Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2367/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2367/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 40856/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.2367
Ședința din camera de consiliu din data de 03.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E. INVESTMENT RO GMBH, prin mandatar E. K. ROMANIA S.R.L., și pe pârâta S.C. A. G. GROUP S.R.L., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, se constată lipsa părților.
Instanța constată că procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța constată că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în conformitate cu art. 1027 raportat la art. 107 C.proc.civ.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 C.proc.civ., încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Constatând probatoriul complet administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art.394 C.proc.civ., declară încheiată cercetarea procesului, și reține cauza în vederea soluționării.
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.12.2014, sub nr._, reclamanta E. INVESTMENT RO GMBH, prin mandatar E. K. ROMANIA S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. G. GROUP S.R.L. la plata sumei de 963,9 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, a sumei de 963,9 lei, cu titlu de penalități de întârziere, a sumei de 137,57 lei reprezentând dobânzi legale și a taxei de reziliere în cuantum de 7781,98 lei, la care să se adauge cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că între Orange România S.A. (fosta S.C. Mobil Rom S.A.), în calitate de furnizor de servicii de telefonie mobilă, și pârâta S.C. A. G. GROUP S.R.L. s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicații integrate nr._/17.10.2011, în temeiul căruia pârâtei i-au fost prestate de către Orange România S.A. serviciile menționate în contract, sens în care au fost emise facturile fiscale JAF_/16.01.2012, JAE_/16.12.2011 și JAE_/16.11.2011, în valoare totală de 963,9 lei, pe care însă pârâta nu a înțeles să le achite.
A mai precizat reclamanta că, față de neîndeplinirea la scadență a obligației de plată a debitului principal, au fost calculate penalități de întârziere în sumă de 963,9 lei conform contractului, până la concurența debitului principal, acestea având natura juridică a prejudiciului efectiv suferit de către reclamantă, iar în continuare au fost calculate dobânzi legale în cuantum de 137,57 lei, cu titlu de beneficiu nerealizat ca urmare a neplății de către pârâtă a contravalorii serviciilor care i-au fost prestate în temeiul contractului.
Reclamanta a mai învederat că, întrucât rezilierea contractului de servicii de telecomunicații integrate s-a produs anterior împlinirii duratei minime contractuale, din motive imputabile pârâtei, respectiv ca urmare a neplății la scadență a contravalorii serviciilor de care a beneficiat, acesteia îi incumbă obligația de plată a taxei de reziliere în valoare de 7781,98 lei, calculată conform art. 1.16 din Termenii și condițiile generale ce fac parte integrantă din contract, prin înmulțirea contravalorii abonamentului lunar cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, art. 1073 și art. 1084 cod civil din 1864, art. 1025-1032 C.pr.civ.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea de valoare redusă a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Legal citată, pârâta nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de către reclamantă.
În cauză, instanța a încuviințat la solicitarea reclamantei proba cu înscrisuri, fiind administrate înscrisurile depuse la dosar în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța expune următoarele considerente:
În fapt, la data de 17.10.2011, între S.C. ORANGE ROMÂNIA S.A., în calitate de prestator de servicii de telecomunicații și pârâta S.C. A. G. GROUP S.R.L., în calitate de beneficiar de servicii de telecomunicații, s-a încheiat contractul de telecomunicații integrate nr. nr._ (f. 21), în temeiul căruia prestatorul de servicii s-a obligat să îi asigure pârâtei serviciile menționate în contract, aceasta din urmă asumându-și obligația corelativă de a plăti prețul serviciilor furnizate în termen de 14 zile de la data emiterii facturii de către acesta.
În considerarea raporturilor contractuale stabilite, reclamanta a emis către pârâtă facturile fiscale JAF_/16.01.2012 (f. 16-17), JAE_/16.12.2011 (f. 18-19) și JAE_/16.11.2011 (f.20), în valoare totală de 963,9 lei.
Prin contractul cadru de cesiune de creanțe încheiat la data de 09.05.2013 (f. 78 – 119) Orange România S.A. i-a cedat reclamantei E. INVESTMENT RO GMBH toate drepturile de creanță deținute împotriva pârâtei S.C. A. G. GROUP S.R.L. născute în temeiul contractului de telecomunicații integrate nr. nr._.
