Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 14927/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 11.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. O. I.
GREFIER: D. N. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârât G. B., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 396 C.pr.Civ, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2015, data la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.08.2015 sub număr de dosar_, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul GOȘE B., solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2422,80 lei reprezentând contravaloare prestări servicii neachitate, dobânda contractuală calculată de 5GBP/zi, precum și la plata cheltuielilor de judecată aferente procesului.
În fapt, creditoarea a precizat că, între părțile litigante s-au desfășurat relații comerciale având la bază contractul de prestări servicii nr.605/09.04.2015 încheiat între părți, reclamanta prestând în favoarea pârâtului serviciile enunțate la art.II din contract cu obligația corelativă a acestuia de a achita contravaloarea acestora, sens în care a emis factura atașată cererii.
Cererea a fost legal timbrată cu 200 lei taxă judiciară de timbru conform art. 6 alin.(1) din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În susținerea acțiunii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Debitorul, deși legal citat, nu s-a prezentat la termenul acordat de instanță și nici nu a depus formularul de răspuns prin care să arate excepțiile, dovezile și mijloacele sale de apărare.
În prezenta cauză, a fost administrată proba cu înscrisurile atașate acțiunii.
Analizând cererea introdusă pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, între părțile litigante s-au desfășurat raporturi comerciale având la bază contractul de prestări servicii nr.605/09.04.2015 încheiat între părți, reclamanta prestând în favoarea pârâtului serviciile enunțate la art.II din contract cu obligația corelativă a acestuia de a achita contravaloarea acestora.
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025 și urm. C proc civ, privind cererile cu valoare redusă.
Astfel, potrivit art. 1025 C proc civ, prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Reclamantul declanșează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere și depunerea sau trimiterea acestuia la instanța competentă, prin poștă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului și confirmarea primirii acestuia. (2)Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiției și conține rubrici care permit identificarea părților, valoarea pretenției, indicarea probelor și alte elemente necesare soluționării cauzei.
(3)Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit și copii de pe înscrisurile de care reclamantul înțelege să se folosească (art. 1029 C proc civ.)
Art. 1030 C proc civ dispune că instanța va pronunța și redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. În cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar. Hotărârea primei instanțe este executorie de drept.
În cauza de față, raporturile contractuale se circumscriu textelor legale în materie:
1.Principiul libertății contractuale - Art.1169 C.civ.: Părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri.
2.Definiția legală a noțiunii "obligație": Art.1164 C.Cciv: Obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată.
3.Principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda) având rolul primar de a explica și ordona raportul juridic născut între părți ca urmare a încheierii contractului, pentru ca apoi să se poată impune ca realitate obiectivă terților, prin intermediul opozabilității efectelor contractului: Art.1270 C.Cciv:: contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante
4.Răspunderea contractuală, consecință a a principiului forței obligatorii a contractului (art.1350 alin.1 C.civ.), întemeiată pe ideea de reparație a prejudiciului cauzat prin neexecutare (art.1350 alin.2 C.civ.): (1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat (2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. (3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
5.Prezumția de culpă în raporturile contractuale: art.1548 C.civ.: Culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.
Instanța constată că reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil încheiat între părți însă nu a dovedit și executarea propriilor obligații.
Astfel, potrivit pct.V din contractul încheiat între părți, tariful pentu serviciile prestate de furnizor va fi achitat pe baza facturii semnate de către beneficiar după interviul cu angajatorul și după ce acesta confirmă acceptarea beneficiarului și posibilitatea oferirii unui contract.
Totodată se prevede că tariful va fi achitat după 30 de zile de la începerea contractului.
Ori, în cauza prezentă, reclamanta nu a făcut dovada acceptării beneficiarului – pârâtul din prezenta cauză, de către angajator sau a încheierii unui contract între angajator și pârâtul din prezenta cauză.
De altfel, instanța constată că reclamanta nu a emis o factură fiscală către pârât, ci o factură proformă care are valoarea unei informări a acestuia cu privire la obligațiile de plată ce i-ar putea reveni în condițiile îndeplinirii obligațiilor asumate de reclamantă în sensul menționat anterior.
Declarația olografă a pârâtului, depusă la dosarul cauzei, este în același sens, acesta asumându-și ”obligațiile financiare” după îndepliniea condițiilor din contract, respectiv după sosirea în Anglia la angajatorul furnizat de reclamantă, aspect nedovedit de aceasta din urmă.
Față de argumentele expuse, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 2422,80 lei, și, pe cale de consecință, și a penalităților aferente acestei sume.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată - potrivit art.1031 C.proc.civ, (1) Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. (2) Cu toate acestea, instanța nu va acorda părții care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.
Față de soluția dispusă în privința pretențiilor reclamantei, în temeiul art.1031 alin.1 C.proc.civ., instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamantă privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții cu valoare redusă formulată de reclamanta S.C. ..L., cu sediul în Loc. Sibiu, ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul GOȘE B. domiciliat în mun. C., ., ., ..
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamantă privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel ce se depune la Judecătoria C. în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 11.12.2015, conform art.396 alin.2 C. prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. O. I. D. N. I.
Red. Jud. L.O.I. 4ex. 11.12.2015
Tehored. Gr. D.N.
emis 2 .>
| ← Pretenţii. Hotărâre din 10-12-2015, Judecătoria CONSTANŢA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria... → |
|---|
