Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 393/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 393/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 6922/176/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 393 /2015
Ședința publică de la 22.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe creditor S.C. M. C. SRL cu sediul în Cluj N., ., . și pe debitor . cu sediul în C., ., nr.33, ., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile asupra excepției necompetenței teritoriale, au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.01.2015, când:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 13.08.2014, sub nr. de mai sus, creditoarea S.C. M. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea .., emiterea unei ordonanțe de plată pe seama debitoarei pentru suma de_,25 lei, inclusiv TVA, reprezentând debit neachitat conform facturii fiscale emise ca urmare a prestării serviciilor în favoarea acesteia, la care se adaugă dobânda legală aferentă creanței, calculată de la scadența facturii până la data efectivă a plății, precum și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat, în esență, că a încheiat cu debitoarea un contract de prestări servicii, cu nr.5/19.08.2013, prin care s-a obligat să presteze servicii de terasamente și consolidări la calea ferată șantier A. I., zona V. de Jos – Coșlariu, urmând ca debitoarea să plătească prețul stabilit conform art.2 din contract.
A arătat creditoarea că deși și-a îndeplinit obligațiile contractuale, după care a emis factura nr.97/31.03.2014, acceptată de către debitoare la data de 01.04.2014, debitoarea a refuzat să efectueze plata. Ca urmare a actelor adiționale încheiate, contravaloarea serviciilor prestate este de 3200 euro plus TVA.
La data de 01.04.2014, debitoarea a fost notificată despre intenția de reziliere a contractului, iar prin adresa nr.77/25.04.2014, debitoarea și-a exprimat acordul în ce privește rezilierea contractului începând cu data de 20.04.2014. A mai precizat creditoarea că nu se poate reține vreo culpă a acesteia în neîndeplinirea obligațiilor contractuale și având în vedere clauza de exclusivitate inserată în cuprinsul contractului, nu poate contracta nicio altă lucrare pentru a-și desfășura obiectul de activitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1013, art.113 C.proc.civ., în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei și art.223 Cod proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei (f.59).
În susținerea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie certificată, contractul de prestări servicii nr.5/19.08.2013, factura fiscală nr.97/31.03.2014, actele adiționale nr.1, 2 la contract, notificare nr.1 la contract, răspuns la adresa nr.4/24.04.2014, somație, confirmare de primire (f.9 -18).
La data de 09.09.2014, debitoarea a depus, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare, prin care a invocate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A. I., având în vedere prevederile art.107 Cod proc.civ. și art.7 din contractul încheiat între părți. A menționat debitoarea că dispozițiile art.113 pct.3 Cod proc.civ. sunt de strict interpretare și nu sunt aplicabile speței.
Debitoarea a invocat de asemenea inadmisibilitatea cererii, având în vedere faptul că nu au fost îndeplinite condițiile art.1014 Cod proc.civ, somația nefiind comunicată prin executor judecătoresc sau prin intermediul unei scrisori cu conținut declarat.
De asemenea, a invocat excepția nulității cererii, față de dispozițiile art.194 Cod proc.civ., întrucât nu se face dovada calității de reprezentant al administratorului societății.
Pe fondul cauzei, debitoarea a arătat, în esență, că în luna noiembrie lucrarea contractată potrivit contractului nr.5/19.08.2013, încheiat cu creditoarea a fost finalizată și altă lucrare nu s-a mai încheiat. La solicitarea acesteia de a dovedi activitatea pe luna martie, creditoarea nu a comunicat niciun înscris din care să rezulte acest lucru, iar pentru luna martie 2014 nu s-a negociat nicio sumă de bani reprezentând preț al vreunei lucrări.
Factura depusă de către creditoare nu a fost însușită, fiind comunicată odată cu trimiterea unei imprimante de către creditoare pentru care nu s-a semnat de primire și care a fost observată după o lună.
A mai menționat debitoarea că ambele părți au fost de acord cu rezilierea contractului, iar creditoarea dorește să primească o plată necuvenită.