Cesiunea de creanță a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, astfel cum rezultă din avizul de înscriere atașat la filele 121-122 din dosar și a fost notificată debitorului cedat odată cu cererea de chemare în judecată, în condițiile art. 1580 C.civ., reclamanta nefăcând dovada transmiterii notificării depuse la dosar (f. 123).
În drept, cu titlu preliminar, instanța constată că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1025- 1032 C.pr.civ, privind cererile cu valoare redusă. Această procedură specială se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Făcând aplicarea art. 1025 C.pr.civ., cererea, astfel cum a fost formulată, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
Conform art.1516 alin. (1) și alin. (2) C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă și la timp a obligației, iar atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin să ceară printre altele, executarea silită a obligației. În cazul plății unei sume de bani, executarea silită în natură este întotdeauna posibilă.
Astfel, în cazul obligației de a plăti o sumă de bani, creditorului, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, îi revine doar sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urmă revenindu-i sarcina de a dovedi faptul că între subiecții de drept nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă prin plată sau altă modalitate prevăzută de lege.
În prezenta cauză, instanța constată că reclamanta a făcut dovada dreptului său de creanță, născut în urma executării obligației de prestare a serviciilor de telecomunicații, pârâta având obligația, conform art. 5.2 din contract, de a achita prețul serviciilor la termenul de plată stabilit prin factură, respectiv în 14 zile de la data emiterii facturii.
Facturile fiscale JAF_/16.01.2012 (f.16-17), JAE_/16.12.2011 (f. 18-19) și JAE_/16.11.2011 (f.20) au fost acceptate la plată de pârâtă în mod tacit, prin neconstestarea sumelor înscrise în cuprinsul lor în condițiile art. 1.10 din T.C.G., respectiv în termen de 30 de zile de la data emiterii facturilor.
Pârâta nu a dovedit că a achitat contravaloarea facturilor emise, fapt ce va avea ca efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor. Din acest considerent, instanța apreciază că pretențiile reclamantei privitoare la contravaloarea serviciilor de telecomunicații prestate sunt întemeiate, urmând a admite primul capăt de cerere și a obliga pârâta S.C. A. G. GROUP S.R.L. la plata sumei de 963,9 lei, reprezentând debit principal.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, instanța reține că, potrivit art. 1535 C.civ. în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Astfel, reclamanta poate solicita atât contravaloarea serviciilor prestate, cât și plata daunelor-interese moratorii sub forma penalităților de întârziere.
Potrivit art. 5 din clauzele contractuale de bază și art. 1.9 alin. (4) din Termeni și condiții generale, pârâta s-a obligat să plătească serviciile facturate la data scadenței stabilite în fiecare factură, data scadenței însemnând o perioadă de 14 zile de la data emiterii facturii, după expirarea acestei perioade, pârâta aflându-se de drept în întârziere.
Prin clauza penală inserată la art. 1.9 alin. (4) din Termeni și condiții generale, părțile au convenit că în caz de neexecutare de către client a obligațiilor asumate în temeiul contractului acesta va plăti penalități de întârziere de 0,5% pe zi, cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume, valoarea penalității putând depăși cuantumul debitului principal asupra căruia sunt calculate.
În temeiul forței obligatorii a contractului, consacrată de art. 1270 alin. (1) C.civ., având în vedere neachitarea debitului principal la scadență și faptul că pârâtul este de drept în întârziere conform art. 1535 C.civ., în vederea acoperirii prejudiciului cauzat instanța va admite al doilea capăt de cerere și va obliga pârâta la plata de penalități de întârziere în cuantum de 963,9 lei.
În referire la capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în valoare de 137,57 de lei, instanța nu poate primi susținerea reclamantei în sensul că prin solicitarea penalităților de întârziere este vizată repararea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea de către debitor a obligației de plată a prețului serviciilor de care a beneficiat în temeiul contractului, iar prin solicitarea dobânzii legale penalizatoare se urmărește acoperirea beneficiului nerealizat ca urmare a aceluiași fapt culpabil.
