Pretenţii. Sentința nr. 5954/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5954/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 5954/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar nr._
Sentința civilă nr.5954
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: Jud. U. A.
GREFIER: T. E.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta . C. (J_, CUI RO12796283), cu sediul în C., D.N. 897/A903/22/2,4,6, județ C. în contradictoriu cu pârâții C. C. (CNP_) și C. R., ambii cu domiciliul în C., ., ., ., județ C., chemat în garanție S. R. (CNP_), cu domiciliul în C., ., nr.148A, ., ., reședința în B., ..38, județ B. și dom.ales la av.R. R. în C., ., ., . și asigurator . SA, cu sediul în București, ..3, ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 21.05.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art. 395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.09.2013 sub nr._ reclamanta . chemat în judecată pârâții C. C. și C. R., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 1737,92 lei reprezentând diferență contravaloare prestări servicii reparații auto la autoturismul cu nr._ conform facturii nr._/21.09.2010 și dobândă legală în cuantum de 419,72 lei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în data de 31.08.2010, pârâtul C. C., proprietar al autoturismului marca Citroen C4 cu nr. de înmatriculare_ s-a prezentat la sediul societății în urma unui accident rutier, deschizând comandă de lucru și solicitând o . reparații, conform notei de constatare întocmită de către societatea de asigurări .>
Reparațiile au fost efectuate la timp și cu bună credință, pârâtul și-a ridicat autoturismul, urmând ca societatea de asigurări . achite contravaloarea reparațiilor în sumă totală de 2366,50 lei. Dar, în urma analizei efectuate de asigurator asupra dinamicii de accident, . comunicat prin notificarea nr._/19.10.2010, faptul că accdeintul a fost cauzat de ambii conducători auto, catalogându-l drept culpă comună, conform art. 4.2 din constatarea amiabilă, fapt necontestat de către pârât. Metoda de plată în acest caz este următoarea: asiguratorul RCA al celuilalt șofer implicat în accident despăgubește cu 50% din contravaloarea reaparațiilor, iar restul de 50% este suportat de client la care se adaugă contravaloarea pieselor achiziționate prin bursă de către asigurator în sumă de 1109,34 lei.
Asiguratorul . urma acceptului de plată și-a achitat obligația, achitându-și partea în valoare de 628,80 lei, rămânând de achitat de la clientul pârât suma de 1737,92 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969 C.civ.
La data de 13.02.2014, pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocate excepția inadmisibilității cererii, excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fonsul cauzei, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, se arată că evenimentul rutier s-a petrecut la sfârșitul lunii iulie a anului 2010, în timp ce autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare_ se afla parcat regulementar lângă trotuar, având atât în față cât și în spate autoturisme parcate de ale vecinilor.
Se arată în continuare de către pârâți că nu au văzut cum s-a petrecut evenimentul rutier, însă vânzătoarea de la magazinul din fața blocului a putut observa. Astfel, se arată în continuare că parallel cu mașinile parcate, se afla mașina de la Polaris care aduna gunoiul de pe la blocuri. Numitul S. R. conducea autoturismul cu nr._, a vrut să treacă printre mașinile parcate pe stânga și mașina de gunoi parcată pe dreapta și neorientndu-se suficient, a acroșat fundul și partea din dreapta a autoturismului proprietatea lor și a vrut mai departe să-și continue traseul fără a chema poliția. Dar vânzătoarea de la magazin l-a atenționat să-și lse pe un bilet scris datele și telefonul pentru a proprietarii mașinii să știe cine a lovit autoturismul.
Sunând la numărul de telefon au luat legătura cu tatăl șoferului vinovat de producerea incidentului care le-a dat polița de asigurare și au mers la asiguratorul . SA pentru constituirea dosarului de daune. Li s-a recomandat de societatea de asigurări la ce service să meargă, respective la societatea reclamantă.
La service au lăsat autoturismul și li s-a spus că reparațiile vor fi suportate integral de către asigurator. Se mai menționează de către pârâți că după 10 zile au ridicat mașina din service, iar lor nu le-a fost comunicat absolut nimic în legăătură cu modul de soluționare al dosarului de daune și nici de emiterea vreunei facturi.
