Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 09-12-2015, Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 14758/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Mun. C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
e-mail:_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința din Camera de Consiliu din data de 09 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Judecător Dr. C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții – cerere de valoare redusă, acțiune formulată de reclamanta O. ROMÂNIA S.A., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J40/_/1996, având C.U.I._, cu sediul în București, Sector 1, Bvd. L. C. nr. 47-53 și cu sediul procesual București, Sector 2, Bvd. D. P. nr. 10A, Clădirea C3, Etaj 7, în contradictoriu cu pârâtul A. L. (CNP_), cu domiciliul în ., J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 09.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ.rep., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la 24.11.2015, 04.12.2015 și la 09.12.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art.396 alin.1 C.proc.civ.rep., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
I. Formularul de cerere:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 31.07.2015, sub nr._ , reclamanta O. ROMÂNIA S.A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu pârâtul A. L., să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.558,00 lei compuse din:
- 1.251,31, cu titlul debit principal, reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate
- 1.191,56 lei, cu titlul despăgubiri egale cu valoarea prejudiciului cauzat, calculate proporțional cu beneficiile acordate pârâtului la încheierea contractului
- 115,13 lei, cu titlul penalități de întârziere aferente debitului principal anterior menționat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că:
Între reclamanta O. ROMÂNIA S.A., în calitate de prestator, și pârâtul A. L., în calitate de beneficiar, a existat un raport juridic de prestare servicii de comunicații electronice, care a fost executat prin prestarea serviciilor, în schimbul plății contravalorii lor, raportul fiind născut și dovedit de reclamant, în condițiile art.272 – art.273 din Codul Procedură Civilă, prin contractul încheiat, însușit de către pârât prin semnătură. Reclamanta a furnizat serviciile din pachetul O. achiziționat de pârât, atribuindu-i în acest sens codul de client _, corelativ născandu-se obligația de plată a pârâtului pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor emise de către reclamantă.
Începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data semnării contractului, pârâtul însușindu-și toate obligațiile care derivă din acesta, contractul fiind format din patru părți, respectiv:
- Partea I - Partea I a Contractului cuprinde informații despre client
- Partea a II-a - Clauze Contractuale de Bază
- Partea a III-a - Termeni și Condiții Generale
- Partea a IV-a - Broșura tarife și servicii.
În prezenta cauză, este îndeplinit criteriul creanței certe, lichide și exigibile:
- creanța este certă, existența ei rezultând, așa cum prevede art.662 alin.2 din Codul Procedură Civilă, din contractul încheiat între părți;
- creanța este lichidă, cuantumul ei fiind determinat prin intermediul facturilor și modului de calcul al penalităților de întârziere și despăgubirilor, cu ajutorul titlului de creanță care conține suficiente elemente pentru calcularea creanței;
- creanța este exigibilă, termenul de plată menționat în cuprinsul contractului și înscris în facturile emise, fiind împlinit.
În baza contractului, au fost emise facturile atașate cererii de chemare in judecata, facturi pe care este menționată și data scadentă șo care îi sunt opozabile pârâtului. La momentul încheierii contractului, părțile au agreat modalitatea de transmitere a facturii către pârât, reclamanta respectând, în acest sens, toate prevederile legale în materie.
Contractul are ca obiect furnizarea serviciilor din pachetul O. achiziționat de pârât și clauzele acestuia conțin mențiuni cu privire la durata contractului, modul de facturare, modul de calcul al penalităților și despagubirilor. Clauzele menționate au fost acceptate de pârât odată cu semnarea contractului. Astfel, obligația pârâtului de a plăti contravaloarea serviciilor furnizate s-a născut odată cu semnarea contractului (acesta reprezentând legea partilor) și nu odată cu emiterea facturii lunare. Nu se poate interpreta că obligația de plată se naște pentru fiecare factura în parte, la data acceptării acesteia, fără a se lua în considerare existența contractului și a clauzelor referitoare la executarea obligației de plată. O astfel de interpretare ar da loc la refuzul abuziv de acceptare a facturilor și, deci, la nerespectarea clauzelor contractuale de către beneficiar. Astfel, obligatia de plată s-a nascut ca efect al încheierii contractului, iar nu ca efect al emiterii ori acceptării facturii.
