Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 7106/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7106/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 7106/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7106/2015
Ședința din data de 16.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe reclamant C. F. și pe pârât A. A., pârât ., având ca obiect acțiune in răspundere delictuala pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 02.06.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 16.06.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 28.08.2014 sub nr._, reclamanta C. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții A. A. și S.C. C. A. S.A., obligarea acestora în solidar la plata sumei de 40.000 lei, din care suma de 1330 lei cu titlu de daune materiale și suma de_ lei cu titlu de daune morale, și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 22.11.2013 a fost victima unui accident de circulație, al cărui autor a fost pârâtul A. A., accident produs pe trecerea de pietoni de pe . C..
Reclamanta a arătat că în urma accidentului a suferit multiple leziune grave pentru care a necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale, a suportat o intervenție chirurgicală în urma căreia i-a fost introdusă o tijă ortopedică metalică, a efectuat multiple tratamente cu antibiotice, antitermice, hipocoagulante, având în continuare dureri mari și fiind în imposibilitatea de a-și folosi în condiții normale mâna stângă.
Reclamanta a mai arătat că o altă problemă de sănătate este reprezentată de contuzie gleznă bilateral, afecțiune care i-a provocat imposibilitatea de a păși neasistată pentru o perioadă de 2 săptămâni până la o lună, nu s-a putut deplasa fără însoțitor, iar aceste afecțiuni îi provoacă și în prezent dureri mari, împiedicând-o să desfășoare activitățile obișnuite.
Reclamanta a arătat de asemenea că vătămările suferite i-au afectat capacitatea de muncă, iar pe perioada concediului medical, salariul i-a fost tăiat cu 25%.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 și urm. Cod civil. și art. 194 și urm și art. 453 C.proc.civilă.
Pârâtul A. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, solicitând instanței să aibă în vedere împrejurările de fapt care au determinat producerea accidentului, precum și faptul că nu toate documentele prezentate de reclamantă îndeplinesc condițiile legale necesare pentru a face dovada efectuării cheltuielilor, în strânsă legătură de cauzalitate cu evenimentul rutier produs.
Pârâtul a arătat de asemenea că la data producerii accidentului era posesorul unei polițe RCA valabile, iar conform art. 5 din Legea nr. 136/1995, acțiunea trebuie îndreptată împotriva asigurătorului C. A. S.A.
Pârâtul S.C. C. A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat cenzurarea pretențiilor civile proporțional cu justețea celor efectuate și suportate efectiv de reclamantă.
Pârâtul a invocat de asemenea excepția netimbrării acțiunii și excepția lipsei calității procesual pasive, arătând că raportat la temeiul legal invocat de reclamantă – răspundere delictuală, asiguratorul nu poate răspunde nici pentru fapta proprie, nici pentru fapta altuia în calitate de comitent.
La termenul din 05.05.2015, pârâtul S.C. C. A. S.A. a arătat că nu mai insistă în susținerea excepției netimbrării acțiunii, iar instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri pentru toate părțile și s-a dispus atașarea dosarului penal nr._/P/2013 al Judecătoriei C..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Conform referatului cu propunere de clasare nr._/23.11.2013 din dosarul penal nr._/P/2013, la data de 22.11.2013 în jurul orelor 2206 pârâtul A. A. a condus autoturismul marca VW Polo cu nr. de înmatriculare_ pe . ajungând la trecerea de pieton de la intersecția cu . accidentat-o pe reclamanta C. F., care s-a angajat în traversarea bulevardului pe marcajul pietonal din partea stângă a conducătorului auto.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 433 din 11.03.2014, leziunile produse reclamantei au necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale.
Prin ordonanța emisă la data de 07.04.2014 de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., s-a dispus clasarea cauzei privind pe A. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Conform poliției de răspundere civilă auto ./17/_ nr._ din 10.12.2012, autoturismul condus de pârâtul A. A. era asigurat de societatea pârâtă S.C. C. A. S.A., polița fiind valabilă la data producerii accidentului.
În drept, instanța reține că sunt aplicabile în cauză următoarele dispoziții legale:
Art. 49. din Legea nr. 136/1995, astfel cum era în vigoare la data încheierii poliței de asigurare: „Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu: a)legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de autovehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;.”
Art. 54 din Legea nr. 136/1995 - „Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.”
Art. 1357 C.civ. - „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”
Art. 49 din Normele din 29 noiembrie 2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 (în vigoare la data producerii incidentului) - „Art. 49 La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:
1.în caz de vătămare corporală:
a)diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical;
b)venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;
c)salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;
d)eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;
e)cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;
f)daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România;”
Față de aceste dispoziții legale, instanța reține că pârâtul S.C. C. A. S.A., în calitate de asigurător al autovehiculului cu număr de înmatriculare_, condus de pârâtul A. A., este obligată să acorde despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratul său răspunde față de terțe persoane păgubite prin accidente.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C.civ., în persoana pârâtului A. A.. Astfel, fapta ilicită este reprezentată de nerespectarea de către acesta a regulilor de circulație, prejudiciul constând în vătămarea corporală a reclamantei C. F., care a necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale. Vinovăția acestuia și legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciul produs reclamantei rezultă de asemenea din ansamblul probelor administrate în cauză, nefiind de altfel contestate de niciunul dintre pârâți.
