Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1286/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1286/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 19467/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1286
SEDINTA PUBLICA DIN 10.02.2015
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect acțiune în răspundere delictuală/pretenții, actiune formulata de reclamanta . (J_ ; CUI_) cu sediul în Murfatlar ., în contradictoriu cu pârâții . ( J_ ; CUI RO_) cu sediul în Constanta .. 2 și . SRL (J_, CUI RO_) cu sediul în C. ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronunțării la data de 03.02.2015 și ulterior la 10.02.2015.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.07.2013 sub nr._, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtele . și ., a solicitat instanței obligarea acestora în solidar la plata sumei de 120.900 lei, cu titlu de daune interese constând în lipsa de folosință a construcțiilor și platformelor betonate, proprietatea reclamantei, ocupate de echipamentul industrial utilizat de pârâte, actualizată cu rata inflației, calculată de la data introducerii acțiunii până la data plății efective, plata dobânzii legale penalizatoare, de la data introducerii prezentei acțiuni până la data plății efective,plata în prima zi lucrătoare a fiecărei luni a sumei de 7.500 lei+TVA lunar, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință calculată la nivelul chiriei lunare datorate pentru perioadele în care fabrica de BCA nu funcționează de la data de 01.08.2013pânăla data de 31.12.2013, plata dobânzii legale penalizatoare pentru fiecare sumă datorată lunar, calculată din ziua următoare scadenței până la plata efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare cererii, reclamanta a arătat, în esență, că, pârâtele sunt utilizatoarele unei instalații complete de producere a betonului celular autoclavizat (BCA), în baza actului adițional nr. 1 din 15.02.2010 la contractul de leasing financiar imobiliar nr._ .prin încheierea contractului de leasing paza juridică a bunului este transmisă de proprietar utilizatorului lucrului, iar răspunderea pentru prejudiciile cauzate de folosința bunului revine utilizatorului care dobândește și calitatea de paznic juridic al lucrului.
Instalația de producere a BCA a fost montată și amenajată cu acordul reclamantei,pe o suprafață de 15.140 mp, situată în orașul Murfatlar, .-incinta Zona Liberă Basarabi (actual Murfatlar).
În perioada 31.05._12 între societatea reclamantă și pârâta . s-a derulat contractul de închiriere nr. 695/31.05.2010 ce a avut ca obiect închirierea imobilelor aflate pe suprafața de 15.140 mp în care se află montată fabrica de BCA în schimbul unei chirii de 27.000 lei+TVA lunar. Din august 2011, chiria negociată de părți s-a redus la 7.500lei+TVA lunar, iar la data de 10.07.2012 contractul de închiriere a fost reziliat din inițiativa reclamantei, ca urmare a neîndeplinirii de către chiriaș a obligațiilor de plată a chiriei și a energiei electrice.
Întrucât nici după data rezilierii contractului de închiriere, pârâtele-utilizatoare ale fabricii de BCA nu au achitat valoarea lipsei de folosință, reclamanta prin notificarea nr. 382/27.03.2013 a pus în întârziere pârâtele solicitându-le, pe lângă evacuarea spațiilor și ridicarea echipamentelor industriale și plata lipsei de folosință în sumă de 318.080 lei, calculată la nivelul chiriei stabilită prin contractul ce fusese reziliat (27.000 lei+TVA/lunar), însă la concilierea din data de 17.04.2013, pârâtele nu au fost de acord cu niciunul din punctele notificate.
