Pretenţii. Sentința nr. 4039/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4039/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 4039/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4039
Ședința publică din data de 07.04.215
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. I. V.
GREFIER: E. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . GROUP SA SEDIUL ALES și pe pârât S. C. U. SRL, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 25.03.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta sentința când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.04.2015, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, în conformitate cu disp. art. 395 alin. 1 C.p.c., constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 12.12.2013 cu nr._, reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. (fostă BCR ASIGURĂRI V. S.A.), în contradictoriu cu pârâta S. C. U. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata:
- sumei de 2.748,07 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri
- sumei de 709 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data plății despăgubirii și până la data de 11.12.2013
- dobânzii legale în continuare, de la data de 12.12.2013 și până la plata integrală a debitului
- cheltuielilor de judecată
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în data de 13.10.2010, circulând pe pasajul rutier P. Buteli din mun. C., autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de numitul A. F. C. a înregistrat avarii ca urmare a coliziunii cu o groapă din carosabil nesemnalizată.
Reclamanta a arătat că la data producerii evenimentului, pentru Alfa R. cu numărul de înmatriculare_ exista polița de asigurare facultativă pentru riscul de avarii tip Casco . nr._.
În urma solicitării asiguratului și în temeiul prevederilor contractului de asigurare, asiguratorul a acordat despăgubirea cuvenită în cuantum total de 2.748,07 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea întregului prejudiciu înregistrat la autoturismul asigurat.
A mai arătat reclamanta că pârâta S. C. U. S.R.L. este administratorul drumurilor publice de pe raza municipiului C..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998-1000, art. 1073, art. 1088 C. civ. 1865, ale Legii nr. 136/1995, ale O.U.G. nr. 195/2002, ale O.G. nr. 43/1997, ale O.G. nr. 9/2000, ale O.G. nr. 13/2011.
În probațiune, reclamanta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și cu expertiză tehnică și a anexat cererii următoarele înscrisuri, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: dosarul de daună (f. 6-36).
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 251,99 lei, potrivit art. 34 alin. 1 raportat la art. 3 alin. 1 lit. a) și b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dovada achitării fiind atașată la dosarul cauzei, la fila 42.
Prin întâmpinarea depusă în data de 03.02.2014, pârâta S. C. U. S.R.L. a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt, pârâta a arătat că nu există nicio dovadă că avariile cauzate sunt urmarea coliziunii cu o groapă din carosabil sau că s-ar fi produs la locul indicat. La data producerii evenimentului rutier nu a fost chemat nici un reprezentant al societății pârâte, care să constate personal dacă existau sau nu deficiențe ale tramei stradale care să ducă la producerea evenimentului rutier respectiv.
A mai menționat pârâta că planșele foto depuse la dosarul cauzei sunt nedatate, nu sunt vizibile și nu fac dovada certă a datei producerii evenimentului auto.
Prin întâmpinare s-a mai arătat că nu există similitudine între suma pretinsă ca despăgubire, de 2.748,07 lei și cea menționată în factura fiscală, de 3.178,86 lei. În plus, cu privire la dobânda legală, calculul acesteia este eronat, deoarece suma de 709 lei este calculată de la data plății și nu este calculată potrivit art. 1088 din vechiul Cod civil.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului civil, ale Codului de procedură civilă, ale O.U.G. nr. 195/2002 și ale H.C.L. nr. 351/2001.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriul reclamantei.
La termenul de judecată din data de 16 mai 2014, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată. Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă, pentru pârâtă proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantei și din oficiu proba cu martorul A. F. C., apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Instanța a numit expert în urma tragerii la sorți pe L. A., a stabilit onorariu provizoriu în cuantum de 600 lei și a stabilit obiectivele expertizei prin încheierea de ședință din data de 16 mai 2014 (f. 58).
La termenul de judecată din data de 8 august 2014, instanța a respins excepția netimbrării invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Raportul de expertiză tehnică a fost depus în data de 21 ianuarie 2015, fiind atașat la dosarul cauzei, la filele 108-113.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată reține următoarele:
Din declarația conducătorului auto A. F. C. din data de 19.10.2010 (filele 16-17), rezultă că, în data de 13.10.2010, în jurul orei 17.00, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, marca Alfa R., în municipiul C. și circulând pe P. Butelii, pe prima bandă, la jumătatea podului nu a observat o groapă plină cu apă și a lovit roțile stânga față și spate.
Declarația acestuia este credibilă, întrucât cuprinde detalii despre modalitatea de producere a avariilor și se coroborează cu planșele foto efectuate, precum și cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul ing. L. A., prin care s-a stabilit că umflătura produsă anvelopei și zgârieturile de pe jantă se puteau datora impactului dintre roata stânga față și groapă, cu precizarea că expertul nu a putut stabili cu exactitate dacă umflătura anvelopei și zgârieturile jantei autoturismului_ provin de la impactul roții cu acea groapă sau de la impactul cu o altă groapă sau cu o bordură.
