Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 12139/2015
Dosar nr. 32._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 22.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: I. M.
Pe rol, soluționarea cererii privind pe reclamanta R.A.J.A. S.A., cu sediul social în C., .-24, județul C., în contradictoriu cu pârâtul B. I. ,cu domiciliul în NAVODARI, ., ., ., jud. Constanta,având ca obiect pretenții – acțiune în răspundere civilă contractuală, procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 15.10.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în aceeași constituire, a amânat pronunțarea pentru data de 22.10.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. formularul de cerere depus în data de 13.10.2014 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub numărul 32._, reclamanta R.A.J.A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului B. I. la plata: sumei de 106 lei, cu titlu de contravaloare a serviciului de alimentare cu apă și a celui de canalizare prestate în perioada februarie - mai 2014, a penalității de întârziere în cuantum de 5,27 de lei, calculată de la data scadenței obligației de plată a fiecărei sume componente a debitului principal în cuantum de 106 lei, până la data formulării cererii, a penalității de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată - 13.10.2014, asupra sumei de 106 lei, până la data plății acesteia, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acestei cereri, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei și cheltuieli de notificare în cuantum de 30 de lei.
În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul convenția de facturare individuală a consumului de apă și canalizare nr. 8.075/30.05.2012, în temeiul căreia i-a furnizat pârâtului apă potabilă și a preluat apele meteorice și apele uzate de la imobilul menționat în contract, în vederea încasării contravalorii serviciilor prestate emițând facturile fiscale depuse în probațiune, aferente perioadei februarie – mai 2014, în cuprinsul cărora este reliefată obligația de plată a sumei de 106 lei.
Reclamanta a mai menționat că, deși în temeiul Legii nr. 241/2006 pârâtul avea obligația de a efectua plata prestațiilor efectuate de S.C. R. S.A. în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor, acesta nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor datorate în temeiul contractului în termenul de scadență prevăzut în contract, fiind astfel ținut și la plata penalității de întârziere în cuantum de 5,27 de lei, calculată de la data scadenței obligației de plată a fiecărei sume componente a debitului principal în cuantum de 106 lei, până la data formulării cererii, precum și a penalității de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată - 13.10.2014, asupra sumei de 106 lei, până la data plății acesteia.
Aceasta a mai învederat că, anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, a procedat la notificarea pârâtului, prin executor judecătoresc, în vederea îndeplinirii voluntare de către acesta a obligației de plată a sumelor de bani datorate în temeiul contractului, însă pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate până la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, art. 1272, art. 1516, art. 1523, art. 1350 Cod civil, ale Legii nr. 241/2006 și pe cele ale art. 1025-1032 Cod procedură civilă.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, constând în cele depuse anexat cererii, și a probei cu interogatoriul pârâtului.
Reclamanta a solicitat desfășurarea unei dezbateri orale, precum și soluționarea cauzei în absența reprezentantului său.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 50 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâtul, legal citat, cu un exemplar al formularului de cerere și al înscrisurilor depuse în probațiune de reclamantă, nu a depus formularul de răspuns completat, ce i-a fost comunicat, și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de reclamantă.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, între reclamanta R.A.J.A. S.A., în calitate de operator, forma asociativă de organizare de la nivelul condominiului din care face parte și proprietatea imobiliară a pârâtului, în calitate de utilizator, și pârâtul B. I., în calitate de utilizator individual, s-a încheiat, pe durată nedeterminată, convenția de facturare individuală a consumurilor de apă și canalizare nr. 8.075/30.05.2012, în temeiul căreia operatorul s-a obligat să îi furnizeze utilizatorului individual apă potabilă și să preia apele uzate și meteorice ale acestuia de la imobilul apartament menționat în contract, utilizatorul individual având obligația corelativă de a plăti prețul serviciului prestat de operator, în executarea obligațiilor asumate prin convenția de facturare individuală a consumurilor de apă și canalizare, operatorul a emis facturile fiscale aferente perioadei februarie-mai 2014, conținând obligația de plată a sumei de 106 lei, cu titlu de contravaloare a serviciului de alimentare cu apă și a celui de canalizare prestate în perioada februarie – mai 2014.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2 din contract, stabilirea cantităților de apă potabilă furnizată utilizatorilor individuali se realizează pe baza tabelului cu defalcarea consumului general (al utilizatorului) pe utilizatori individuali, întocmit lunar de administratorul asociației. Stabilirea cantității de apă uzată deversată de fiecare utilizator individual, în conformitate cu prevederile art. 4 din contract, se realizează prin raportare la cantitatea de apă potabilă furnizată utilizatorului individual, acestea două fiind egale.
