Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 8414/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8414/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-07-2015 în dosarul nr. 3513/212/2014*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8414
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 21.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. O.
Grefier: C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată, cerere formulată de creditoarea T. S. SRL, cu sediul în C., . . Bis, județul C. a solicitat în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în Ploiești, . B, județul Prahova.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.07.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conf. cu disp. art. 396 Cod proc. civilă a amânat pronunțarea pentru 21.07.2015, dată la care a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data 10,02.2014 sub nr._ creditoarea . in contradictoriu cu debitoarea . a solicitat emiterea ordonanței de plata pentru suma de 54.529,67 lei, dintre care 31.855,60 lei reprezentând debit principal si 22.674,07 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate de la scadenta si pana la data de 31.10.2013, conform art. 7.3 din Contractul nr. 2078/24.05.2013, precum si obligarea, in continuare, a debitoarei la plata penalităților de întârziere in cuantum de 1% pe zi de întârziere de la data de 01.11.2013 si pana la data achitării integrale a debitului principal.
În motivarea în fapt, a arătat că între creditoarea ., în calitate de prestator de servicii calificate de paza si protecție si debitoarea ., în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de prestări servicii calificate de paza si protecție nr. 2078/24.05.2013, având ca obiect paza si protecția permanenta (24 de ore pe zi), a obiectivului situat in Constanta, ., jud. Constanta. Potrivit contractului, creditoarea a efectuat serviciile de paza si protecție la obiectivul stipulat in contract și în urma prestării acestor servicii de către creditoare, debitoarea avea obligația achitării contravalorii facturilor emise, in valoare totala de 31.855,60 lei, potrivit următoarelor facturi: factura nr. 888/01.07.2013 in cuantum de 7.343,28 lei; factura nr. 1015/01.08.2013 in cuantum de 8.506,40 lei; factura nr. 1145/02.09.2013 in cuantum de 9.218,16 lei; factura nr. 1271/01.10.2013 in cuantum de 6.787,76 lei. A mai precizat că deși si-a executat, întocmai si la timp, obligațiile asumate, prestând serviciile de paza si protecție stabilite prin contract, debitoarea nu si-a executat, la rândul sau, la scadenta, obligația ce ii revenea de plata și astfel, creditoare este titulara unei creanțe certe lichide si exigibile in cuantum total de 31.855,60 lei, reprezentând debit restant si neachitat, astfel cum acesta rezulta din cuprinsul facturilor mai sus precizate.
In ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere, reclamanta a arătat că potrivit art. 7.3 din Contractul nr. 2078/24.05.2013, in caz de neexecutare, la scadenta, a obligațiilor de plată asumate, societatea debitoare, s-a obligat a le plăti penalități în cuantum de 1%/ zi de întârziere și astfel neexecutarea, la scadenta, a obligației de plata a sumei datorate atrage, in sarcina societății debitoare si obligația de plata a penalităților de întârziere in cuantum de 22.674,07 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate de la scadenta si pana la data de 31.10.2013, conform art. 7.3 din Contractul nr. 2078/24.05.2013. De asemenea, având in vedere obligația asumata de către debitoare conform art. 7.3 din contract, arată că debitoarea este obligată, in continuare, a debitoarei la plata penalităților de întârziere in cuantum de 1% pe zi de întârziere de la data de 01.11.2013 si pana la data executării efective a obligației de plata a debitului principal.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013-1024 c.pr.civ., art. 1270 alin. 1 c.civ., art. 1475 c.civ., art. 1523 c.civ.
În probațiune, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar contractul de prestări servicii, facturile fiscale, somația de plată comunicată debitoarei.
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 12.03.2014 prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Constanta raportat la sediul debitorului aflat in raza de competenta teritoriala a Judecătoriei Ploiești, excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordonanței de plata, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata .
In motivarea excepției inadmisibilitătii cererii de emitere a ordonanței de plata, pârâta a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 1014 alin.1 c.pr.civ. potrivit cărora creditorul are obligația notificării debitorului in legătura cu creanța pretinsa, printr-o somație, prin care ii solicita acestuia îndeplinirea obligației si ii acorda un termen de executare de 15 zile de la primirea somației. A mai precizat că nu a fost îndeplinită condiția imperativă a comunicării somației prin scrisoare recomandată cu conținut declarat.
Pe fondul cauzei, se arată că creditoarea nu face referire la procesele verbale întocmite pentru evenimentele din mai 2013 si iunie 2013, ce au avut ca obiect furturile comise la obiectivul "păzit" de către societatea reclamanta, din cauza neglijentei reprezentanților acesteia in îndeplinirea obiectului contractului, iar în urma acestor evenimente, debitoarea a fost prejudiciata, cuantumul pagubei fiind evaluat la suma de 8.509,61 lei. Mai arată ca, pentru a solicita îndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor de plata din contract, se impunea ca reclamanta sa-si fi îndeplinit obligațiile corelative asumate in baza acestuia și că un motiv in plus pentru care pune la indoiala buna credința a reclamantei, care nu are legătura cu prezenta acțiune, pe care o considera neîntemeiata, consta in faptul ca, deși in luna mai 2013 s-au sustras bunuri aparținând pârâtei, aflate in paza acesteia, nu au întreprins masurile necesare in vederea prevenirii unor astfel de evenimente, iar acestea s-au repetat si in luna iunie 2013.