La aceeași data, pârâții au formulat cerere de chemare în garanție a numitului S. R. – șoferul vinovat de producerea accidentului și a asiguratorului . SA, arătând că sunt incidente dispozițiile art. 71 C.pr.civ. potrivit căruia partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană împotriva căreia să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau despăgubiri.
La data de 18.04.2014 chemata în garanție . SA a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivare se arată că în data de 26.07.2010, în mun. C. a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate autoturismul pârâților având nr. de înmatriculare_ și autoturismul chematului în garanție S. R. cu nr. de înmatriculare_ . Din declarațiile celor 2 conducători auto a rezultat că în timp ce acesta din urmă a inițiat o manevră de depășire a unei mașini de gunoi, a acroșat cu partea dreapta autoturismul pârâților care se afla parcat. Întrucât nu s-a putu stabili cu exactitate vinovăția conducătorilor auto, evenimentul rutier a fost declarat culpă comună.
La solicitarea pârâților s-a deschis dosarul de daună CT1010DA003074, autoturismul fiind introdus în unitatea service A. S. SRL, unitate agreată și de către client.
Se mai menționează că a achitat facturile emise de furnizorii de piese și de către unitatea service în ordinea în care acestea au fost transmise și până la limita maximă în care puteau fi achitate, respective jumătate din valoarea totală – corespunzătoare culpei comune constatate.
La termenul din data de 21.01.2015 s-a formulat întâmpinare și de către chematul în garanție S. R. prin care s-a invocate excepția prescripției dreptului material la acțiune al pârâților, iar pe fondul cauzei s-a arătat că, imediat după producerea accidentului, societatea de asigurări a notificat toate părțile implicate cu privire la culpa comună în producerea accidentului. Astfel, în sarcina pârâților a fost reținută “staționare neregulamentară” și, în aceste condiții, conform legii, asiguartorul plătește doar jumătate din valoarea daunei. În speță, autoturismul pârâților era parcat la 2 m de intersecție, în dreptul trecerii de pietoni și în dreptul ghenei de gunoi, în sens invers direcției de mers pe bandă.
În aceste condiții și în situația în care mașina de colectare deșeuri era paractă în dreptul ghenei de gunoi pentru ridicarea acestuia, circulația se făcea pe o singură bandă, obturată de autoturismul parcat neregulemantar al pârâților.
Prin încheierea de ședință din data de 08.10.2014, instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de pârâți prin întâmpinare în sensul respingerii loc ca neîntemeiate pentru considerentele reținute în cuprinsul acestei încheieri (fila 175). De asemenea, prin încheierea de ședință din data de 26.03.2015, instanța s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de chematul înm garanție S. R., în sensul respingerii
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților, proba testimonială și proba cu expertiză tehnică auto.
Analizând actele și lucrările dosarului, instața reține următoarele:
La data de 26.07.2010 în mun. C. a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate autoturismul aparținând pârâților cu nr. de înmatriculare_ și autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de chematul în garanție S. R. și peantru care exista încheiată poliță RCA la . SA.
Potrivit constatării amiabile încheiate ulterior producerii accidentului, vinovat de acest incident este chematul în garanție S. R. care a acroșat autoturismul pârâților ce se afla staționat.
La data de 21.09.2010, pârâții au formulat cerere de despăgubire adresată chematei în garanție . SA pentru suma de 2366,50 lei conform facturii nr._/21.09.2010.
În vederea efectuării reparațiilor, pârâții s-au prezentat cu autoturismul la unitatea service aparținând societății reclamante.
Prin urmare, instanța reține că, între reclamantă, în calitate de prestator de servicii și pârâți, în calitate de beneficiari, s-au desfășurat raporturi contractuale constând în efectuarea de servicii de reparatie a autovehiculului marca Citroen cu nr de înmatriculare_, astfel cum reiese din comanda de lucru din data de 31.08.2010 (fila 8).
