Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7239/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7239/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 7238/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.7239
Ședința din publică din data de 17.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-I. S.
GREFIER: C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect cerere cu valoare redusă, formulată de reclamant R. & R. SA în contradictoriu cu pârâta A. N..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 05.06.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art.396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 17.06.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 28.11.2014 sub nr._, reclamantul S.C. R. & R. S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta A. N. la plata sumei de 202 lei, reprezentând contravaloarea facturilor scadente și neachitate, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi, calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 50 lei.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că între părți s-a încheiat contractul nr._/15.02.2012 privind furnizarea serviciilor de cablu tv, internet și telefonie, prin care s-a convenit ca pârâta să beneficieze de serviciile specificate în contract, în schimbul plății tarifelor agreate. Se mai arată de către reclamant că, în temeiul acestui contract, pârâtei i-au fost furnizate serviciile contractate de cablu tv, internet și telefonie, fără ca aceasta să-și respecte obligația corelativă de plată, asumată prin contract. Reclamantul a precizat că, potrivit art. 3 pct. 3.4., 3.5. și 3.6., pentru plata cu întârziere debitorul datorează penalități de întârziere de 0,2 % pe zi.
Reclamantul a învederat că, în conformitate cu art. 5.2 lit. a) din Condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice, contractul a fost reziliat unilateral, făcându-se aplicarea pactului comisoriu de grad IV prevăzut la art. 5.2 din contract.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1025 - 1032 Cod procedură civilă, art. 1270 Cod civil, precum și prevederile contractuale.
Reclamantul nu a solicitat dezbateri orale, iar în susținerea cererii a depus înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru conform art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
Pârâta, legal citată, nu a formulat răspuns la cererea de chemare în judecată în termenul prevăzut de art. 1029 alin. 4 C.proc.civ., însă s-a prezentat la termenul de judecată din 05.06.2015, ocazie cu care a arătat că a achitat debitul în luna noiembrie 2014, depunând o chitanță de plată.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 1025 C. proc. civ., procedura cererilor cu valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Analizând dispozițiile legale menționate anterior, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile pentru judecarea cererii potrivit acestei proceduri speciale având în vedere că valoarea creanței pretinse nu depășește pragul maxim de 10.000 lei, iar prezentul litigiu nu se încadrează printre cele prevăzute la art.1025 alin. 2 și 3 C.proc.civ. ca fiind exceptate de la aplicarea procedurii cererilor cu valoare redusă.
Astfel, între părțile prezentului litigiu s-au derulat raporturi juridice concretizateîn încheierea contractului nr._/15.02.2012 privind furnizarea serviciilor de cablu tv, internet și telefonie.
În executarea contractului, reclamantul a prestat în favoarea pârâtei serviciile prevăzute în contract, fiind emise facturile fiscale nr. F1301_ în valoare de 59 lei (din care s-a achitat suma de 25 lei), scadentă la 30.06.2013; F1301_ în valoare de 143 lei, scadentă la 31.08.2013; respectiv F1301_ în valoare de 25 lei, scadentă la 30.09.2013.
Din coroborarea contractului cu facturile fiscale emise, instanța reține că reclamantul și-a îndeplinit întocmai și la timp obligațiile asumate, fără ca pârâta să execute obligația corelativă de plată până la termenul scadent al fiecărei facturi, ci, astfel cum rezultă din chitanța de plată nr. C1501_, abia la data de 16.01.2015, pe parcursul derulării litigiului.
Referitor la penalitățile de întârziere, instanța reține că părțile au inserat în cuprinsul contractului, la art. 3.6, o clauză penală prin care au stipulat că în cazul neplății contravalorii facturilor până la expirarea termenului de plată, se percep penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra cuantumului facturilor neachitate. Totodată, se menționează expres că totalul penalităților de întârziere datorate poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată penalități în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere aferentă debitului neachitat, calculat pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei facturi și data îndeplinirii obligației de plată, or se observă că acestea depășesc debitul asupra cărora s-au calculat.
Instanța este îndreptățită să aprecieze, chiar și din oficiu, asupra caracterului abuziv al unei clauze contractuale supusă atenției sale, în acest sens statuând și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată în cauza Banco Español de Crédito vs. Joaquin Calderon Camino, C-618/10.
Mențiunea din art. 3.6 din contract referitoare la posibilitatea ca penalitățile de întârziere să depășească suma asupra căreia sunt calculate îmbracă forma unei clauze contractuale abuzive, prohibite de Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.
Pârâta se încadrează în definiția dată consumatorului de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, rep., iar reclamantul are calitatea de profesionist, conform alin. 2 al aceluiași articol.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, rep., „(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.”
Este evident că stabilirea în sarcina beneficiarului a obligației de a achita penalități de întârziere într-un cuantum peste limita debitului principal nu reprezintă o clauză efectiv negociată de părți, contractul semnat de pârâtă fiind unul de adeziune, de natură să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, cu atât mai mult cu cât în sarcina reclamantului nu au fost prevăzute penalități pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate.
Raportat la calitatea părților, poziția lor la încheierea contractului și consecințele acesteia asupra pârâtei, instanța reține că este abuzivă această clauză.
Având în vedere cele expuse mai sus, precum și faptul că pârâta nu a achitat la timp contravaloarea facturilor emise, instanța constată că aceasta datorează reclamantului penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere calculate asupra fiecărei sume ce compune debitul principal, de la data scadenței până la data plății (16.01.2015), fără a depăși cuantumul sumei asupra căreia se calculează.
Față de considerentele ce preced, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamantul S.C. R. & R. S.A. în contradictoriu cu pârâta A. N. și va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 202 lei reprezentând penalități de întârziere convenționale aferente serviciilor de comunicații electronice efectuate în temeiul contractului nr._/15.02.2012.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.proc.civ. și art. 1031 C. proc. civ., privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, pârâta va fi obligată și la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul S.C. R. & R. S.A., cu sediul ales în C., . nr.8, jud.C., având CUI_ și J40/_/1994, în contradictoriu cu pârâta A. N., cu domiciliul în C., . nr.64, ., ., jud.C., având CNP_.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 202 lei reprezentând penalități de întârziere convenționale aferente serviciilor de comunicații electronice efectuate în temeiul contractului nr._/15.02.2012.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel ce se depune la Judecătoria C. în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M.-I. S. C. A.
Red.thred. Jud. M.I.S../16.07.2015
Tehnored. Gref.C.A./ 4ex/16.07.2015
Comunicări./2 ex/16.07.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 7332/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 6347/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
