Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4049/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4049/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 4049/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4049
Ședința din camera de consiliu din data de 07.04.215
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. I. V.
GREFIER: E. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârât . SA, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 25.03.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta sentința când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.04.2015, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile cu care a fost învestită, în conformitate cu disp. art. 395 alin. 1 C.p.c., constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 19.12.2014 cu nr._, reclamanta S.C IB C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S. PETROLIERE S.A., a solicitat instanței potrivit formularului de cerere, întocmit și completat în condițiile art. 1028 alin.2 C.p.c., ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata:
- sumei de 2.728 USD, reprezentând contravaloare factură
- dobânzii legale penalizatoare de la data de 10.06.2014 și până la plata integrală a debitului
- cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a preluat o comandă de la pârâtă, executând serviciul de transport aerian de marfă pe ruta Houston – Amsterdam. În urma acestui transport, a emis factura nr. IBC/_/10.06.2014 în valoare de 2.728 USD, marfa a fost în greutate de 440 kg și a fost transportată în regim door to door.
Reclamanta a menționat că a încercat o rezolvare amiabilă, notificând pârâta și prin poștă și prin email, însă aceasta a rămas pasivă. Notificarea inițială a fost cea cu nr. CJ/141/22.09.2014 remisă pârâtei prin email. Ulterior, a revenit cu o notificare pe care a trimis-o prin poștă și a fost confirmată de primire cu AR nr._ în data de 24.10.2014, lipsind reacția pârâtei.
S-a mai precizat că documentul de transport ce validează operațiunea este Airwaybill cu referință 057-_ emis de Air France, acest transport fiind intermediat prin agentul reclamantei din Olanda.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 C.p.c., ale art. 43 și 46 C. comercial, precum și ale art. 1270 coroborat cu art. 1538 și art. 1548 C. civ..
În probațiune, reclamanta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, și a anexat cererii înscrisuri (f. 12-32).
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei, dovada achitării fiind atașată la dosarul cauzei, la fila 36.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
La termenul de judecată din 25 martie 2015, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată reține următoarele:
Reclamanta S.C. IB C. S.R.L. a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei S.C. G. S. Petroliere S.A. întemeiată pe răspunderea contractuală, respectiv pe factura fiscală nr. IBC_/10.06.2014 (f. 12) și pe documentul de transport Air Waybill 057-_ (f. 14).
Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 134/2010, privind Noul Cod de Procedură Civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a facturii fiscale invocate de reclamanta din prezenta cauză, în susținerea pretențiilor sale, se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la data săvârșirii actelor juridice care fac obiectul probațiunii.
În cauză, având în vedere că factura fiscală depusă în probațiune de reclamantă a fost întocmită ulterior datei de 15.02.2013, în temeiul art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011, sunt aplicabile prevederile art. 277 C.p.c., potrivit căruia înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepția cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăși dovedirea actului juridic.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
Instanța constată că factura fiscală nr. IBC_/10.06.2014 nu a fost însușită de pârâtă prin semnătură sau într-un alt mod prevăzut de lege.
În plus, reclamanta nu a dovedit că în mod obișnuit derula relații contractuale în formă simplificată cu pârâta, astfel încât să fie aplicabile dispozițiile art. 277 C.p.c..
În ceea ce privește corespondența electronică depusă la dosarul cauzei (f. 18-26), instanța apreciază că nu a fost făcută vreo dovadă în sensul că emițătorul emailurilor avea calitatea de angaja răspunderea contractuală a pârâtei S.C. G. S. Petroliere S.A..
În plus, potrivit art. 1956 C. civ., contractul de transport se dovedește prin documente de transport, precum scrisoare de trăsură, recipisă de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimație de călătorie sau altele asemenea, de la caz la caz.
Potrivit art. 1961 C. civ., la remiterea bunurilor pentru transport, expeditorul trebuie să predea transportatorului, în afară de documentul de transport, toate documentele suplimentare vamale, sanitare, fiscale și altele asemenea, necesare efctuării transportului, potrivit legii.
Documentul de transport este semnat de expeditor și trebuie să cuprindă, între altele, mențiuni privind identitatea expeditorului, a transportatorului și a destinatarului și după caz, a persoanei care trebuie să plătească transportul. Documentul de transport menționează, de asemenea, locul și data luării în primire a bunului, punctul de plecare și cel de destinație, prețul și termenul transportului, natura, cantitatea, volumul sau masa și starea aparentă a bunului la predarea spre transport, caracterul periculos al bunului, dacă este cazul, precum și documentele suplimentare care au fost predate și însoțesc transportul. Părțile pot conveni să introducă și alte mențiuni în documentul de transport.
Potrivit art. 1962 C. ci.v, documentul de transport se întocmește în cel puțin 3 exemplare, câte unul pentru transportator și expeditor și altul care însoțește bunul transportat până la destinație.
În lipsa documentului de transport, transportatorul trebuie să elibereze expeditorului, la cererea acestuia, o recipisă de primire a bunului spre transport, dispozițiile art. 1961 alin. 2 aplicându-se în mod corespunzător.
Documentul de transport sau, în lipsa acestuia, recipisa de primire dovedește până la proba contrară luarea în primire a bunului spre transport, natura, cantitatea și starea aparentă a acestuia.
Instanța constată că reclamanta a depus la dosarul cauzei documentul intitulat Air Waybill 057-_ (f. 14), precum și scrisoarea de transport aerian de la fila 17 (traducere la fila 48), care conține rubrica privind semnătura destinatarului necompletată, nefăcând astfel dovada efectuării transportului sau ajungerea mărfurilor la destinatar.
Mai mult, ultimul e-mail trimis de către persoana care ar fi contractat în numele pârâtei este acela din data de 09.06.2014 în care este întrebat dacă a ajuns marfa în Olanda (f. 18).
În aceste condiții, instanța apreciază că reclamanta nu a făcut dovada desfășurării unor raporturi contractuale între părți, dar nici îndeplinirea eventualelor proprii obligații contractuale.
În consecință, pentru motivele arătate, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. Ib C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S. Petroliere S.A., ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată, instanța constată că potrivit art. 453 alin. 1 C.p.c., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Față de soluția de respingere a cererii de chemare în judecată ce va fi pronunțată în cauză, instanța constată că reclamanta a pierdut procesul, cererea sa de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată fiind astfel neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. IB C. S.R.L., cu sediul în Voluntari, . City Business Park nr. 10, ., camera 4, jud. Ilfov, J_ și CUI RO_, în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S. PETROLIERE S.A., cu sediul în mun. C., Incinta Port, D. 34, jud. C., J_, CUI_, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2015.
PreședinteGrefier
A. I. V. E. R.
Red. jud. V.A.I./24.04.2015
Dact. R.E./20.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4044/2015.... | Acordare daune interese. art 580 ind.3 alin.2 CPC. Încheierea... → |
|---|