Chiar dacă efectuarea expertizei judiciare s-a realizat pe baza fotografiilor și constatărilor efectuate de inspectorul de daună, instanța va avea în vedere concluziile expertului, elementele avute la dispoziție fiind suficiente pentru a se stabili, prin deducție și prin valorificarea cunoștințelor de specialitate ale expertului judiciar, dacă accidentul s-a produs în modalitatea declarată, motivarea amplă a acestei concluzii fiind bine argumentată.
La data producerii avariei, autovehiculul cu număr de înmatriculare_, aparținând numitului A. F. C., era asigurat CASCO la societatea reclamantă, conform poliței AVA nr._ din 18.12.2009 (fila 12).
Din analiza documentului de introducere în reparație (fila 14), instanța constată că inspectorul de daună al reclamantei a constatat următoarele avarii: apărătoare noroi stânga față, anvelopă Michelin stânga față.
Pentru contravaloarea reparațiilor necesare remedierii avariilor suferite de autovehiculul asigurat a fost emisă factura fiscală nr. S1006673/30.11.2010 (f. 10) de către .., unde au fost efectuate reparațiile autovehiculului, reclamanta achitând în numele persoanei păgubite, ca urmare a realizării riscului asigurat, suma de 2.748,07 lei, conform istoricului de tranzacții în data de 21.12.2010 (fila 8).
Instanța reține că pârâta nu a făcut dovada semnalizării corespunzătoare a drumului public pe care s-a produs accidentul, nefiind atașate înscrisuri din care să rezulte amplasarea indicatoarelor de circulație prin care conducătorii auto să fie avertizați asupra denivelărilor existente sau să se limiteze viteza de circulație. Acest aspect conduce la concluzia că avarierea autovehiculului cu număr de înmatriculare_ nu putea fi prevenită de conducătorul auto, deși acesta circula cu viteza legală pe acel sector de drum.
Față de situația de fapt stabilită, instanța constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 raportat la art. 998-art. 999 cod civil din 1864 (în vigoare la data săvârșirii faptei ilicite) pentru obligarea pârâtei S. C. U. S.R.L. la plata sumei de 1.971,03 lei, reprezentând despăgubiri.
În ceea ce privește condițiile generale, ale răspunderii pentru fapta proprie prevăzute de art. 998-art. 999 Cod civil și art. 5 din O.U.G. nr.195/2002, reclamanta trebuia să facă dovada prejudiciului suferit de către proprietarul autoturismului asigurat în drepturile căruia s-a subrogat, a raportului de cauzalitate dintre fapta pârâtei și prejudiciu, a vinovăției, precum și a calității de administrator al drumului public, în accepțiunea art. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.
Referitor la prejudiciu, acesta are un caracter cert, atât în privința existenței sale, cât și a posibilităților de evaluare. Prejudiciul produs autovehiculului asigurat a constat în următoarele avarii: apărătoare noroi stânga față și anvelopă stânga față, astfel cum rezultă din raportul de expertiză, coroborat cu constatările inspectorului de daună.
Cu toate acestea, în ceea ce privește contravaloarea reparațiilor necesare, instanța constată că deși inspectorul de daună a constatat avariile constând în apărătoare noroi stânga față, anvelopă Michelin stânga față, comanda (f. 11) a fost emisă și pentru o jantă stânga față, iar despăgubirile au fost achitate și pentru această jantă.
Având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada necesității înlocuirii jantei stânga față, instanța apreciază că a fost dovedit doar prejudiciul constând în apărătoare noroi stânga față, anvelopă Michelin stânga față, în valoare de 1.971,03 lei, potrivit raportului de expertiză tehnică.
Depăgubirile au fost achitate de către societatea reclamantă, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr.136/1995.
Fapta ilicită a constat într-o inacțiune, respectiv în neîndeplinirea obligației administratorului drumului public de a menține carosabilul într-o stare corespunzătoare, de a semnaliza corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și de a lua toate măsurile de înlăturare a acestuia, conform art. 5 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Nu există nicio dispoziție legală care să condiționeze angajarea răspunderii delictuale a pârâtei de constatarea faptei ilicite printr-un proces-verbal întocmit de poliția rutieră sau de efectuarea vreunei sesizări de către victima accidentului rutier, susținerile din întâmpinare fiind neîntemeiate.
Conform concluziilor raportului de expertiză tehnică auto, între prejudiciul produs autovehiculului și starea tehnică a drumului public există raport de cauzalitate, neputându-se reține o nerespectare a regulilor de circulație din partea conducătorului auto, care să fi condus, în totalitate sau în parte, la producerea avariilor.
În ceea ce privește vinovăția, în cadrul răspunderii civile delictuale, aceasta poate lua forma celei mai ușoare culpe, chiar și sub forma neglijenței, cum este cazul în speță, întrucât instituția care avea în administrare drumul public unde a avut loc incidentul, trebuia, conform art. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, să se comporte față de acesta ca un bun proprietar și să verifice ia măsuri pentru menținerea acestuia într-o stare corespunzătoare, precum și pentru semnalizarea obstacolelor care puneau în pericol siguranța circulației.