De asemenea, pârâta a învederat că a fost de buna credința si a respectat întocmai si la timp obligațiile de plata conform contractului și cat timp S.C T. S. SRL a respectat obligațiile asumate cu privire la serviciile de paza la obiectivul stabilit in contract, creanța nu este certa. Procesele verbale privind sustragerea de materiale aparținând pârâtei s-au întocmit in prezenta reprezentanților societății reclamante, in urma cărora a fost emisa Factura Fiscala nr._.09.2013 in valoare de 8.509,61 lei reprezentând contravaloarea a 93 de cârlige din cupru sustrase prin rupere si a unei table de cupru atic clădire. Prin urmare considera ca a operat compensația legala intre cele doua datorii reprezentate de factura nr._ 17.09.2013 in valoare de 8.509,61 lei emisa de . si factura nr._13 in valoare de 7.343,28 lei.
În drept, s-au invocat art. 1013-1024 c.pr.civ.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 8244/07.08.2014 Judecătoria C. a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Ploiești, prin sentința civilă nr._/05.12.2014 Judecătoria Ploiești a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei C. și a constatat ivit conflictul negativ de competență între judecătorii și prin decizia civilă nr. 777/10.03.2015 s-a stabilit competența se soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C.. Dosarul_ a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.06.2015 sub nr._ .
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordonanței de plată, potrivit art. 1014 c.pr.civ. creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.
Din dispozițiile legale menționate instanța reține că anterior formulării cererii privind ordonanța de plată, creditorul are obligația notificării debitorului in legătură cu creanța pretinsă, printr-o somație prin care ii solicită acestuia îndeplinirea obligației și ii acordă un termen de executare de 15 zile de la primirea somației, iar comunicarea se realizează fie prin intermediul executorului judecătoresc, fie prin poștă, in modalitatea scrisorii recomandate, cu conținut declarat și confirmare de primire. Finalitatea urmărită prin instituirea modalității de comunicare a somației constă în încunoștințare efectivă a debitorului cu privire la creanța pe care creditorul pretinde că o are împotriva sa și acordarea unui termen de plată.
În speță, pârâta nu contestă primirea somației de plată, ci doar modalitatea de comunicare a acesteia. În aceste condiții, deși sancțiunea necomunicării somației către debitor constă in respingerea cererii de ordonanța de plata ca inadmisibilă, aceasta poate fi invocată doar de către debitor prin întâmpinare, legiuitorul apreciind că în această situație se nesocotește o normă de drept privat. Sancțiunea instituită nu trebuie aplicată de plano, ci trebuie avută în vedere și vătămare produsă pârâtului ca urmare a necomunicării somației în modalitățile prevăzute de lege. Pârâta nu justifică nicio vătămare, finalitatea comunicării somației fiind îndeplinită, aceasta luând la cunoștință de obligațiile pe care le are de executat față de reclamantă, beneficiind de un termen de aproximativ 4 luni de la comunicarea notificării, precum și de intenția reclamantei de a o acționa în instanță pentru recuperarea integrală a debitului. O interpretare contrară ar fi de natură a aduce atingere nejustificată a dreptului de acces la justiție al creditoarei.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va respinge excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordonanței de plată invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, între creditoarea ., în calitate de prestator de servicii calificate de paza si protecție si debitoarea ., în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de prestări servicii calificate de paza si protecție nr. 2078/24.05.2013, având ca obiect obligația creditoarei de asigura paza si protecția permanenta (24 de ore pe zi), a obiectivului situat in Constanta, ., jud. Constanta și obligația corelativă a pârâtei de a achita contravaloarea serviciilor prestate. În baza contractului menționat s-au emis facturile nr. 888/01.07.2013 in cuantum de 7.343,28 lei, nr. 1015/01.08.2013 in cuantum de 8.506,40 lei, nr. 1145/02.09.2013 in cuantum de 9.218,16 lei și nr. 1271/01.10.2013 in cuantum de 6.787,76 lei.
Procedura ordonanței de plată reglementată de 1013 și urm. c.pr.civ. se întemeiază pe o aparență a dreptului de creanță a creditorului, în cadrul acesteia nefiind posibilă cercetarea pe fond a raportului juridic născut între creditor și debitor. Potrivit art. 1013 alin. 1 c.pr.civ., procedura emiterii ordonanței de plată este aplicabilă numai creanțelor certe, lichide și exigibile, reprezentând obligații de plată a unor sume de bani, care izvorăsc dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori alt mod admis de lege.
