Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8435/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8435/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-07-2015 în dosarul nr. 12376/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. 12._
Sentința civilă nr. 8435
Ședința din camera de consiliu din data de 21.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: I. M.
Pe rol, soluționarea cererii privind pe reclamanta S.C. E. E. S.A. în contradictoriu cu pârâtul M. I. având ca obiect pretenții – acțiune în răspundere civilă contractuală, procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
Având în vedere prevederile art. 1031 Cod procedură civilă, conform cărora procedura cu privire la cererile de valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, în prezenta cauză, față de înscrisurile depuse de reclamantă, instanța apreciază că nu este necesară prezența părților, astfel încât, față de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.
Verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 131 în referire la art. 1028 alin. 1 și 2 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria C. este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 în referire la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă în vederea dovedirii existenței și a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale, respinge, ca nefiind utilă soluționării cauzei, proba cu interogatoriul pârâtului, solicitată de reclamantă, și reține cauza spre soluționare asupra fondului.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 06.05.2015, sub nr. 12._, reclamanta S.C. E. E. S.A. a solicitat obligarea pârâtului M. I. la plata sumei de 1.013,33 de lei, cu titlu de contravaloare a energiei electrice furnizate, conform facturilor fiscale emise pe numele acestuia în perioada cuprinsă între 11.01._13, conținând obligația de plată a sumei de 1.026 de lei, a sumei de 160,17 lei, cu titlu de taxă servicii debranșare, a sumei de 42,56 de lei, cu titlu penalități de întârziere calculate pentru neplata la scadență a sumelor datorate în temeiul contractului, precum și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru, în motivare arătând că în temeiul contractului de furnizare a energiei electrice încheiat cu pârâtul, pe durată nedeterminată, i-a furnizat acestuia energie electrică, emițând facturile fiscale din perioada cuprinsă între 11.01._13, conținând obligația de plată a sumei de 1.026 de lei, cu titlu de contravaloare a energiei electrice furnizate, pe care pârâtul nu și-a îndeplinit-o în termenul de scadență, rămânând un rest de plată de 1.013,33 de lei, motiv pentru care acesta este ținut să plătească și suma de 42,56 de lei, cu titlu penalități de întârziere calculate pentru neplata la scadență a sumelor datorate în temeiul contractului, conform facturilor fiscale depuse în probațiune, prin aplicarea penalității în cuantumul procentual prevăzut de lege pentru dobânzile aplicabile neplății la scadență a obligațiilor bugetare.
De asemenea, aceasta a mai învederat că pârâtul este ținut a plăti și suma de 160,17 lei, cu titlu de taxă servicii debranșare, ca urmare a efectuării operațiunii de debranșare de la rețeaua electrică a locului de consum al acestuia.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtului, fiind depuse în acest sens, alăturat formularului de cerere: facturile fiscale emise în perioada cuprinsă între 11.01._13, fișa client pentru pârât, interogatoriul propus a-i fi luat acestuia, istoricul pe punctul de măsură pentru locul de consum – domiciliul pârâtului, lista creanțelor și a datoriilor pentru același loc de consum, precum și contractul încheiat între părți.
Reclamanta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său, învederând că nu solicită efectuarea unei dezbateri orale.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, stabilită conform art. 6 alin. 1 teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâtul, deși legal citat, cu un exemplar al formularului de cerere și al înscrisurilor depuse în probațiune de reclamantă, nu a depus formularul de răspuns completat, care i-a fost comunicat, și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, între antecesoarea în drepturi a reclamantei S.C. E. E. S.A., în calitate de furnizor de energie electrică, și pârâtul M. I., în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr._/30.09.2003, pe durată nedeterminată, în temeiul căruia reclamanta i-a furnizat pârâtului, la locul de consum menționat în contract, energie electrică, pentru încasarea contravalorii căreia a emis facturile fiscale din perioada cuprinsă între 11.01._13, conținând obligația de plată a sumei de 1.026 de lei, cu titlu de contravaloare a energiei electrice furnizate la locul de consum menționat în contract, și a sumei de 160,17 lei, cu titlu de taxă servicii debranșare.
Facturile fiscale emise în perioada cuprinsă între 11.01._13, conținând obligația de plată a sumei de 1.026 de lei, cu titlu de contravaloare a energiei electrice furnizate, și a sumei de 160,17 lei, cu titlu de taxă de deconectare, i-au fost comunicate pârâtului în data de 26.05.2015, alăturat formularului de cerere depus de reclamantă, nefiind contestate de aceasta nici prin cerere adresată furnizorului de electricitate, nici în fața instanței.