În conformitate cu prevederile art. 10 pct. 1, utilizatorii individuali și-au asumat obligația de a achita integral și la termen contravaloarea facturilor emise de operator în temeiul art. 3 și art. 4 din contract, pe baza tabelului cu defalcarea consumului general pe utilizatori individuali.
Potrivit art. 13 și art. 14 din contract, utilizatorii individuali au obligația de a achita facturile emise lunar de operator, pentru consumurile stabilite conform art. 3 și art. 4, acestea fiindu-le comunicate sub semnătură de către administratorul utilizatorului. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 15, facturile emise potrivit contractului sunt acceptate și recunoscute de utilizatorul individual, făcând dovada certitudinii, lichidității și exigibilității creanței, utilizatorul individual având, potrivit art. 19 din contract, obligația de a achita contravaloarea serviciilor prestate de operator în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturii și termenul de scadență a obligației de plată înscriindu-se pe factură.
În drept, potrivit art. 26 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a facturilor invocate de reclamanta din prezenta cauză, în susținerea pretențiilor sale, se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la data săvârșirii actelor juridice care fac obiectul probațiunii. În cauză, având în vedere că facturile fiscale depuse în probațiune de către reclamantă au fost întocmite ulterior datei de 15.02.2013, sunt aplicabile prevederile art. 272, art. 273 și art. 277 Cod procedură civilă, potrivit cărora obligațiile profesioniștilor se probează cu facturi fiscale, înscrisuri întocmite, în mod uzual, de aceștia în activitatea profesională.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
În cauză, facturile fiscale emise în perioada 28.02._14 (4 facturi fiscale), în cuprinsul cărora este reliefată obligația de plată a sumei de 106 lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor prestate, au fost acceptate de pârât în mod tacit, în condițiile prevăzute de art. 14 din contract, acesta necontestând facturile în acord cu procedura prevăzută de contract, nici în fața instanței.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil încheiat cu pârâtul și a executării propriilor obligații, dovedind în același timp nașterea în patrimoniul pârâtului a obligației de plată a prețului serviciilor de care a beneficiat acesta în cuantum de 106 lei.
P. raportare la temeiul de drept procesual invocat de reclamantă, respectiv, art. 1025-1032 Cod procedură civilă, privind procedura aplicabilă cererilor de valoare redusă, la obiectul prezentei cauze – pretenții având o valoare mai mică de 10.000 de lei și izvorând dintr-un contract civil, și la prevederile art. 1025 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, instanța constată că prezenta cerere este admisibilă în procedura privind cererile de valoare redusă.
În conformitate cu prevederile art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. În acord cu dispozițiile art. 1516 alin. 1, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar, potrivit alin. 2 pct. 1 din același act normativ, atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin, să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației. Totodată, în acord cu dispozițiile art. 1527 alin. 1, executarea silită în natură a obligației de a da (o sumă de bani) este întotdeauna posibilă.
