Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3849/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3849/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 44113/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3849/2015
Ședința din camera de consiliu din data de 02.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant C. NAȚIONALĂ PENTRU CONTROLUL CAZANELOR, INSTALAȚIILOR DE RIDICAT ȘI RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE S.A. și pe pârât S.C. M. S. S.R.L, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut in camera de consiliu, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care,
INSTANȚA - rămâne în pronunțare asupra cererii formulată de reclamant.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2014 sub numărul_, reclamantul C. NAȚIONALĂ PENTRU CONTROLUL CAZANELOR, INSTALAȚIILOR DE RIDICAT ȘI RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.C. M. S. S.R.L obligarea acestuia la plata sumei de 341 lei, contravaloare servicii verificare tehnică, conform facturii nr._/11.01.2013, la plata dobânzii legale aferente debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că în derularea raporturilor comerciale dintre cele două societăți, societatea reclamantă a procedat la întocmirea raportului de inspecție tehnică nr. 183-005/11.01.2013 și la emiterea facturii nr._/11.01.2013 în valoare de 341 lei.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 Cod procedură civilă privind cererile de valoare redusă, art. 1270, 1489 și 1516 Cod civil.
În probațiune, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Reclamantul nu a solicitat dezbateri orale.
Pârâtul a transmis instanței formularul de răspuns completat, și a formulat întâmpinare prin care a arătat faptul că recunoaște debitul datorat, și-l însușește în totalitate, inclusiv penalitățile de întârziere.
În cauză a fost încuviințată și administrată pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Conform art. 1025 C.proc.civ.: „(1) Prezentul titlu se aplica atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecata și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. (2) Prezentul titlu nu se aplica în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice. (3) De asemenea, prezenta procedură nu se aplica cererilor referitoare la: a) starea civila sau capacitatea persoanelor fizice; b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; c) moștenire; d) insolvența, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; e) asigurări sociale; f) dreptul muncii; g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; h) arbitraj; i) atingeri aduse dreptului la viața privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.”
Instanța reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile titlului X din codul de procedură civilă privind cererile de valoare redusă, întrucât creanța pretinsă de reclamantă este sub nivelul de_ lei și nu este incident niciunul din cazurile de excepție prevăzute de alin. 2 și 3 ale art. 1025 C.proc.civ..
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarea situație de fapt:
Între cele două părți s-au desfășurat raporturi juridice comerciale probate de reclamantă prin raportul de inspecție tehnică nr. 183-005 din 11.01.2013 și anexa la acesta, semnat și ștampilat de pârât.
Pentru serviciile prestate, respectiv inspecție tehnică în vederea autorizării funcționării, reclamanta a emis factura nr._/11.01.2013 pentru suma de 341 lei.
În drept, instanța reține că potrivit art. 1270 Cod civil: „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.”
De asemenea, potrivit art. 1350 din Codul civil, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar, atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Din punct de vedere probatoriu, instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și a îndeplinirii propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau un alt mod de stingere a obligațiilor reglementat de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv raportul de inspecție tehnică nr. 183-005 din 11.01.2013 și anexa la acesta, semnate de pârât și factura nr._/11.01.2013 a făcut dovada existenței unor raporturi comerciale între părți și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 Cod proc.civilă că, în speță, a executat propriile obligații.
Pârâtul nu a administrat dovezi în sensul achitării debitului restant, stingerii obligației de plată printr-un alt mod admis de lege sau existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, instanța apreciind că există o neexecutare culpabilă din partea acestuia a obligațiilor contractuale.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamant, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 1516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
De asemenea, potrivit art. 1535 Codul civil, neexecutarea la termen a unei obligații de a plăti o sumă de bani, atrage îndreptățirea creditorului la primirea de daune-moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, îl lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a fi necesar să dovedească un prejudiciu.
Cu privire la cuantumul penalităților solicitat de reclamantă, respectiv 70,10, calculată de la data scadenței facturii și până la data de 23.12.2014 și la plata dobânzii legale aferente debitului principal în cuantum de 341 lei, ce se va calcula în continuare de la data de 24.12.2014 și până la achitarea integrală a debitului principal, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 8 din Prescripția Tehnică nr. 1 din 30 aprilie 2013 PT CR 1-2013 - Tarife pentru operațiunile de autorizare, avizare, verificare tehnică și alte activități la instalații sub presiune, instalații de ridicat, instalații/echipamente pentru parcurile de distracții și aparate consumatoare de combustibil, efectuate de Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat, „Plata tarifelor pentru activitățile prestate de ISCIR se face de către persoanele juridice sau persoanele fizice beneficiare ale verificărilor, în termen de maximum 15 zile de la data emiterii facturii de către ISCIR, în caz contrar aplicându-se dobândă/zi de întârziere în cuantumul stabilit conform legislației în vigoare pentru creanțele bugetare.”
Astfel, în condițiile în care data scadenței facturii a fost la 26.01.2013, instanța constată că debitorul datorează creditorului dobândă legală aferentă debitului principal, pentru neîndeplinirea obligației la scadență, iar aceasta a fost corect calculată, conform modului de calcul indicat în înscrisul anexat cererii de chemare în judecată.
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea formulată și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 341 lei, reprezentând contravaloare servicii verificare tehnică, conform facturii nr._/11.01.2013 și a sumei de 70,10 lei reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal, calculată de la data scadenței facturii și până la data de 23.12.2014 și la plata dobânzii legale aferente debitului principal în cuantum de 341 lei, ce se va calcula în continuare de la data de 24.12.2014 și până la achitarea integrală a debitului principal.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 1031 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul urmează să fie obligat la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 233,11 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat. Instanța nu va include în cuantumul cheltuielilor de judecată suma de 15 lei reprezentând cheltuieli poștale, având în vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli și nici suma de 8 lei reprezentând taxă raport ONRC debitor, având în vedere faptul că nu era obligat să solicite și să depună la dosar un astfel de înscris, singura obligație în acest sens fiind stabilită de legiuitor pentru reclamant, conform art. 151 alin. 4 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul C. NAȚIONALĂ PENTRU CONTROLUL CAZANELOR, INSTALAȚIILOR DE RIDICAT ȘI RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE S.A. cu sediul în sector 1, București, .-11, în contradictoriu cu pârâtul S.C. M. S. S.R.L cu sediul în CONSTANTA, .. 55, județ C..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 341 lei, reprezentând contravaloare servicii verificare tehnică, conform facturii nr._/11.01.2013, a sumei de 70,10 lei reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal, calculată de la data scadenței facturii și până la data de 23.12.2014 și la plata dobânzii legale aferente debitului principal în cuantum de 341 lei, ce se va calcula în continuare de la data de 24.12.2014 și până la achitarea integrală a debitului principal.
Admite în parte cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 233,11 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 06 Aprilie 2015
Red. Jud. D.D.2ex/ 07.04.2015
Emis 2 comunicări, la data de
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4681/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3924/2015.... → |
|---|