Repararea prejudiciului cauzat de pârâtă prin neîndeplinirea la termen a obligației de plată a prețului serviciilor se realizează prin obligarea acesteia la plata contravalorii serviciilor respective, cu titlu de pierdere efectiv suferită de prestator și prin obligarea acesteia la plata penalității de întârziere, cu titlu de beneficiu nerealizat. Instanța reține că atât penalitățile de întârziere, cât și dobânzile legale penalizatoare au drept scop acoperirea beneficiului nerealizat de creditor ca urmare a neîndeplinirii de către debitor, la scadență, a obligației contractuale asumate. Prin stabilirea unei penalități de întârziere este evaluat anticipat, prin acordul părților, beneficiul nerealizat de una dintre ele în caz de neexecutare de către cocontractant a obligației în termenul stabilit în contract, în vreme ce, în lipsa unei astfel de clauze penale, sunt incidente dispozițiile referitoare la dobânda legală penalizatoare prin care se realizează evaluarea legală a beneficiului nerealizat de creditorul unei sume de bani neplătite la scadență.
Pentru considerentele sus-menționate, cumularea penalității de întârziere cu dobânda legală penalizatoare nefiind permisă, instanța urmează să respingă capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 137,57 lei, reprezentând dobândă legală penalizatoare, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata taxei de reziliere în sumă de 7781,98 lei, instanța reține că părțile au prevăzut în art. 1.9 alin. 6 din Termeni și condiții generale că în cea de-a 26-a zi calendaristică de la data emiterii facturii, în cazul în care clientul nu a plătit integral sumele datorate, Orange România este îndreptățită să rezilieze contractul potrivit art. 1.16 alin. 1, în conformitate cu care contractul poate înceta, prin reziliere, la inițiativa Orange România, fără punere în întârziere, fără preaviz, fără intervenția instanței judecătorești și fără îndeplinirea vreunei alte formalități la data menționată în notificarea scrisă de reziliere trimisă de către Orange România, în situația în care aceasta transmite clientului o solicitare de plată a sumelor datorate.
Totodată, părțile contractante au prevăzut, în cuprinsul aceleiași clauze, efectele rezilierii contractului înainte de termenul minim contractul, stabilind anticipat clauza penală la care va fi obligat clientul în cazul rezilierii contractului înainte de termen. În acest sens, s-a stipulat că clientul datorează Orange România despăgubiri în valoare egală cu prejudiciul cauzat, în plus, în ipoteza în care rezilierea are loc înainte de împlinirea duratei contractuale minime, acesta este ținut să plătească și o despăgubire egală cu valoarea abonamentului înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale.
Pentru a putea examina pretențiile reclamantei relative la taxa de reziliere, instanța ar trebui să constate mai întâi dacă a intervenit rezilierea contractului încheiat între părți or, instanța nu a fost învestită cu o asemenea solicitare. Din acest motiv și, totodată, în considerarea faptului că reclamanta nu a probat transmiterea notificării către pârâtă conform art. 1.16 alin. 1 din contract, instanța nu poate obliga pârâta la plata sumei reprezentând despăgubiri pricinuite de rezilierea contractului anterior expirării perioadei contractuale, sens în care va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
În baza art. 453 C.pr.civ. și art. 1031 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, aceasta căzând în pretenții prin admiterea în parte a cererii de valoare redusă, reclamanta este îndreptățită la restituirea sumelor achitate cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța constată că reclamanta a plătit suma de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru însă, față de soluția de admitere în parte a pretențiilor deduse judecății, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată proporțional cu valoarea pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta E. INVESTMENT RO GMBH, prin mandatar E. K. ROMANIA S.R.L., cu sediul în București, ..10A, sector 2, înregistrată la Oficiul Comerțului sub nr.J40/_/2002, CUI_ în contradictoriu cu pârâta S.C. A. G. GROUP S.R.L., CUI RO_, cu sediul în C., .,Camera 7, ., jud.C..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 963,9 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 963,9 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Respinge capetele de cerere privind la obligarea pârâtei la plata sumei de 137,57 lei, reprezentând dobândă legală și a sumei de 7781,98 lei, cu titlu de taxă de reziliere, ca neîntemeiate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, proporțional cu valoarea pretențiilor admise.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. D. Ș.
Red.jud.D.D.
Tehnoredact.D.Ș./D.D.
4 ex./29.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3560/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3369/2015.... → |
|---|
