Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8788/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8788/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-08-2015 în dosarul nr. 8788/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8788/11.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. R. S. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. S. M. S.R.L., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 04.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.08.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04.12.2014 sub nr._, astfel cum a fost precizată, reclamanta S.C. R. S. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. S. M. S.R.L. la plata sumei de 5.060,86 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale și a sumei de 125,01 lei, reprezentând dobândă legală calculată de la data scadenței și până la data introducerii cererii, precum și la plata dobânzii calculate în continuare de la data de 05.12.2014 și până la plata integrală a debitului, la care să se adauge cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale prin încheierea unui contract în formă simplificată având la baza cererea beneficiarului debitor, urmată de executarea comenzii de către creditoare.
A precizat că, în urma livrării unor produse, creditoarea a emis facturile fiscale nr._/21.07.2014, nr._/21.07.2014, nr._/25.07.2014, nr._/25.07.2014, nr._/25.07.2014, nr._/18.08.2014, nr._/18.08.2014 și nr._/18.09.2014, în valoare totală de 5060,86 lei, pe care debitoarea nu a înțeles să le achite, deși le-a acceptat în mod expres prin semnare și ștampilare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ., art. 1530 C.civ.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriu și a probei cu expertiza contabilă.
Cererea de valoare redusă a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 6).
Pârâta nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de către reclamantă.
În cauză, instanța a încuviințat la solicitarea reclamantei proba cu înscrisuri, fiind administrate înscrisurile depuse la dosar în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, și proba cu interogatoriu, respingând proba cu expertiza tehnică contabilă propusă de reclamantă ca fiind inutilă soluționării cauzei.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța expune următoarele considerente:
În fapt, între reclamanta S.C. R. S. S.R.L., în calitate de vânzătoare, și pârâta S.C. S. M. S.R.L., în calitate de cumpărătoare, s-au încheiat mai multe contracte de vânzare în formă simplificată având ca obiect obligația vânzătoarei de a vinde anumite bunuri și obligația corelativă a cumpărătoarei de a primi bunurile și de a plăti prețul lor.
În temeiul raporturilor contractuale stabilite între părțile litigante, reclamanta a emis facturile fiscale nr._/21.07.2014, nr._/21.07.2014, nr._/25.07.2014, nr._/25.07.2014, nr._/25.07.2014, nr._/18.08.2014, nr._/18.08.2014 și nr._/18.09.2014 (f. 9-15), în valoare totală de 5060,86 lei.
În drept, cu titlu preliminar, instanța constată că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1025- 1032 C.pr.civ, privind cererile cu valoare redusă. Această procedură specială se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Făcând aplicarea art. 1025 C.pr.civ., cererea, astfel cum a fost formulată, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
Conform art.1516 alin. (1) și alin. (2) C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă și la timp a obligației, iar atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin să ceară printre altele, executarea silită a obligației. În cazul plății unei sume de bani, executarea silită în natură este întotdeauna posibilă.
Astfel, în cazul obligației de a plăti o sumă de bani, creditorului, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, îi revine doar sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urmă revenindu-i sarcina de a dovedi faptul că între subiecții de drept nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă prin plată sau altă modalitate prevăzută de lege.
Deși nu a fost încheiat un contract în formă scrisă în sensul de instrumentum, reclamanta a dovedit existența creanței prin facturile fiscale nr._/21.07.2014, nr._/21.07.2014, nr._/25.07.2014, nr._/25.07.2014, nr._/25.07.2014, nr._/18.08.2014, nr._/18.08.2014 și nr._/18.09.2014, anexate la filele 9-15 din dosar, înscrisuri asumate în mod expres de debitoare fie prin aplicarea semnăturii reprezentantului și a ștampilei societății, fie doar prin ștampilare, aceste documente, coroborate cu prezumția decurgând din nedepunerea răspunsului la interogatoriu încuviințat de instanță la propunerea reclamantei, conform art. 358 C.pr.civ., făcând dovada acordului de voință cu putere de lege intervenit între părți și atestând drepturile și obligațiile părților.
Instanța apreciază astfel că societatea creditoare a făcut dovada executării propriilor obligații, iar debitoarea nu a probat achitarea contravalorii bunurilor cumpărate conform regulii de drept în materia probațiunii în virtutea căreia creditorul trebuie să dovedească doar existența creanței, debitorului revenindu-i sarcina de a proba stingerea obligației prin plată sau alt mod admis de lege. Având în vedere că debitoarea nu a făcut dovada plății prețului bunurilor livrate, prezumția relativă a neachitării debitului va rămâne în ființă, astfel că instanța va reține că în activul patrimonial al creditoarei există dreptul de creanță afirmat.
Din acest considerent, instanța apreciază că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, urmând a admite primul capăt de cerere și a obliga pârâta S.C. S. M. S.R.L. la plata sumei de 5060,86 lei, cu titlu de debit principal.
În ceea ce privește capătul de cerere relativ la acordarea dobânzii legale penalizatoare, instanța reține că, potrivit art. 1535 C.civ. în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Astfel, reclamanta poate solicita atât prețul bunurilor vândute în temeiul contractelor de vânzare încheiate între părți, cât și plata daunelor interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare aferente.
În prezenta cauză, instanța constată că sunt pe deplin întrunite condițiile prescrise de lege pentru acordarea dobânzilor și anume: obligația debitoarei constă în plata unei sume de bani, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs creditoarei un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare potrivit O.G. nr. 13/2011.
Totodată, instanța ia act că pârâta S.C. S. M. S.R.L. se află de drept în întârziere conform art. 1523 alin. (2) lit. d) C.civ., întrucât nu și-a executat obligația de a plăti o sumă de bani asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
Având în vedere neachitarea debitului principal la scadență și faptul că pârâta este de drept în întârziere, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat instanța va admite al doilea capăt de cerere și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 125,01 lei, reprezentând dobândă legală calculată de la data scadenței fiecărei facturi fiscale ce compune debitul principal și până la data de 04.12.2014. Totodată, pârâta va fi obligată la plata în continuare a dobânzii legale calculate conform O.G. nr. 13/2011, de la data de 05.12.2015 și până la data achitării integrale a debitului principal.
În baza art. 453 C.pr.civ. și art. 1031 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, aceasta căzând în pretenții prin admiterea cererii de valoare redusă, pârâta va fi obligată și la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru (fila 3).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. R. S. S.R.L., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI RO_, cu sediul procesual ales la București, Preciziei Business Center, ., . București la . în contradictoriu cu pârâta S.C. S. M. S.R.L., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI_, cu sediul în oraș Eforie Nord, ..17, jud.C..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5060,86 lei, reprezentând debit principal și a sumei de 125,01 lei, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată de la data scadenței debitului principal până la data de 04.12.2014.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare de la data de 05.12.2014 până la achitarea integrală a debitului principal.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. D. Ș.
Red.,tehnored.jud.D.D.
4 ex./01.09.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 8759/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8697/2015. Judecătoria... → |
|---|