Penalitățile de întârziere, în valoare de 115,13 lei, au fost calculate în conformitate potrivit capitolului Facturarea și termenele de plată din Clauze Contractuale de Bază, unde se prevede că, în cazul în care factura nu este achitată în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii (data emiterii facturilor și termenul de scadență fiind înscrise pe factură), se pot aplica penalități de întârziere de 0,5 %/zi, calculate asupra valorii totale a serviciilor prestate și neachitate, până la data achitării integrale a sumelor datorate.
Modul de calcul al penalităților de întârziere, respectiv facturile asupra cărora sunt calculate, perioada restantă, numarul de zile de întarziere și coeficientul de calcul aplicat sunt evidențiate în cuprinsul fiecărei facturi în care s-au facturat penalități de întârziere.
De asemenea, în conformitate cu același contract, potrivit capitolelor Facturarea și termenele de plată si Rezilierea contractului din Termeni și Condiții Generale, în cazul în care clientul nu a plătit integral sumele datorate, în cea de-a 25-a zi calendaristică de la data emiterii facturii, O. ROMÂNIA S.A. este îndreptățită să rezilieze contractul. În situația în care rezilierea are loc înainte de expirarea perioadei minime contractuale, clientul va datora O. ROMÂNIA S.A. despăgubiri în valoare egală cu valoarea prejudiciului cauzat.
Ca urmare a neîndeplinirii de către pârât a obligației corelative de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional invocat de reclamantă ca izvor al pretențiilor și nici nu a opus împrejurarea neexecutarii culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale, după cum nu a formulat vreo obiecție cu privire la obligația de plată a debitului restant sau a convorbirilor efectuate, reclamanta a procedat la rezilierea contractului și la aplicarea prevederilor contractuale. Potrivit capitolului Facturarea și termenele de plată din Termeni și Condiții Generale, în caz de neplată a facturii până la expirarea termenului de 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii, clientul este de drept în întârziere, fără îndeplinirea vreunei alte formalitati. Mai mult decât atat, potrivit capitolului Rezilierea contractului din Termeni și Condiții Generale, contractul poate înceta, prin reziliere, la initiativa O. ROMÂNIA S.A., fără punere în întârziere, fără preaviz, fără intervenția instanței judecătorești și fără îndeplinirea vreunei alte formalități.
Despăgubirile datorate în situația rezilierii înainte de expirarea perioadei minime contractuale, reprezintă o justă despăgubire datorată creditorului de către pârât, deoarece O. ROMÂNIA S.A. s-a obligat să presteze pachetul de servicii de comunicații electronice, conform ofertei detaliate în contract, iar pârâtul s-a obligat să păstreze respectivul pachet de servicii pe toată perioada stabilită în contract. Perioada contractuală agreată de părți în contract reprezintă o contraprestatie pentru beneficiile acordate pârâtului la contractarea seviciilor de comunicații electronice. Deoarece perioada contractuală stabilită a reprezentat un element semnificativ pentru încheierea acestuia, părțile au agreat, fără echivoc, că nerespectarea acesteia va genera societații O. ROMÂNIA S.A. un prejudiciu în valoare totală de 1.191,56 lei, așa cum este detaliat în factura în care acesta este evidențiat.
Contractul respectă prevederile legale în vigoare, conținând informații clare cu privire la serviciile și beneficiile oferite, cazurile, procedura de acordare și modul de calcul al despăgubirilor, termenii și conditiile contractuale standard, durata contractuală minimă, condițiile de încetare a contractului.
Potrivit art.1516 alin.1 Cod Civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar conform art.1535 alin.1 Cod Civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Înainte de a apela la forța coercitivă a statului, reclamanta a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, prin notificări adresate pârâtului, însă demersurile nu au avut niciun rezultat.