Pârâtele au fost însă de acord cu plata lipsei de folosință la nivelul sumei de 7.500 lei+TVA pe lună și au propus plata sumei de 120.900 lei+TVA pentru perioada 01.07._13 în trei tranșe lunare începând cu luna mai 2013, iar de la data de 01.08.2013 urmând ca plata să se efectueze lunar până la restituirea imobilelor sau până la încheierea unui contract de închiriere, însă nu și-au respectat obligația asumată și nu au efectuat nicio plată.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea este legal timbrată cu 4.543 lei taxă judiciară de timbru.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității introducerii cererii, întrucât nu a fost respectată procedura prealabilă de încercare de soluționare a litigiului prin mediere sau conciliere directă, excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, arătând că între ea și reclamantă nu există raporturi contractuale, pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că suma de 120.900 lei solicitată de reclamantă are la bază contractul de închiriere nr. 695 încheiat de reclamantă cu cealaltă pârâtă și care a fost reziliat, astfel că nu mai produce efecte juridice.
În ceea ce privește procesele verbale din data de 17.04.2013 și 23.05.2013, pârâta apreciază că acestea nu reprezintă un instrument ori înscris valabil în baza căruia să se solicite obligarea acesteia la plata vreunei sume.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității introducerii cererii, întrucât nu a fost respectată procedura prealabilă de încercare de soluționare a litigiului prin mediere sau conciliere directă, pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că în lipsa unui contract care să prevadă expres clauza penală, nu există întrunit acordul de voință al părților potrivit art. 46 cod comercial.
Referitor la procesele verbale din data de 17.04.2013 și 23.05.2013, pârâta apreciază că acestea nu reprezintă un instrument ori înscris valabil în baza căruia să se solicite obligarea acesteia la plata vreunei sume.
Prin încheierea din data de 25.02.2014, instanța, având în vedere disp. art. 60/1 lit. f) din Legea 192/2006, potrivit cărora pentru pretenții mai mari de 50.000 lei nu este necesară procedura medierii, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâte.
Prin aceeași încheiere, având în vedere temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, respectiv răspundere civilă delictuală și nu răspundere contractuală, a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei . SRL (f. 56).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba interogatoriul pârâtelor (f. 59-62), însă pârâtele nu au depus răspunsul la interogatoriu.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit actului adițional nr. 1 din 15.02.2010 la contractul de leasing financiar imobiliar nr._, pârâtele . SRL și . sunt utilizatoarele unei instalații complete de producere a betonului celular autoclavizat (BCA) (f. 9-11).
În temeiul acestui contract de leasing, paza juridică cu privire la instalația completă de producere a betonului celular autoclavizat (BCA) a fost transmisă de proprietar către pârâte, în calitate de utilizatoare ale instalației, iar răspunderea pentru prejudiciile cauzate de folosința bunului revine utilizatorului care dobândește și calitatea de paznic juridic al lucrului.
Instalația de producere a BCA a fost montată și amenajată cu acordul reclamantei, pe o suprafață de 15.140 mp, situată în orașul Murfatlar, .-incinta Zona Liberă Basarabi (actual Murfatlar), proprietatea reclamantei și pentru care s-a încheiat contractul de închiriere nr. 695/31.05.2010 între societatea reclamantă și pârâta . .
Din august 2011, chiria negociată de părți s-a redus la 7.500 lei+TVA lunar, iar la data de 10.07.2012 contractul de închiriere a fost reziliat din inițiativa reclamantei, ca urmare a neîndeplinirii de către chiriaș a obligațiilor de plată a chiriei și a energiei electrice.
Prin notificare nr. 382/27.03.2013 adresată pârâtelor . SRL și ., reclamanta a pus în întârziere pârâtele solicitându-le să evacueze spațiile și să ridice echipamentele industriale și să achite contravaloarea lipsei de folosință în sumă de 318.080 lei, calculată la nivelul chiriei stabilită prin contractul ce fusese reziliat (27.000 lei+TVA/lunar) (f. 17-18).
Prin procesul verbal din data de 17.04.2013, pârâtele nu au fost de acord cu niciunul din punctele notificate, însă și-au exprimat acordul cu privire la plata lipsei de folosință în trei tranșe lunare începând cu luna mai 2013, urmând ca plata să se efectueze lunar până la restituirea imobilelor sau până la încheierea unui contract de închiriere (f. 19-22), însă nu și-au respectat obligația asumată și nu au efectuat nicio plată.