Așadar, pârâtul A. A. este răspunzător în temeiul prevederilor art. 1357 cod civil pentru prejudiciul material și moral suferit de reclamanta C. F., victimă a accidentului produs din vina acestuia, iar pârâta S.C. C. A. S.A., în baza contractului de asigurare, are obligația de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente, conform art. 49 din Legea nr. 136/1995.
Rezultă astfel că răspunderea delictuală a persoanei vinovate de producerea faptei ilicite coexistă cu răspunderea contractuală a asigurătorului de răspundere civilă obligatorie.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește daunele materiale, instanța constată că reclamanta a dovedit în parte pretențiile formulate, motiv pentru care va dispune obligarea pârâților la plata către aceasta a sumei de 1072,41 lei cu titlu de daune materiale.
Având în vedere și dispozițiile art. 49 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 invocate mai sus, instanța reține că reclamanta a făcut dovada efectuării unor cheltuieli pe parcursul spitalizării și ulterior acestui moment, pentru medicamente și examene radiologice efectuate în cuantum total de 632,41 lei (f 30-36).
Instanța nu va acorda reclamantei suma solicitată pentru biletele RATC, taxi și motorină, apreciind că nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre aceste cheltuieli și prejudiciul suferit de reclamantă în urma accidentului.
De asemenea, pentru aceleași considerente, nu vor fi acordate cheltuielile solicitate pentru achiziționarea medicamentului vibrocil, care nu are legătură cu vătămările suferite de reclamantă, iar pentru bonul fiscal în cuantum de 50 lei din 22.05.2014 solicitat pentru examen radiologic (f 36), instanța reține faptul că din cuprinsul acestuia nu rezultă faptul că examenul a fost efectuat de reclamantă.
Astfel, pentru bonurile din 20.12.2013 și 24.01.2014 (f 34), reclamanta a depus la dosar buletinele medicale din aceeași dată (f 29 și 30), din care rezultă faptul că reclamanta a fost trimisă de un medic specialist pentru a efectua aceste investigații, însă pentru bonul din 22.05.2014 nu există nicio dovadă a faptului că reclamanta este cea care a beneficiat efectiv de acest serviciu medical.
De asemenea, va fi avută în vedere și diferența de salariu a reclamantei, în cuantum de 440 lei, având în vedere faptul că ulterior producerii accidentului a fost nevoită să intre în concediu medical, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la f. 20 – 28.
În ceea ce privește daunele morale, instanța reține că un astfel de prejudiciu nu poate fi evaluat direct în bani, legiuitorul nefixând limite sau criterii orientative ca în cazul prejudiciului material, astfel că instanța va acorda o sumă globală, care să compenseze prejudiciul moral suferit, respectiv suma de_ lei.
La acordarea acestei sume, instanța va avea în vedere însă Ghidul pentru soluționarea daunelor morale elaborat de Fondul de protecție a victimelor străzii, care deși nu reprezintă un ghid consacrat de un act normativ, se constituie însă într-un instrument util în stabilirea cuantumului daunelor morale, mai ales în contextul în care este elaborat pe baza unui examen jurisprudențial și doctrinal.
Astfel, conform prevederilor cap. VI.1 și 4 din acest ghid (pag 75 și 78), pentru un nivel mediu al suferinței îndurate de persoana prejudiciată, având în vedere recuperarea integrală a funcționalității, numărul de îngrijiri medicale și media aritmetică a câștigului salarial mediu net lunar pe economie din România determinat de către Institutul Național de S. pentru anul calendaristic anterior plății despăgubirii (1579 lei - 2013), suma ce poate fi acordată reclamantei este de 17.369 lei.
Instanța reține faptul că prin probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada unei suferințe care să depășească nivelul mediu, astfel că suma de 17.369 lei este rezonabilă, echitabilă și acoperă prejudiciul moral suferit de reclamantă.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul A. A. alăturat de pârâtul S.C. C. A. S.A., la plata către reclamantă a sumei de 1072,41 lei reprezentând despăgubiri materiale și la plata sumei de_ lei reprezentând despăgubiri morale.
Instanța va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, având în vedere faptul că până la data la care instanța a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei, reclamanta nu a depus la dosar dovada efectuării vreunor cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces.
Chitanțele prin care se face dovada achitării onorariului de avocat au fost depuse la dosar la data de 15.06.2015, odată cu concluziile scrise, iar conform prevederilor art. 394 alin. 3 „După închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.”
Prin urmare, în contextul în care cheltuielile de judecată au fost depuse după ce s-au terminat dezbaterile asupra fondului cauzei și după ce instanța a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei, în interiorul termenului de amânare a pronunțării, cererea reclamantei nu putea fi luată în considerare de instanță decât cu încălcarea principiului contradictorialității, contrar prevederilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta C. F. cu domiciliul în CONSTANTA, ., .. D, . în contradictoriu cu pârâții A. A. cu domiciliul în O., SANATATII, nr. 13, ., ., J. C. și S.C. C. A. S.A cu sediul în SIBIU, NICOLAUS OLAHUS, nr. 5, . SIBIU.
Obligă pârâtul A. A. alăturat de pârâtul S.C. C. A. S.A., la plata către reclamantă a sumei de 1072,41 lei reprezentând despăgubiri materiale și la plata sumei de 17.369 lei reprezentând despăgubiri morale.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată astăzi, 16.06.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
Red. Jud. D.D.2ex/ 07.08.2015
Emis 3 comunicări, la data de 07.08.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6934/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 7173/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