În dovedirea cererii, societatea reclamantă a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisuri (filele nr.13– 170, din dosar).
În drept, societatea reclamantă a invocat art.1025 – art.1032 și art.662 C.proc.civ.; art.1270, art.1516 și art.1535 Cod Civil.
Cererea a fost legal timbrată conform art.6 alin.1 teza a II-a din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200,00 lei (OP nr._/24.07.2015 – fila nr.4, din dosar).
Reclamanta nu a solicitat desfășurarea unei dezbateri orale.
II. Formularul de răspuns:
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus formularul de răspuns și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de reclamantă.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
Prin raportare la calea în drept pentru care a optat reclamantă, respectiv, art.1026 alin.1 C.proc.civ. rep. privind procedura aplicabilă cererilor de valoare redusă, la obiectul prezentei cauze: o acțiune în pretenții a cărei valoare este mai mică de 10.000,00 de lei, și la prevederile art.1026 alin.2 și alin.3 C.proc.civ.rep., instanța constată că prezenta cerere este admisibilă în procedura privind cererile de valoare redusă.
1. Asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata debitului principal.
1.1. În drept:
Principiul libertății contractuale - Art.1169 C.civ.:Părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri.
Definiția legală a noțiunii "obligație": Art.1164 C.Cciv: Obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată.
Principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda) având rolul primar de a explica și ordona raportul juridic născut între părți ca urmare a încheierii contractului, pentru ca apoi să se poată impune ca realitate obiectivă terților, prin intermediul opozabilității efectelor contractului: Art.1270 C.Cciv:: contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Răspunderea contractuală, consecință a a principiului forței obligatorii a contractului (art.1350 alin.1 C.civ.), întemeiată pe ideea de reparație a prejudiciului cauzat prin neexecutare (art.1350 alin.2 C.civ.): (1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.http://10.16.101.23/Documents and Settings/constanta.ilie/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp1180484/_.HTM - #(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.http://10.16.101.23/Documents and Settings/constanta.ilie/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp1180484/_.HTM - #(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
Prezumția de culpă în raporturile contractuale: art.1548 C.civ.: http://10.16.101.23/MOTIVARI/PRETENTII/Documents and Settings/constanta.ilie/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp132894/_.HTM - #Culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.
1.2. În speță:
Între reclamantă și pârât s-au încheiat contractul de abonament de date mobile seria_/29.10.2013, contractul seria_/30.10.2013 și contractul seria_/29.01.2014, însușite de pârât prin semnătură (filele nr.41 – 53, din dosar).
Reclamanta a furnizat serviciile din pachetul O. achiziționat de pârât, atribuindu-i în acest sens codul de client _, corelativ născandu-se obligația de plată pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor emise de către reclamantă.
În temeiul contractului menționat, reclamanta a emis în contul pârâtului următoarele facturi fiscale:
- FF JAH_/02.04.2014, în valoare de 182,15 lei – fila nr.19, din dosar;
- FF JAH_/02.04.2014, în valoare de 131,20 lei – fila nr.22, din dosar;
- FF JAH_/02.05.2014, în valoare de 117,57 lei – fila nr.25, din dosar;
- FF JAH_/02.05.2014, în valoare de 578,78 lei – fila nr.28, din dosar;
- FF JAH_/02.06.2014, în valoare de 61,05 lei – fila nr.31, din dosar;
- FF JAH_/02.06.2014, în valoare de 296,66 lei – fila nr.34, din dosar;
- FF JAH_/02.10.2014, în valoare de 1.191,56 lei – fila nr.37, din dosar.
Conform acestor facturi, pârâtul figurează în evidențele reclamantei cu un sold debitor de 2.558,00 lei, compus din:
- 1.251,31 lei – servicii prestate si neachitate
-1.196,56 lei despăgubiri egale cu valoarea prejudiciului cauzat, proporționale cu beneficiile acordate pârâtului la încheierea contractului
-115,13 lei penalități de întârziere de 0,5 %/zi, calculate asupra valorii totale a serviciilor prestate și neachitate.