Din înscrisul denumit lista creanțelor și datoriilor pe punctul de consum al pârâtului, depus de reclamantă, rezultă că pârâtul a achitat parțial și ulterior scadenței sumele datorate reclamantei în temeiul facturilor fiscale menționate în precedent, rămânând un rest de plată în cuantum de 1.013,33 de lei, cu titlu de contravaloare a energiei electrice furnizate la locul de consum menționat în contract, și suma de 160,17 lei, cu titlu de taxă de deconectare.
În drept, prin raportare la temeiul de drept procesual invocat de reclamantă, respectiv, art. 1025-1032 Cod procedură civilă, privind procedura aplicabilă cererilor de valoare redusă, la obiectul prezentei cauze – pretenții, având o valoare mai mică de 10.000 de lei și izvorând dintr-un contract civil, și la prevederile art. 1025 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, instanța constată că prezenta cerere este admisibilă în procedura privind cererile de valoare redusă.
Conform art. 11 alin. 1 din Anexa nr. 1 la Decizia nr. 57/1999, factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitată în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură, în caz contrar, conform art. 11 alin. 2, clientul fiind ținut a plăti o penalitate de întârziere egală cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu a 30-a zi de la data scadenței, valoarea totală a penalităților neputând depăși cuantumul debitului principal.
Potrivit art. 156 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, aflat în vigoare la momentul emiterii facturii fiscale din speță, în cazul în care un consumator contestă valoarea unei facturi și comunică acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primirea ei, furnizorul este obligat să analizeze corectitudinea contestației și în termen de 10 zile de la primirea contestației să comunice consumatorului rezultatul analizei.
În consonanță cu dispozițiile art. 200 alin. 5 din același act normativ, cheltuielile furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator.
De asemenea, în conformitate cu art. 7 alin. 1 din Anexa la Ordinul A.N.R.E. nr. 1/2010, în cazul în care un consumator contestă valoarea unei facturi și comunică acest fapt furnizorului în termen de 15 zile calendaristice de la primirea ei, furnizorul este obligat să analizeze corectitudinea contestației și să comunice consumatorului rezultatul analizei în termen de 10 zile de la înregistrarea contestației, indiferent dacă factura a fost plătită de consumator sau nu. În cazul în care soluționarea contestației implică verificarea valorilor măsurate, termenul de 10 zile se prelungește cu intervalul de timp dintre ziua în care furnizorul comunică operatorului de măsurare solicitarea de verificare a acestor valori contestate și ziua în care furnizorul primește răspunsul de la operatorul de măsurare, dar nu mai mult de termenul în care operatorul de distribuție este obligat să răspundă la o astfel de solicitare, prevăzut în Standardul de performanță pentru serviciul de distribuție a energiei electrice în vigoare, cu condiția înștiințării consumatorului în scris despre acest fapt, în termenul inițial de 10 zile.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
În cauză, facturile fiscale emise în perioada cuprinsă între 11.01._13 pe numele pârâtului și conținând obligația de plată a sumei de 1.026 de lei, cu titlu de contravaloare a energiei electrice furnizate la locul de consum menționat în contract, și a sumei de 160,17 lei, cu titlu de taxă servicii debranșare, au fost acceptate de pârât în mod tacit, dar neechivoc, prin necontestarea acestora în termenul de 10 zile de la primire, prevăzut de dispozițiile legale precitate, care a început să curgă cel mai târziu în data de 26.05.2015, când acestea i-au fost comunicate anexat formularului de cerere, prin care era înștiințat cu privire la existența obligației de plată a sumelor de bani solicitate prin prezenta cerere, precum și prin plata parțială a acestora.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil încheiat cu pârâtul și a executării propriilor obligații, dovedind în același timp nașterea în patrimoniul pârâtului a obligației de plată a prețului serviciilor de care acesta a beneficiat în temeiul contractului, în cuantum de 1.026 de lei și 160,17 lei, reliefată în cuprinsul facturilor fiscale anterior menționate.
Având în vedere prevederile art. 969 alin. 1 cod civil din 1864, potrivit căruia convențiile legal fãcute au putere de lege între părțile contractante și cele ale art. 1073 din același act normativ, potrivit căruia creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare, instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile necesare în vederea angajării răspunderii civile contractuale a pârâtului, respectiv: existența unei fapte ilicite a acesteia, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care a săvârșit fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită a pârâtului constă în nerespectarea unei obligații contractuale, aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă, conform facturilor emise în temeiul contractului de furnizare a energiei electrice, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 1.013,33 de lei, cu titlu de contravaloare a energiei electrice furnizate, din suma totală de 1.026 de lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate în temeiul contractului, și în suma de 160,17 lei, cu titlu de taxă servicii debranșare, reliefate în cuprinsul facturilor fiscale menționate în cele ce preced, emise pe numele pârâtului.