Ulterior efectuării reparațiilor, reclamanta a emis factura fiscală nr._/21.09.2010 pentru suma de 2366,50 lei.
În cazul obligațiilor de ,,a da” operează o prezumție în favoarea creditorului, în sensul că dovada titlului face dovada creanței. Prin urmare, revine debitorului sarcina de a răsturna prezumția, probând efectuarea plății.
În cauza de față, reclamanta a făcut dovada existenței relației contractuale cu pârâtul, precum și dovada contravalorii serviciilor prestate.
Potrivit art. 969 cod civil „ convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
Instanța reține că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, iar creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nici o obligație valabilă, aceasta fiind stinsa anterior prin plată.
Pârâtul nu a susținut însă că a achitat debitul solicitat. Ci, recunoscând că reclamanta a efectuat reparațiile la autoturismul său, a precizat că nu a achitat contravaloarea acestora solicitată prin prezenta cerere, apreciind că cea care trebuie să efectueze plata tuturor reparațiilor este chemata în garanție . SA, în calitate de asigurator.
Însă, instanța reține, în baza celor mai sus menționate că raportul contractual născut urmare a efectuării reparațiilor la autoturismul proprietatea pârâților, există între societatea reclamantă, în calitate de prestator și pârâți, în calitate de beneficiari.
Având în vedere forța obligatorie a contractului încheiat între părți, ce reprezintă un contract sinalagmatic, prin care fiecare din părțile din litigiu s-a obligat în considerarea contraprestației celeilalte părți, instanța va admite cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și îi va obliga pe aceștia la plata către reclamantă a sumei de 1737,92 lei reprezentând debit aferent facturii nr._/21.09.2010.
În ceea ce privește dobânda legală, instanța reține că potrivit art. 2 din O.G. nr. 9/2000 – în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
Prin urmare, instanța va dispune și obligarea pârâților la plata sumei de 419,72 lei cu titlu de dobândă legală calculată de la data scadenței debitului principal până la data de 17.09.2013.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanți formulată de pârâți, instanța reține că potrivit art. 72 C proc civ, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
La data producerii accidentului, între conducătorul auto implicat în producerea accidentului – S. R., în calitate de asigurat și . SA, în calitate de asigurator, exista încheiată poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./02/X1/SP nr._ pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar potrivit art. 26 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aprobate prin Ordinul nr. 14/2011 asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire.
Față de dispozițiile legale menționate și având în vedere că la data producerii evenimentului rutier, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ condus de către chematul în garanție S. R. era asigurat de răspundere civilă auto la . SA, instanța reține că, într-o astfel de împrejurare, pârâții pot solicita contravaloarea reparațiilor doar de la asiguratorul conducătorului vinovat de producerea accidentului rutier.
În raport de cele reținute, instanța apreciază cererea de chemare în garanție formulată de pârâți în contradictoriu cu chematul în garanție S. R., ca neîntemeiată.
Pentru a se verifica temeinicia cererii de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu societatea de asigurări a conducătorului auto, se impune analizarea îndeplinirii în mod cumulativ a condițiilor răspunderii civile delictuale în ceea ce în privește pe conducătorul auto S. R., respectiv existența unei fapte ilicite a acestuia, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
În drept, potrivit art.998 C.civ. orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Referitor la condiția existenței unei fapte ilicite, instanța apreciază ca este îndeplinită, aceasta constând în încălcarea regulilor de circulație, respectiv chematul în garanție S. R., în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a acroșat autoturismul proprietatea pârâților ce se afla staționat regulamentar.
Existența faptei ilicite rezultă din probele administrate, respectiv depoziția martorului C. M. audiat nemijlocit de instanță la termenul din data de 03.12.2014 și raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert M. S. (file 236-237).
Deși societatea de asigurări a reținut vina ambilor conducători auto în producerea accidentului, aceasta nu a înțeles să indice argumentele în baza cărora a apreciat că vinovați de producerea accidentului se fac și pârâții. S-a rezumat a invoca culpa comună indicând ca temei declarațiile conducătorilor auto, deși potrivit constatării amiabile încheiate de cei 2 conducători auto, asiguratul S. R. și-a recunoscut vina, declarând că a acroșat autoturismul pârâților în timp ce acesta din urma se afla staționat.
