Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 424/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 424/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 18982/212/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Sentința civilă nr. 424/2015

Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. I. P.

Grefier D. L.

Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta C. N. ADMINISTRATIA PORTURILOR MARITIME S.A. CONSTANTA, în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune in răspundere contractuală – pretenții.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică la data de 21.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 22.01.2015, când a hotărât:

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 17.06.2014, sub nr._, reclamanta C. Națională Administrația Porturilor Maritime C. S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. U. M. S.R.L., la plata sumei de 15.463,27 lei, reprezentând contravaloare plăți restante și penalități rezultate din contractul de închiriere nr. 5104/12.02.2007, încheiat între părți și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 5104/12.02.2007, prin care reclamanta a asigurat pârâtei folosința unor bunuri imobile în schimbul plății unei chirii. De asemenea, în baza anexelor încheiate la acest contract, părțile au convenit ca reclamanta să presteze pârâtei și serviciile de furnizare și distribuție de energie electrică și, respectiv, de refurnizare de apă potabilă și de preluare a apelor uzate și meteorice. Părțile au stabilit termene de scadență pentru sumele datorate de pârâtă și, de asemenea, obligația acesteia de a achita penalități de întârziere pentru depășirea acestor termene.

Reclamanta a precizat că pârâta nu a achitat facturile emise în perioada 26.09.2013 – 03.04.2014, în sumă de 15.463,27 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate de reclamantă în baza contractului mai sus menționat și penalități de întârziere calculate pentru întârzierea la plată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270 Cod Civil.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei și expertiză, dacă necesitatea acestora va rezulta din dezbateri. Anexat acțiunii, reclamanta a depus: contractul de închiriere nr.5104/12.02.2007, însoțit de anexele sale și de actele adiționale încheiate la acest contract, facturile fiscale emise de reclamantă în perioada 26.09.2013 – 03.04.2014 și dovada comunicării acestora către pârâtă, certificat constatator emis de ORC.

Prin precizările formulate și depuse la dosar la data de 08.07.2014, reclamanta a arătat că suma de 15.463,27 lei este compusă din 11.844,89 lei, reprezentând contravaloare chirie și prestații și 3.618,38 lei, reprezentând penalități, cu indicarea fiecărei sume și a facturii fiscale în care este cuprinsă.

Cererea a fost timbrată cu suma de 879 lei, conform art. 3 alineat 1 din O.U.G. 80/2013.

Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.

Pentru termenul de judecată din data de 26.11.2014, reclamanta a depus la dosar precizări, prin care a arătat că pârâta a achitat, parțial, debitul de face obiectul cauzei, cuantumul pretențiilor reclamantei reducându-se astfel la suma de 3.580,50 lei. A fost indicată în mod concret componența debitului rămas, modul de calcul al acestuia și facturile pe care se întemeiază.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Din punct de vedere al normelor de drept aplicabile:

Având în vedere dispozițiile art. 102 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil și data încheierii contractului nr. 5104, supus analizei, instanța constată aplicabile raporturilor contractuale dintre părți dispozițiile Codului civil din 1864.

Potrivit principiului forței obligatorii a contractului, consacrat de dispozițiile art. 969 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, astfel încât acestea sunt obligate să îndeplinească obligațiile asumate.

Nerespectarea acestora atrage răspunderea contractuală a părții culpabile. Sediul materiei se regăsește în dispozițiile art. 1073 și următoarele Cod Civil.

Astfel, conform art.1073 Cod Civil, creditorul este îndreptățit la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunare.

În plus, pentru nerespectarea la scadență a unei obligații având ca obiect o sumă de bani, posibil a fi executată în natură, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență, până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți, potrivit dispozițiilor art. 1087 și art. 1088 Cod Civil.