Aplicând dispozițiile normative precitate situației de fapt stabilite în cauză, instanța, constatând că, în temeiul contractului și a facturilor fiscale, în sarcina pârâtului s-a născut obligația de plată a sumei de 106 lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor de care a beneficiat în temeiul contractului, a cărei stingere pârâtul nu a dovedit-o, urmează să admită capătul principal de cerere și să-l oblige pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 106 lei, aceasta fiind o modalitate de executare silită în natură a obligației de a da ce s-a născut în sarcina pârâtului din executarea contractului.
În privința capătului accesoriu de cerere privitor la penalitățile de întârziere, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. 3 din contract, care constituie o preluare a dispoziției legale cuprinse în art. 30 pct. 3 din Legea nr. 241/2006, neachitarea facturii în termen de 15 zile lucrătoare de la emiterea acesteia atrage plata unor penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi după data scadenței, valoarea penalităților neputând depăși valoarea debitului principal.
De asemenea, potrivit art. 1516 alin. 1 și 2 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar, debitorul fiind ținut a plăti daune-interese, care, în consonanță cu prevederile art. 1535 alin. 1 Cod civil, în cazul obligațiilor având de obiect plata unei sume de bani, se datorează de la scadența obligației de plată, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, creditorul nefiind ținut să dovedească vreun prejudiciu, iar debitorul neavând dreptul de a face dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății este mai mic.
Totodată, în concordanță cu prevederile art. 1538 alin. 1 și art. 1539 Cod civil, clauza prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale nu poate fi executată concomitent cu executarea în natură a obligației principale decât în situația în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau la locul stabilit. Potrivit art. 1523 alin. 1 din același act normativ, debitorul se află de drept în întârziere atunci când s-a stabilit că simpla împlinire a termenului de executare produce un astfel de efect, aceasta fiind și situația din cauză, clauza cuprinsă în art. 13 alin. 3 din contract având o astfel de natură juridică.
Având în vedere că pârâtul nu a achitat la scadență debitul principal datorat reclamantei, instanța apreciază că este întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalității de întârziere în cuantum de 5,27 de lei, calculată de la data scadenței obligației de plată a fiecărei sume componente a debitului principal în cuantum de 106 lei, până la data formulării cererii, precum și a penalității de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată - 13.10.2014, asupra sumei de 106 lei, până la data plății acesteia, urmând a dispune în consecință.
În privința capătului de cerere accesoriu formulat de reclamantă și relativ la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei și cheltuieli de notificare în cuantum de 30 de lei, având în vedere soluția de admitere a capătului de cerere principal, instanța apreciază că acesta este în parte întemeiat, urmând a fi admis în consecință, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxa judiciară de timbru și cheltuielile de notificare sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale în privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, dovedită cu chitanța aflată la fila 3 a dosarului, nefiind îndeplinite în privința cheltuielilor de notificare în cuantum de 30 de lei, care nu au fost dovedit în cauză, situație în care, văzând dispozițiile art. 1032 Cod procedură civilă și constatând că pârâtul este partea căzută în pretenții în prezenta cauză, capătul de cerere relativ la cheltuielile de judecată urmează a fi admis în parte, iar pârâtul urmează a fi obligat la plata către reclamantă, partea care a câștigat procesul, a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta R.A.J.A. S.A., CUI – RO_, cu sediul social în C., .-24, județul C., în contradictoriu cu pârâtul B. I., CNP -_, cu domiciliul în NAVODARI, ., ., ., jud. Constanta.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 106 lei, cu titlu de contravaloare a serviciului de alimentare cu apă și a celui de canalizare prestate în perioada februarie - mai 2014, a penalității de întârziere în cuantum de 5,27 de lei, calculată de la data scadenței obligației de plată a fiecărei sume componente a debitului principal în cuantum de 106 lei, până la data formulării cererii, precum și a penalității de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată - 13.10.2015, asupra sumei de 106 lei, până la data plății acesteia.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 22.10.2015.
Președinte Grefier
Minaev I. M. I.
Red. Jud.M.I./04.11.2015 /4.ex.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 9959/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria... → |
|---|