Nici în notificarea comunicată pârâților prin care li se aducea la cunoștință acest aspect nu s-au indicat motivele pentru care societatea de asigurări a apreciat că și pârâții se fac vinovați de producerea accidentului.
Totodată, instanța apreciază că este îndeplinită si condiția existenței unui prejudiciu material. Astfel, prin fapta ilicită săvârșită de chematul în garanție S. R. s-au produs următoarele avarii autovehiculului condus de pârâți:aripă dreapta spate, bară spate.
Cu privire la vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, trebuie avut în vedere faptul că, în materie de răspundere civilă delictuală, autorul prejudiciului este obligat să răspundă și pentru culpa cea mai ușoară, fără a se face distincție între formele vinovăției, așa cum rezultă și din dispozițiile art. 999 C.civ.
Condiția existenței raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, este îndeplinită în speță, deoarece, așa cum rezultă din înscrisurile administrate, efectul produs, respectiv prejudiciul cauzat a fost provocat de fapta ilicită a chematului în garanție S. R..
Pe cale de consecință, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce îl privește pe S. R. pentru repararea prejudiciului material produs reclamantului ca urmare a evenimentului rutier din data de 26.07.2010.
Prin urmare, urmează să admită cererea de chemare în garanție și să oblige societatea de asigurări la plata către pârâți a sumei de 1737,92 lei cu titlu de despăgubiri neachitate în dosar de daună nr. CT 1010DA3074 și la plata dobânzii legale în cuantum de 419,72 lei cu titlu de dobândă calculată de la scadența debitului principal până la data de 17.09.2013.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, se va reține pe de o parte culpa procesuală a pârâților în declanșarea prezentului litigiu, astfel încât aceștia urmează a fi obligați să plătească reclamantei suma de 156 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
De asemenea, întrucât chemata în garanție . SA a căzut în pretenție față de pârâți, aceasta va achita cheltuielile de judecată în cuantum de 1156 lei cu titlu de cheltuieli de judecată compusă din 156 lei taxă judiciară de timbru și 1000 lei onorariu avocat.
Totodată, întrucât cererea de chemare în garanție în contradictoriu cu pârâtul S. R. urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, se va dispune obligarea pârâților la plata către aceasta a sumei de 500 lei cu titlu de onorariu avocat.
Având în vedere considerentele redate, urmează a dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea principală formulată de reclamanta . C. (J_, CUI RO12796283), cu sediul în C., D.N. 897/A903/22/2,4,6, județ C. în contradictoriu cu pârâții C. C. (CNP_) și C. R., ambii cu domiciliul în C., ., ., chemat în garanție S. R. (CNP_), cu domiciliul în C., ., nr.148A, ., ., reședința în B., ..38, județ B. și dom.ales la av.R. R. în C., ., ., . și asigurator . SA, cu sediul în București, ..3, ..
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1737,92 lei reprezentând debit aferent facturii nr._/21.09.2010.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 419,72 lei cu titlu de dobândă legală calculată de la scadența debitului principal până la data de 17.09.2013.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 156 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâți.
Obligă persoana chemata în garanție . SA la plata către pârâți a sumei de 1737,92 lei cu titlu de despăgubiri neachitate în dosar de daună nr. CT 1010DA3074.
Obligă persoana chemata în garanție . SA la plata către pârâți a sumei de 419,72 lei cu titlu de dobândă legală calculată de la scadența debitului principal până la data de 17.09.2013.
Obligă persoana chemata în garanție . SA la plata către reclamantă a sumei de 1156 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 1000 lei onorariu avocat și 156 lei taxă judiciară de timbru.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu S. R., ca neîntemeiată.
Obligă pârâții la plata către persoana chemată în garanție S. R. a sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C. sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud.U. A. T. E.
Red.Jud.U.A./22.06.2015/7 ex
Tehored.Gr.T.E./22.06.2015
emis 5 ..2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4021/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5970/2015.... → |
|---|