La data de 12.02.2007, între reclamantă și S.C. EGYROM .. a fost încheiat contractul de închiriere nr. 5104, având ca obiect asigurarea, contra cost, de către reclamantă, a folosinței bunurilor imobile identificate în anexa 1 la acest contract, în schimbul plății unei chirii lunare. De asemenea, au fost încheiate anexe la acest contract, anexa IV a și, respectiv, anexa VI, prin care reclamanta asigura chiriașului – utilizator, furnizarea și distribuția de energie electrică și, respectiv, furnizarea de apă potabilă, preluarea apelor uzate și preluarea și evacuarea apelor meteorice, în schimbul plății acestor servicii. Durata acestui contract, stabilită, inițial, până la data de 31.12.2007, a fost prelungită, ulterior, prin încheierea de acte adiționale. De asemenea, în urma unor cesiuni succesive, pârâta a dobândit calitatea de chiriaș, din data de 13.10.2011.

În temeiul acestui contract, reclamanta presta serviciile menționate, pârâta obligându-se să plătească contravaloarea lor, în termenul agreat de părți, prin același contract. Sumele, pe care chiriașul s-a obligat să le plătească lunar, au fost indicate în art. 25 din contract, iar termenul de plată a fost stabilit prin art. 26 și, respectiv, prin art. 5.2 din anexa IV a pentru contravaloarea energiei electrice și art. 9.12 pentru furnizarea serviciului de alimentare cu apă și canalizare. Pentru întârzierea la plată a obligațiilor principale, chiriașul – utilizator și-a asumat obligația de a achita penalități de întârziere, părțile stabilind, pentru fiecare dintre serviciile prestate, și valoarea acestor penalități (art. 27 din contract, art. 5.4. din anexa IV a și, respectiv, art. 25 din anexa VI).

Instanța reține că între părți au fost angajate raporturi contractuale, iar nerespectarea obligațiilor asumate în acest cadru, atrage răspunderea părții în culpă.

În speță, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în sarcina pârâtei: faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, ce a generat producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.

La nivel probator, având în vedere caracterul obligației ce reclamanta susține a fi fost încălcată de pârâtă (obligația de plată a unor sume datorate în baza unui contract – obligație pozitivă, de rezultat), instanța reține că reclamantei îi revine sarcina de a proba existența obligației, prin contractul legal valabil încheiat între părți și prejudiciul, legea instituind o prezumție de culpă a debitorului, prin simplul fapt al neexecutării obligației. În ceea ce privește fapta ilicită, ca element al răspunderii contractuale, neexecutarea obligației reprezentând un fapt negativ, sarcina probei este răsturnată, debitorului revenindu-i, astfel, sarcina de a proba îndeplinirea ei, făcând dovada faptului pozitiv conex.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.580,50 lei, reprezentând penalități de întârziere, datorate de pârâtă pentru neachitarea la termen a obligațiilor de plată principale. Aceasta a fost calculată conform prevederilor agreate de părți prin contractul nr.5104. Pentru suma respectivă, au fost emise, de către reclamantă, în perioada 30.09.2013 – 31.03.2014, facturi fiscale, (filele 130 – 185 din dosar), pe care le-a comunicat, prin poștă, pârâtei, așa cum rezultă din confirmările de primire depuse la dosar. Aceasta din urmă a primit aceste facturi și nu le-a contestat.

În consecință, în considerarea principiului forței obligatorii a contractului, în baza clauzelor contractuale asumate de părți, prin contractul de închiriere nr. 5104, instanța reține că reclamanta este îndreptățită a obține sumele solicitate prin acțiunea modificată, iar pârâta este obligată a le achita.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, instanța o va obliga pe aceasta, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 879 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Admite cererea de chemare în judecată modificată, formulată de reclamanta C. Națională Administrația Porturilor Maritime C. S.A. Constanta, Incinta Port Gara Maritima, J. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. U. M. S.R.L. CUI_, J_, cu sediul în Eforie Nord, .. 18, ., J. C..

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.580,50 lei, reprezentând contravaloare penalități de întârziere, conform facturilor emise de reclamantă în perioada 30.09.2013 – 31.03.2014.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 879 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării. Apelul se depune la Judecătoria C..

Pronunțată azi, 22.01.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Președinte, Grefier

L. I. P. D. L.

Red.jud. LIP/14.05.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 424/2015. Judecătoria CONSTANŢA