Referitor la calitatea pârâtei de administrator al drumului public, instanța reține că, la momentul producerii accidentului, pasajul P. Butelii se afla în administrarea pârâtei S. C. U. S.R.L., conform art. 22 din O.G. nr. 43/1997, precum și art. 2 din H.C.L. nr. 351/2001, potrivit căruia s-a aprobat delegarea gestiunii străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor aflat în patrimoniul municipiului C. către S. C. U. S.R.L..
Față de întreg probatoriul administrat în cauză, instanța constată că apărările pârâtei sunt nefondate, întrucât declarația credibilă dată de numitul A. F. C. coroborată cu concluzii raportului de expertiză și cu omisiunea pârâtei de a indica modalitatea de semnalizare a obstacolelor existente pe drumul public fac proba certă a situației de fapt reținute de instanță, respectiv a faptului că autovehiculul cu număr de înmatriculare_ a fost avariat la data de 13.10.2010, în urma impactului cu denivelarea existentă pe P. Butelii, a cărei existență nu era semnalizată corespunzător.
Pentru motivele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, constatând că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile art. 998-999 Cod civil și art. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, în materia răspunderii civile delictuale, instanța urmează a admite în parte cererea reclamantei și a obliga pe pârâta S. C. U. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 1.971,03 lei, reprezentând despăgubirea achitată de reclamantă în Dosarul de daună nr. AV/CT/_/10, pentru avariile produse autovehiculului cu număr de înmatriculare_, în urma accidentului din data de 13.10.2010.
În ceea ce privește dobânda legală solicitată, instanța reține că prin întârzierea plății despăgubirii de către pârâtă, reclamanta a suferit un prejudiciu, dobânzile solicitate având caracter de daune-interese moratorii. Ca efect al subrogației legale a reclamantei, societate de asigurări, în toate drepturile asiguratului, potrivit art. 22 din Legea nr.136/1995, aceasta a dobândit toate drepturile creditorului obligației inițiale de plată, persoana păgubită, inclusiv accesoriile creanței sale, deci daunele-interese moratorii, în speță, dobânzile legale.
La stabilirea momentului de la care se calculează aceste dobânzi, trebuie avut în vedere că pârâta este de drept în întârziere cu privire la plata sumei reprezentând contravaloarea prejudiciului suportat de către persoana asigurată, fiind aplicabile regulile privind răspunderea civilă delictuală (principiul reparării integrale a prejudiciului) și nefiind aplicabile dispozițiile art. 1079 Cod civil referitoare la răspunderea contractuală în materie civilă.
În consecință, pârâta este de drept în întârziere cu privire la achitarea despăgubirii, de la momentul plății efectuate de reclamantă în contul persoanei păgubite, ca urmare a raporturilor speciale de asigurare, deci de la momentul intervenirii subrogației legale în drepturile persoanei asigurate.
D. urmare, instanța o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a dobânzii legale calculate asupra sumei de 1.971,03 lei, începând cu data de 21.12.2010 și până la achitarea debitului.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că acesta este întemeiat.
După cum rezultă din dispozițiile art. 453 alin. 1 C.p.c., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că reclamanta a făcut dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 251,99 lei (f. 42) și a onorariului de expert în cuantum de 600 lei (f. 35).
Potrivit art. 453 alin. 2 C.p.c., când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.748,07 lei reprezentând despăgubiri. După cum s-a arătat deja, prejudiciul dovedit în cauză este de 1.971,03 lei, rezultând astfel mai mult de două treimi din totalul solicitat de către reclamantă (0,717 %), devenind deci aplicabile dispozițiile art. 453 alin. 2 C.p.c., cu privire la admiterea în parte a cererii.
Astfel, în temeiul art. 453 C.p.c., constatând că pârâta a pierdut procesul, instanța va admite acest capăt de cerere și o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 611,082 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și onorariu expert acordate proporțional cu debitul admis – în proporție de 0,717%).
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată, o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1.971,03 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri, o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 1.971,03 lei, de la data de 21.12.2010 și până la plata integrală a debitului și o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 611,082 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și onorariu expert acordate proporțional cu debitul admis).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul procesual ales în mun. C., .. 21, jud. C., în contradictoriu cu pârâta S. C. U. S.R.L., cu sediul în mun. C., Piața O. nr. 9, J_, CUI RO1875349.
Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1.971,03 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri.
Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 1.971,03 lei, de la data de 21.12.2010 și până la plata integrală a debitului.
Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 611,082 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și onorariu expert acordate proporțional cu debitul admis).
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2015.
PreședinteGrefier A. I. V. E. R.
Red. jud. V.A.I./24.04.2015
Dact. R.E./21.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4034/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4044/2015.... → |
|---|