Prin urmare, admisibilitatea unei cereri întemeiate pe prevederile art. 1013 și urm. c.pr.civ. este supusă dovedirii de către creditor a următoarelor condiții cumulative: formularea unei cereri care să aibă ca obiect plata unei sume de bani, obligația care are ca obiect plata unei sume de bani să rezulte dintr-un contract civil constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori alt mod admis de lege, iar din actul în cauză, să rezulte o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Cercetând actele dosarului sub aspectul condițiilor de admisibilitate mai sus invocate, instanța constată că acestea sunt îndeplinite.
Astfel, obligația a cărei executare se solicită are ca obiect o sumă de bani reprezentând contravaloarea serviciilor de supraveghere prestate de către reclamantă, și este născută dintr-un contract civil.
În cauză, instanța reține că, în derularea relațiilor civile fiecare parte s-a obligat în considerarea contraprestației celeilalte părți. Reclamanta și-a asumat obligația prestării unor servicii de supraveghere, în considerarea prețului pe care îl va primi de la pârâtă, preț în privința căruia pârâta nu a făcut dovada plății ori intervenirii unei cauze exoneratoare de răspundere contractuală.
Cât privește caracterul cert, potrivit art. 662 alin. 2 C. pr. civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși titlul executoriu. Prin urmare, ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor. În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție deoarece facturile anexate la dosar au fost emise în baza contractului de prestări servicii calificate de paza si protecție nr. 2078/24.05.2013 semnat de ambele părți.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că art. 662 alin. 3 C.pr.civ., dispune ca o creanță este lichidă când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Analizând înscrisurile de la dosar, instanța constată că sumele pe care pârâtul le datorează reclamantei cu titlu de contravaloare a serviciilor de supraveghere sunt determinate în facturile nr. 888/01.07.2013, nr. 1015/01.08.2013, nr. 1145/02.09.2013 și nr. 1271/01.10.2013 astfel că și această condiție cumulativă a admisibilității ordonanței este îndeplinită în speță.
Referitor la ultima condiție, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța reține că exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze, în caz de nevoie, la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție. Analizând facturile anexate cererii instanța constată că, la data introducerii acțiunii, termenul de scadență al acesteia era deja împlinit, fără ca debitul să fie achitat.
Totodată, instanța constată că debitoarea, cu toate că a avut posibilitatea de a depune la dosar înscrisuri din care să rezulte că a achitat în termen aceste obligații, nu a administrat niciun înscris care să justifice stingerea obligațiilor între cele două părți, deși îi revenea aceasta sarcina, iar creditoarea, prin înscrisurile administrate la dosar, a făcut dovada existenței unor raporturi juridice valabile și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă. Susținerile pârâtei cu privire la stingerea parțială a debitului prin compensația legală nu pot fi reținute de către instanță întrucât pârâta nu a depus nici un înscris doveditor al creanței pe care pretinde că o are împotriva reclamantei.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, instanța reține că pârâta și-a asumat prin încheierea contractului de prestări servicii calificate de paza si protecție nr. 2078/24.05.2013 clauza penală cuprinsă în art.7.3 din contract, potrivit căreia în caz de neplată la termen, se vor calcula penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere pentru simpla depășire a termenului scadent fără nicio formalitate anterioară și fără emiterea unei facturi de penalități.
Prin urmare, având în vedere forța obligatorie a contractului potrivit art. 1270 c.civ. pârâta va fi obligată și la plata sumei de 22.674,07 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la scadenta fiecărei facturi si pana la data de 31.10.2013, precum și a penalităților de întârziere in cuantum de 1% pe zi de întârziere de la data de 01.11.2013 si pana la data achitării integrale a debitului principal.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, constatând în speță îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, instanța va admite cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de_,60 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de supraveghere, suma de 22.674,07 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la scadenta fiecărei facturi si pana la data de 31.10.2013, precum și penalităților de întârziere in cuantum de 1% pe zi de întârziere de la data de 01.11.2013 si pana la data achitării integrale a debitului principal.
În temeiul art. 1021 c.pr.civ., instanța consideră că un termen de 30 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe este suficient pentru a acorda pârâtului posibilitatea efectuării plăților, fără a crea prejudicii suplimentare reclamantei.
Având în vedere dispozițiile art. 453 c.pr.civ. privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, pârâta va fi obligată și la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordonanței de plată invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de reclamanta . cu sediul în C., . . Bis, județul C. în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în Ploiești, . B, județul Prahova.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de_,60 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de supraveghere, suma de 22.674,07 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la scadenta fiecărei facturi si pana la data de 31.10.2013, precum și penalităților de întârziere in cuantum de 1% pe zi de întârziere de la data de 01.11.2013 si pana la data achitării integrale a debitului principal, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare pentru pârâtă în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe. Cererea în anulare se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. O. C. C.
RED,JUD.I.O./21.07.2015
TEHNORED.C.C. 24.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8300/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8415/2015. Judecătoria... → |
|---|
