Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 1631/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1631/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1631/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1631/2015
Ședința din data de 17.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe creditor S.C. E. H. S.A și pe debitor ., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 03.02.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 17.02.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.09.2014 sub nr._, creditoarea S.C. E. H. S.A a solicitat instanței emiterea unei ordonanțe care să conțină obligarea debitoarei . la plata sumei totale de_,34 lei, din care suma de_,76 lei reprezentând contravaloarea marfă livrată în baza contractului comercial nr._/2008 și suma de_,58 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la introducerii acțiunii.
De asemenea, a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxa de timbru.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea contractul de vânzare-cumpărare nr._/2008, prin care debitoarea a achiziționat produse farmaceutice și parafarmaceutice, în cuantum total de_,76 lei, însă nu a achitat prețul produselor achiziționate.
Creditoarea a arătat că în data de 26.06.2014 a comunicat debitoarei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire somația de plată pentru suma de 41.868,77 lei, reprezentând debit principal plus penalități, însă debitoarea nu a răspuns somației de a face plata în termen de 15 zile de la primirea acesteia.
Cu privire la capătul de cerere privind penalitățile de întârziere, creditoarea a arătat că ele au fost calculate prin aplicarea unui procent de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere a plății facturii scadente, conform clauzelor contractuale, și solicită acordarea acestora până la data de 08.09.2014, data întocmirii somației de plată.
În drept, au fost invocate dispozițiile 1013Cod Procedură Civilă și OG 5/2001.
În probațiune, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia a depus, în copie, contractul de vânzare-cumpărare nr._/2008, facturi fiscale, tabelul cuprinzând modul de calcul al penalităților, somația de plată și dovada comunicării.
Debitoarea a depus întâmpinare la primul termen de judecată, prin care a solicitat respingerea cererii creditoarei ca nefondată, arătând că valabilitatea contractului a expirat la data de 18.05.2009, facturile fiscale nu sunt semnate de reprezentantul societății debitoare
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, debitoarea arată că acestea nu pot fi datorate în baza unui contract expirat și nu au fost consemnate în nici un document justificativ, respectiv într-o factură fiscală care să fie acceptată la plată de către debitoare.
La termenul de judecată din data de 03.02.2015, instanța a constatat decăzută debitoarea din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, în temeiul art. 1018 alin. 3 C.p.c. coroborat cu art. 208 alin. 2 C.p.c. și a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Instanța reține că între cele două părți s-au desfășurat raporturi juridice comerciale, probate de creditoare prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/19.05.2008 și facturile emise de creditoare în baza contractului.
Conform prevederilor art. 1 din contract, obiectul acestuia a fost reprezentat de vânzarea de către creditoare către debitoare a unor produse prevăzute în oferta pusă la dispoziția cumpărătorului, pe bază de comenzi scrise, electronice sau telefonice.
Conform prevederilor art. 9 din contract, prețul produselor este cel prevăzut în factura fiscală emisă de vânzător iar conform art. 10, cumpărătorul este obligat să plătească prețul produselor în termenul prevăzut în anexele la contract, care se calculează de la data emiterii facturii de către vânzător.
În baza acestui contract, creditoarea a emis facturile fiscale aflate la filele 11-79 din dosar, în cuantum total de_,76 lei, toate facturile fiind semnate și ștampilate de debitoare.
Conform dispozițiilor art. 1013 alin. 1 C.proc.civ. „Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.”
Creanța în sumă de_,76 lei, pretinsă în baza contractului și facturilor reprezintă o obligație de plată pentru o sumă de bani, are caracter cert (existența acesteia rezultând din contract și facturi), este lichidă (cuantumul acesteia este determinat prin facturi), exigibilă (data scadenței de plată fiind de asemenea împlinită) și atestă drepturi și obligații ce decurg dintr-un contract civil constatat printr-un înscris.
Instanța reține de asemenea faptul că aceste obligații de plată sunt însușite de către debitoare prin semnătura și ștampila aplicate pe contract și pe facturi.
Instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile debitoarei conform cărora contractul și-a încetat aplicabilitatea la data de 18.05.2009, întrucât în conformitate cu prevederile art. 6 din contract „în situația în care una din părți nu notifică celeilalte părți cu cel puțin 60 de zile înaintea ajungerii la termen intenția de a nu prelungi valabilitatea contractului, acesta își va produce efectele pentru perioade succesive de un an de zile”, iar debitoarea nu a făcut dovada faptului că vreuna din părți a notificat cealaltă parte în acest sens sau solicitat denunțarea unilaterală a contractului conform art. 7.
De asemenea, va respinge ca neîntemeiate și susținerile debitoarei conform cărora creanța nu este certă întrucât facturile nu au fost semnate de reprezentantul legal al societății care a semnat și contractul de vânzare cumpărare, întrucât conform prevederilor art. 23 din contractul încheiat între părți, semnat de reprezentantul legal al societății debitoare, „orice angajat al cumpărătorului va fi prezumat a fi reprezentantul cumpărătorului, cu excepția cazului în care cumpărătorul informează prin scrisoare cu confirmare de primire pe vânzător, în termen util, despre procedura aleasă de cumpărător.”
În ceea ce privește penalitățile de întârziere calculate de către creditoare, în cuantum de_,58 lei, de la data scadenței fiecărei facturi până la data de 09.09.2014, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 28 din contractul nr._/19.05.2008 acestea sunt datorate de către debitoare pentru debitul principal de_,76 lei și au fost corect calculate potrivit acestei clauze penale.
Instanța reține faptul că pentru angajarea răspunderii debitoarei în privința penalităților de întârziere, nu este obligatorie emiterea unei facturi fiscale, cuantumul și modul de calcul al penalităților fiind prevăzut la art. 28 din contract, iar creditoarea a depus la dosar modul de calcul al penalităților, astfel că și suma solicitată cu titlu de penalități îndeplinește condiția de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Pentru considerentele arătate, instanța va admite cererea și va soma debitorul să plătească creditorului suma de 33.884,76 lei reprezentând contravaloare facturi emise în baza contractului nr._/2008, neachitate și suma de 10.802,58 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data de 09.09.2014.
În baza art. 453 alin. 1 C.proc.civ., instanța va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditorul S.C. E. H. S.A. cu sediul în B., .. 1, J. B. în contradictoriu cu debitorul . cu sediul în C., .. 105, .. P, ..
Somează debitorul să plătească creditorului, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, suma de 33.884,76 lei reprezentând contravaloare facturi emise în baza contractului nr._/2008, neachitate.
Somează debitorul să plătească creditorului, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, suma de 10.802,58 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data de 09.09.2014.
Obligă debitorul la plata către creditor a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată – taxă de timbru.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitor, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 17.02.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 20 Februarie 2015
Red. Jud. D.D.2ex/05.04.2015
Emis 2 comunicări, la data de
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1586/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1590/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