Potrivit disp. art. 555 C.civ. proprietatea este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege, unul dintre atributele acestui drept fiind dreptul de a întrebuința lucrul potrivit naturii sau destinației lui, aspect ce derivă din caracterul absolut și exclusiv al acestuia.
Prin folosirea imobilului sus-menționat în lipsa unui titlu, pârâții aduc așadar atingere dreptului de proprietate asupra imobilului, punându-l pe proprietar în imposibilitate de a exercita în condiții normale toate prerogativele ce decurg din acest drept.
Apreciind pentru aceste considerente că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată, în condițiile în care pârâtele nu au exhibat un titlu locativ valabil pentru imobilul în litigiu, instanța o va admite.
Potrivit art. 1357 C.civ. reglementează răspunderea pentru fapta proprie indiferent de forma de vinovăție, răspundere care presupune existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu precum și a legăturii de cauzalitate între acestea. În speță, fapta ilicită este reprezentată de ocuparea abuzivă a imobilului din orașul Murfatlar, .-incinta Zona Liberă Basarabi (actual Murfatlar), prejudiciul este reprezentat de chiria care ar fi putut fi încasată de reclamantă dacă spațiul ar fi fost închiriat conform legii, chirie la al cărei cuantum s-a raportat reclamantul când a calculat daunele pentru lipsa de folosință a spațiului, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu fiind certă și evidentă. În aceste condiții instanța urmează să admită acțiunea să oblige pârâții în solidar.
Având în vedere cele expuse mai sus, reținând că reclamanta a dovedit pretențiile sale prin probele administrate în cauză, fiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele în solidar la plata către reclamată a sumei de 223.200 lei, actualizată cu rata inflației, calculată de la data introducerii acțiunii (24.07.2013) și până la data plății efective a debitului, reprezentând contravaloare lipsă de folosință a construcțiilor și platformelor betonate, proprietatea reclamantei.
Sub aspectul dobânzii legale pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data introducerii acțiunii până la data plății efectivă a debitului principal, solicitate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, instanța apreciază că potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, autorul pagubei este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat (lucrum cessans) ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. Astfel, reclamanta poate solicita atât plata echivalentului pagubei, cât și plata dobânzilor legale aferente acestei sume.
În conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 13/2011 părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie. Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare. Dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă din prezenta ordonanță privește atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare. În art. 2, s-a prevăzut că, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
În speță, instanța constată că sunt pe deplin întrunite condițiile cerute de lege pentru acordarea dobânzilor și anume: obligația pârâtei constă în plata unei sume de bani, este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantei un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare potrivit O.G. nr. 13/2011.
Asupra cererii privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată: potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care a căzut în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. Față de împrejurarea ca pârâta este cea care a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală, existând o cerere a reclamantei în acest sens, care a făcut dovada cheltuielilor efectuate cu desfășurarea procesului, instanța va obliga pârâta la plata acestora în sumă de 5.569 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta .(J_ ; CUI_) cu sediul în Murfatlar ., în contradictoriu cu pârâtele . ( J_ ; CUI RO_) cu sediul în Constanta . nr. 2 și . SRL(J_, CUI RO_) cu sediul în C. ..
Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 223.200 lei, actualizată cu rata inflației, calculată de la data introducerii acțiunii (24.07.2013) și până la data plății efective a debitului, reprezentând contravaloare lipsă de folosință a construcțiilor și platformelor betonate, proprietatea reclamantei.
Obligă pârâtele la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare aferentă debitului principal, calculată de la data scadenței fiecărei obligații în parte și până la data achitării efective a debitului.
Obligă pârâtele la plata sumei de 5.569 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 10.02.2015.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. MVM- 22.05.2015
Tehnred.gref. DR- 22.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 956/2015. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1810/2015.... → |
|---|