În apărare, debitoarea a depus la dosar certificat constatator emis de ORC C., somație, factura fiscală în litigiu, dovadă comunicare, deviz ore lucrate lunile august 2013 – februarie 2014, situație lucrări, cantități, contract de prestări servicii și acte adiționale, adresa nr.3/17.04.2014, adresele nr.75/17.04.2014, 76/22.06.2014, răspuns notificare, răspuns adresă nr.4/24.04.2014 (f.25 -52).
Analizând actele dosarului cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A. I., invocată de către debitoare prin întâmpinare, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A. I., prin sentința nr. 2031/30.09.2014, declinând competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei C..
În motivarea sentinței sale, Judecătoria A. I. a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art.107 alin.1 Cod proc. civ. din 2010, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Instanța a constatat astfel că, potrivit înscrisurilor administrate la dosar, domiciliul pârâtului se află în localitatea C., jud. C., iar dispozițiile art.113 alin.1 pct.3 Cod proc.civ. nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care în contractul încheiat între părți nu este stabilită în mod expres executarea obligațiilor contractuale în circumscripția Judecătoriei A. I. sau competența de soluționare a cererilor derivate din contract în favoarea acestei instanțe. Pe cale de consecință, instanța a reținut că în cauză singurele dispoziții aplicabile sub aspectul determinării competenței teritoriale de soluționare a cererii sunt cele prevăzute de art.107 alin.1 Cod proc. civ., nefiind incidente alte dispoziții speciale care să stabilească o competență exclusivă în favoarea Judecătoriei A. I..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.11.2014 iar la prim termenul din 15.01.2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale.
Astfel, în invocarea acestei excepții, instanța a avut în vedere următoarele aspecte și dispoziții legale:
Art. 107. Regula generală. (1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.(2) Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.
Art. 113. Competența teritorială alternativă. (1) În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (…) 3. instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract;
Art. 116. Alegerea instanței. Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
Art. 131. Verificarea competenței. (1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.
Art. 133. Conflictul de competență. Cazuri. Există conflict de competență: (…) 2. când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.
Contrar opiniei primei instanțe învestite cu soluționarea cererii, instanța de față consideră că în speță ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 113 alin. 3 C. proc. civ. care reglementează unul dintre cazurile de competență alternativă. Astfel, potrivit art. 2 din Contractul încheiat între părțile în litigiu „obiectul prezentului contract îl reprezintă prestări servicii terasamente și consolidări cale ferată în șantier A. I., zona V. de Jos-Coslariu”. Așadar, părțile au prevăzut expres în cuprinsul contractului care este locul executării acestuia, trimiterea făcută de aceștia în cuprinsul art. 7 din același contract la „dreptul comun” neputându-se interpreta în sensul că aceștia s-au referit expres la regula generală în materie, prevăzută la art. 107 C. proc. civ., ci la întreaga reglementare a competenței din cuprinsului Codului de procedură civilă.
În lumina dispozițiilor anterior arătate, reclamantul putea introduce acțiunea fie la Judecătoria A. I., în temeiul art. 113 alin. 3 C. proc. civ., fie la Judecătoria C., în temeiul art. 107 C. proc. civ. iar alegerea îi revenea acestuia, exclusiv, conform art. 116. C. proc. civ.
Reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria A. I. iar prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența instanței respective. În aceste condiții, declinându-și competența în favoarea Judecătoriei C. instanța mai întâi învestită a trecut peste voința reclamantului, fiind astfel încălcat principiul disponibilității acțiunii civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei A. I...
Constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria C. și Judecătoria A. I..
Trimite dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată astăzi 22.01.2015 prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform art. 396 alin. 2 C. proc. civ.
P. GREFIER
L. F. E. G.
Red.jud.L.F./ 03.03.2015
Tehnored.E.G. 4ex
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 424/2015.... → |
|---|