În privința vinovăției pârâtului, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 1082 Cod civil, în materie contractuală, neexecutarea unei obligații dă naștere unei prezumții relative de vină în sarcina debitorului obligației neexecutate. În același sens, instanța constată că pârâtul, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligații, pe care nu și-a îndeplinit-o, nedepunând niciun înscris și neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate.
De asemenea, în vederea angajării răspunderii contractuale a pârâtului, instanța are în vedere și prevederile art. 1082-1085 Cod civil, potrivit căruia repararea prejudiciului care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de către creditor, cât și beneficiul nerealizat de către acesta.
Totodată, instanța constată că prejudiciul suferit de reclamantă, constând în contravaloarea serviciilor furnizate pârâtului și neachitate de acesta, este consecința logică și firească a neexecutării de către pârât a propriei obligații, respectiv a celei de plată a contravalorii serviciilor prestate de reclamantă.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de reclamantă sunt întemeiate, pârâtul nedovedind existența unei cauze străine exoneratoare de răspundere, astfel că acesta urmează a fi obligat la plata sumei de 1.013,33 de lei, cu titlu de contravaloare a energiei electrice furnizate, și a sumei de 160,17 lei, cu titlu de taxă servicii debranșare.
În privința capătului de cerere accesoriu, relativ la obligarea pârâtului la plata penalității de întârziere în cuantum de 42,56 de lei, calculată pentru neplata la scadență de către pârât a sumelor datorate în temeiul contractului și reliefată în cuprinsul facturilor fiscale emise în perioada cuprinsă între 11.01._13, instanța reține că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce succed.
Astfel, în concordanță cu prevederile art. 1073 din același act normativ, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 43 Cod comercial, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. Prin raportare la prevederile art. 43 Cod comercial, precitate, instanța apreciază că pârâtul din prezenta cauză este de drept în întârziere, astfel că, în temeiul art. 1066 și art. 1069 Cod civil, potrivit cărora clauza penală, ce reprezintă o compensație a daunelor interese pe care creditorul le suferă din neexecutarea obligației principale, poate fi cumulată cu executarea obligației principale, numai în ipoteza în care penalitatea s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării, acesta datorează penalitatea prevăzută de art. 11 alin. 2 din Decizia nr. 57/1999, precitată.
Potrivit art. 120 alin. 7 Cod de Procedură Fiscală, aprobat prin O.G. nr. 92/2003, nivelul dobânzii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor bugetare, până la data de 01.03.2014, a fost de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, iar ulterior acestei date, a fost de 0,03% pe zi de întârziere.
Având în vedere că pârâtul nu a achitat la scadență debitul principal datorat reclamantei pentru energia electrică furnizată în temeiul contractului, acesta urmează a fi obligat la plata către reclamanta a sumei de 42,56 de lei, calculată pentru neplata la scadență de către acesta a sumelor datorate în temeiul contractului și menționată în cuprinsul facturilor fiscale emise în perioada cuprinsă între 11.01._13.
În privința capătului de cerere formulat de reclamantă și relativ la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei, având în vedere soluția de admitere a capătului de cerere principal, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxa judiciară de timbru este inclusă în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, cererea reclamantei fiind dovedită cu ordinul de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, aflat la fila 2 a dosarului, depus alăturat cererii de chemare în judecată. Având în vedere considerentele ce preced și dispozițiile art. 1032 Cod procedură civilă, constatând că pârâtul este partea căzută în pretenții în prezenta cauză, acesta va fi obligată la plata către reclamantă, partea care a câștigat procesul, a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
În lumina considerentelor ce preced, cererea reclamantei va fi admisă, iar pârâtul va fi obligat la plata către aceasta: a sumei de 1.013,33 de lei, cu titlu de contravaloare a energiei electrice furnizate, a sumei de 160,17 lei, cu titlu de taxă servicii debranșare, a sumei de 42,56 de lei, cu titlu penalități de întârziere, și a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. E. E. S.A., cu sediul in sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 39, . cu pârâtul M. I. domiciliat in NAVODARI, .. 30, jud. Constanta.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.013,33 de lei, cu titlu de contravaloare a energiei electrice furnizate, a sumei de 160,17 lei, cu titlu de taxă servicii debranșare, și a sumei de 42,56 de lei, cu titlu penalități de întârziere.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.07.2015.
Președinte Grefier
Minaev I. M. I.
Red. Jud.M.I./21.07.2015 /4.ex.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 8189/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8300/2015.... → |
|---|
