29.11.2008 – 29.11.2011, B.R.D. a plătit locatorului, la termenele convenite, chiria în cuantumul inițial stabilit prin acordul părților, respectiv 12 €/mp/lună.
Potrivit art. 969 alin. 1 Codul civil din 1864 - „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, iar art. 1073 din același cod stipulează: „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul, la dezdăunare”.
Potrivit art. 1066 cod civil din 1864 - „clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i”, iar conform prevederilor art. 1069 din același cod - „clauza penală este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. Nu poate dar creditorul cere deodată si penalitatea și obiectul obligației principale, afară dacă penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării”.
Astfel, în baza clauzei penale cuprinse în art. 11.1 din contractul de închiriere nr. 59/ 29.11.2005, reclamanta este îndreptățită a primi de la pârâtă penalități de întârziere în cuantum de 0.5% pe zi, în situația în care obligația principală de plată este îndeplinită cu o întârziere mai mare de 30 de zile.
Față de prevederile art. 43 din Codul comercial – incident în cauză – care stipulează că „datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile”, se reține că nu se impune punerea în întârziere a debitoarei cu privire la pretențiile din prezenta cauză.
Cât despre diferența până la 25 €/mp/lună (13 €/mp/lună), data de la care încep a curge penalitățile de întârziere, instanța apreciază că aceasta nu este data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost stabilit nivelul chiriei lunare pentru spațiul închiriat, corespunzător perioadei 29.11._11, ci data scadenței fiecărei obligații de plată a chiriei, stabilită potrivit regulilor contractuale, Tribunalul fiind chemat să intervină între părți doar pentru a determina cuantumul chiriei, în condițiile în care chiriașul a refuzat negocierea acesteia la valorile de piață ale vremii. Prin urmare, pârâta nu își poate invoca propria culpă în această privință, culpă ce reiese în principal din modul în care a fost dezlegat litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 5610/ 118/ 2009. Refuzând negocierea la care se obligase prin contract, B.R.D. și-a asumat riscul de a fi obligată la plata penalităților de întârziere aferente diferenței de chirie la care locatorul era îndreptățit, având în vedere evoluția pieței imobiliare de la vremea respectivă.
În ceea ce privește imputația plății, Judecătoria are în vedere procesul-verbal încheiat la data de 02.09.2011 între B.R.D. și S.C. „Monik & M” S.R.L. (f. 98-100), prin care părțile au stabilit toate sumele restante de plată la acel moment, în baza contractului de închiriere nr. 59/ 29.11.2005 și sentinței civile nr. 2145/ ., respectiv chiria aferentă perioadei 29.11.008 – 30.11.2011, TVA, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare. Totodată, s-a prevăzut în acel act ca plata întregii datorii să se facă până la data de 09.09.2011.
Pârâta și-a îndeplinit integral obligația de plată prevăzută în procesul-verbal din data de 02.09.2011, achitând suma de_.29 lei în contul S.C. „Monik & M” S.R.L., cu OP nr._/ 09.09.2011 (f. 14).
Față de modul în care părțile au convenit prin procesul-verbal menționat, instanța apreciază că S.C. „Monik & M” S.R.L. a fost de acord ca imputația plății să se facă mai întâi asupra capitalului, nefăcându-se nicio referire atunci la accesorii. Or, dacă reprezentantul creditoarei ar fi dorit să se aplice modalitatea de imputație prevăzută de art. 1111 din Codul civil de la 1864, atunci ar fi trebuit să se prevadă în procesul-verbal că plățile vor stinge mai întâi accesoriile.
În aceste condiții, instanța urmează a admite cererea de chemare în judecată potrivit concluziilor expertizei contabile efectuate în cauză de către expertul N. E., în varianta neaplicării prevederilor art. 1111 din Codul civil de la 1864. Astfel, potrivit raportului de expertiză realizat (refăcut după încuviințarea obiecțiunilor; f. 187-194), suma datorată de B.R.D. reclamantei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 29.11.2008 – 29.11.2011, în baza contractului de închiriere nr. 59/ 29.11.2005 și sentinței civile nr. 2145/ ., este de_.58 euro.
Având în vedere dispozițiile art. 274 din codul de procedură civilă de la 1865, reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, instanța o va obliga pe aceasta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în valoare de 9188.40 lei, constând în taxă judiciară de timbru de 8188.40 lei – corespunzătoare pretențiilor admise - și onorariu de expert de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, invocată de pârâtă.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. „R & MM F. W.” S.R.L. cu sediul în R. de Vede, .. 11, jud. Teleorman, în contradictoriu cu pârâta B.R.D. G. Societe Generale S.A. cu sediul ales la Sucursala C., din municipiul C., ., jud. C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de_.58 euro, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 29.11.2008 – 29.11.2011, datorate în baza contractului de închiriere nr. 59/ 29.11.2005 și sentinței civile nr. 2145/ . pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr. 5610/ 118/ 2009.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în valoare de 9188.40 lei.
Cu drept de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. M. C. B.
Red. jud. G.M./13.02.2015;
Tehnored. grf. C.B./17.02.2015/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1659/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 1595/2015.... → |
|---|