Instanța constată că, în cuprinsul fiecărei facturi în care s-au facturat serviciile prestate, au fost evidențiate serviciile prestate, perioada în care pârâtul a beneficiat de acestea și modalitatea de calcul.
Sub aspectul forței obligatorii a contractului, instanța reține că acesta are ca obiect furnizarea serviciilor din pachetul O. achiziționat de pârât și clauzele conținând mențiuni cu privire la durata contractului, modul de facturare, modul de calcul al penalităților și despagubirilor. Clauzele menționate au fost acceptate de pârât odată cu semnarea contractului. În acord cu reclamanta, instanța reține că obligația pârâtului de a plăti contravaloarea serviciilor furnizate s-a născut odată cu semnarea contractului (acesta reprezentând legea partilor) și nu odată cu emiterea facturii lunare. Nu se poate interpreta că obligația de plată se naște pentru fiecare factura în parte, la data acceptării acesteia, fără a se lua în considerare existența contractului și a clauzelor referitoare la executarea obligației de plată. O astfel de interpretare ar da loc la refuzul abuziv de acceptare a facturilor și, deci, la nerespectarea clauzelor contractuale de către beneficiar. Astfel, obligația de plată s-a născut ca efect al încheierii contractului, iar nu ca efect al emiterii ori acceptării facturii.
http://10.16.101.23/HOTĂRÂRILE MELE CLASIFICATE/LEGEA NOUĂ/SCOASE PE FOND/CCJ VALOARE REDUSA/C. REPUBLICAT/ADMISE/CONTRACT ART.1270 COD CIVIL/Documents and Settings/constanta.ilie/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp132894/_.HTM - #Obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată.
În aceste condiții, pârâtul avea, conform dispozițiilor contractului, obligația să achite la scadență contravaloarea facturilor.
Odată dovedită existența obligației de plată, pârâtei îi revenea sarcina probei privind executarea acestei obligații. Raportat la obligația contractuală asumată, pârâtul avea totodată posibilitatea de a invoca și dovedi existența unei cauze exoneratoare de răspundere, dintre cele limitativ prevăzute de lege (caz fortuit, forță majoră sau culpa reclamantei).
Instanța constată că, deși legal citată, pârâtul nu a invocat și nu a probat nici executarea obligației de plată pe care și-a asumat-o prin contract (, și nici existența unei cauze exoneratoare de răspundere.
Instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce o privește pe pârâtă, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită a pârâtei constă în nerespectarea unor obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea bunurilor achiziționate de la reclamantă conform facturilor emise în temeiul convențional menționat, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 1.251,31 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor conform facturilor fiscale depuse la dosar.
În privința vinovăției pârâtei, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art.1548 Cod civil, în materie contractuală, neexecutarea unei obligații dă naștere unei prezumții relative de vină în sarcina debitorului obligației neexecutate. În același sens, instanța constată că pârâtul, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligații, pe care nu și-a îndeplinit-o, nedepunând niciun înscris și neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate.
Instanța reține că reclamanta a făcut dovada raporturilor juridice dintre părți, însă pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate, respectiv plata facturilor mai sus menționate, astfel că în ce privește debitul de 1.251,31 lei pretențiile reclamantei sunt întemeiate.
1.3. Soluția instanței:
Având în vedere faptul că în cauza dedusă judecății raportul obligațional este de natură contractuală și reținând că pârâtul nu a făcut dovada intervenirii unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit care să îl exonereze de răspundere, dovada existenței creanței făcută de către reclamantă generează în temeiul art.1548 cod civil două prezumții: prezumția de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contract, în speță cea privind plata serviciilor contractate, și prezumția de culpă în ceea ce privește neîndeplinirea obligației.
Dând eficiență acestor prezumții și având în vedere dispozițiile normative care stau la baza răspunderii contractuale, respectiv art.1270 și art.1350 Cod civil, instanța va obliga pârâtul la plata sumei 1.251,31 lei cu titlul debit principal, reprezentând prețul serviciilor de comunicații electronice, conform facturilor fiscale scadente și neachitate anterior individualizate.
2. Asupra capătului de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere:
2.1. În drept:
Art.1516 alin.1 C.civ: Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Art.1538 C.civ:Clauza penală este aceea prin care părți stipulează că debitorul se obligă la o anumita prestație în cazul neexecutării obligației principale…creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească vreun prejudiciu….
2.2. În speță:
Penalitățile de întârziere pretinse au fost calculate în conformitate potrivit capitolului Facturarea și termenele de plată din Clauze Contractuale de Bază, unde se prevede că: Plata facturii trebuie efectuată în maxim 14 zile calendaristice de la data emiterii acesteia. Neplata facturii în termenul sus menționat poate atrage penalități de întârziere clientului, de 0,5%/zi de întârziere, calculate asupra valorii totale facturii, până la data achitării integrale a sumelor datorate (fila nr.50, din dosar).
Pentru penalitățile de întârziere, reclamanta a evidențiat în contract cuantumul procentual, modalitatea de calcul, facturile care au generat penalități pentru plata cu întârziere, perioada restantă, numărul de zile de întârziere și coeficientul de calcul aplicat (exempli gratia, fila nr.31, din dosar).
Având în vedere debitul neachitat, reclamanta a solicitat 115,13 lei cu titlul penalități de întârziere, pentru neplata la termen facturilor.
2.3. Soluția instanței:
În temeiulart.1516 C.civ. rap. la art.1270 C.civ. și la art.1350 C.civ., instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei 115,13 lei cu titlul penalități de întârziere aferente debitului principal anterior menționat.
3. Asupra capătului de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 1.196,56 lei:
Potrivit art.8 cuprins în capitolul Încetarea contractului din Termeni și Condiții Generale din contract, contractul încetează, prin altele, prin reziliere, conform art.1.16 din TCG (fila nr.49, din dosar). Art.1.16 menționat prevede încetarea contractului, prin reziliere, la inițiativa O. ROMÂNIA S.A., se face fără punere în întârziere, fără preaviz, fără intervenția instanței de judecată și fără îndeplinirea vreunei alte formalități la data menționată în notificarea scrisă de reziliere trimisă de către O. ROMÂNIA S.A. (fila nr.84, din dosar).
Instanța constată că, într-adevăr, în cele două facturi în care au facturate despăgubirile, reclamanta a menționat modul de calcul al acestora, cu precizarea tipului de pachet O. achiziționat de pârât, taxa lunară a acestuia, data închiderii și perioada contractuală ramasă exprimată în luni (filele nr.37 – 40, din dosar). Cu toate acestea, facturarea despăgubirilor pentru rezilierea contractului nu suplinește condiția notificării scrise a rezilierii pe care reclamanta trebuia să o comunice pârâtului.
Clauza contractuală anterior menționată face trimitere la rezilierea de drept convențională care operează în temeiul unui pact comisoriu de gradul IV.
Condiția formală pentru operarea rezoluțiunii convenționale este aceea a notificării specializate.
Pactul comisoriu stipulat în contractul părților definește neexecutarea rezolutorie și stabilește și operarea „de drept” a rezoluțiunii, cu înlăturarea exigenței punerii în întârziere (art.5.2). Într-adevăr, pentru că s-a stipulat expres lipsa acestei condiții în pact, punerea în întârziere nu mai este necesară [art. 1553 alin. (1) și art. 1523 alin. (1) C. civ.]. Cu toate acestea, pentru efectivitatea rezoluțiunii convenționale, adică, pentru ca aceasta odată invocată să și opereze, este necesară notificarea specializată a debitorului - ceea ce semnifică obligația creditorului de a aduce la cunoștința debitorului, prin intermediul unei notificări, faptul că a invocat rezilierea contractului și condițiile în care acesta operează.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că reclamanta a notificat pârâtului rezilierea contractului anterior expirării perioadei contractuale pe motivul neplății debitului datorat.
În lipsa notificării rezilierii de drept convenționale în temeiul pactului comisoriu de gradul IV, dar în condițiile arătate,instanța reține că nu s-a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile în privința sumei de 1.191,56 lei pretinse cu titlul prejudiciul cauzat calculat proporțional cu beneficiile acordate debitorului la încheierea contractului, astfel că urmează să respingă această pretenție ca nefondată.
Prin urmare, pentru considerentele arătate, cererea reclamantei, în ansamblul său, urmează a fi admisă doar în parte.
4. Asupra cheltuielilor de judecată:
4.1. În drept:
Art.1032 C.proc.civ.rep.:
../../../../../Documents and Settings/constanta.ilie/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp198106/_.HTM - #(1) Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.
../../../../../Documents and Settings/constanta.ilie/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp198106/_.HTM - #(2) Cu toate acestea, instanța nu va acorda părții care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.
Art.451 alin.1 și alin.4 C.proc.civ.rep.:
(1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
(4). Nu vor putea fi însă micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).
4.2. În speță:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, pe parcursul judecății, reclamanta a atașat la dosarul cauzei, în probațiunea acestui capăt de cerere OP nr._/22.07.2015 (fila nr.4, din dosar), aferentă plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 200,00 lei.
4.3. Soluția instanței:
Având în vedere cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată raportată la soluția de admitere (în parte) a pretențiilor acesteia, în temeiul art.1032 alin.1 C.proc.civ.rep., cu aplicarea art.451 alin.4 C.proc.civ.rep., instanța va admite și acest capăt de cerere și va obliga pârâtul să plătească reclamantei 200,00 lei cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
5. Instanța din oficiu:
În temeiul art.22 alin.6 în referire la art.1032 C.proc.civ.rep., instanța va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În temeiul art.1031 alin.3 C.proc.civ.rep., prezenta hotărâre este executorie de drept.
Raportat la art.1033 alin.1 C.proc.civ.rep. coroborat cu art.471 alin.1 C.proc.civ.rep., prezenta h../../../../../Documents and Settings/constanta.ilie/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp917954/_.HTM - #otărâre este supusă numai apelului la Tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții – cerere de valoare redusă, acțiune formulată de reclamanta O. R. S.A., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J40/_/1996, având C.U.I._, cu sediul în București, Sector 1, Bvd. L. C. nr. 47-53 și cu sediul procesual București, Sector 2, Bvd. D. P. nr. 10A, Clădirea C3, Etaj 7, în contradictoriu cu pârâtul A. L. (CNP_), cu domiciliul în ., ., J. C..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei 1.366,44 lei – sumă compusă după cum urmează:
- 1.251,31 lei cu titlul debit principal, reprezentând prețul serviciilor de comunicații electronice, conform facturilor fiscale scadente și neachitate;
- 115,13 lei cu titlul penalități de întârziere aferente debitului principal anterior menționat.
Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții solicitate în cauză de reclamantă (1.191,56 lei cu titlul prejudiciu cauzat, calculat proporțional cu beneficiile acordate pârâtului la încheierea contractului).
Ia act că, în prezenta cauză, pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Executorie de drept, conform art.1031 alin.3 C.proc.civ. rep..
Cu drept de apella Tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art.1033 alin.1 C.proc.civ. rep..
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității,conform art.471 alin.1 C.proc.civ. rep..
Soluționată în cameră de consiliu și pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.12.2015.
Președinte, Grefier,
Judecător Dr. C. I. L. B.
Red. Jud. C.I. / 09.12.2015;
Tehnored. Grf. L.B. / 09.12.2015/ 4 exp.
Comunicat 2 exp.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Hotărâre din 10-12-2015, Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
