Fond funciar. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 12169/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din data de 22.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE : A. A.
GREFIER: S. G.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect fond funciar, formulată de reclamantul N. C. cu domiciliul procesual ales în C., ., nr. 28, jud. C. în contradictoriu cu pârâții C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR A COMUNEI C. cu sediul în comuna C., ., jud. C. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C. cu sediul în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra excepției prematurității cererii, invocată din oficiu de către instanță,
Prin cererea depusă la data de 21.10.2015 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ /2015, reclamantul N. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR A COMUNEI C. și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR C., obligarea acestora la restituirea în natură a suprafeței de 6,5 ha teren situate pe raza ., județ C., obligarea la emiterea titlului de proprietate, precum și la punerea în posesie cu privire la această suprafeță de teren.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, prin cererea depusă în termen, a solicitat pârâtei C. LOCALĂ restituirea în natură a suprafeței totale de 6,5 ha teren din care 4 ha teren arabil, 2 ha pășune și 0,5 ha vie, situate pe raza satului Băltăgești, . însă nici până în prezent. Reclamantul precizează că, prin adresa nr. 2771 din 30.05.2008, i-a fost comunicată lipsa unei rezerve de teren agricol pe raza comunei C., iar prin cererea din data de 08.10.2013, a solicitat ca, în baza Legii nr. 165/2013, să se dea curs cererilor acestuia depuse și nesoluționate, în vederea restituirii în natură sau prin echivalent a diferențelor de teren agricol revendicate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, ale Legii nr. 169/1997, ale Legii nr. 1/2000, ale Legii nr. 247/2005, precum și pe dispozițiile Legii nr. 165/2013..
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Pârâta C. JUDEȚEANĂ a formulat în termenul legal întâmpinare, prin care a arătat că, în prezent, cererile formulate de către aceasta intră sub incidența prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, urmând a fi reanalizate potrivit acestui act normativ. În consecință, arată pârâta că cererile reclamantului de reconstituire urmează a fi reanalizate potrivit art. 1 din actul normativ menționat, în sensul restituirii în natură, în limita terenurilor ce vor fi identificate în urma inventarierii.
Pârâta C. LOCALĂ a formulat în termenul legal întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a formulat cerere de restituire cu privire la suprafața de teren de 6,5 ha, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, arătând că reclamantul a formulat la data de 14.03.1991 cerere de restituire a suprafeței de tern de 24,78 ha, fiindu-i recunoscut dreptul de proprietate și fiind pus în posesie pe suprafața de 17,59 ha teren arabil, pentru diferența de teren solicitată reclamantul fiind înscris în Anexa nr. 23 despăgubiri, la poziția 127.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat aspectele deduse judecății prin cererea introductivă.
În cadrul ședinței de judecată din data de 16.10.2015, instanța a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității pentru considerentele reținute la acea dată și, față de obiectul cererii de chemare în judecată, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist, instanța a invocat din oficiu excepția prematurității formulării cererii de obligare a pârâtelor la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren de 6,5 ha.
Din materialul probator administrat în cauză, instanța reține că, prin cererea depusă la data de 14.03.1991, autorul reclamantului a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 24,78 ha. Prin Titlul de proprietate nr._/955 din data de 09.01.1995, reclamantului i s-a atribuit o suprafață de teren de 10 ha și 1133 mp pe teritoriul satului Băltăgești, cu privire la suprafața de 2,7 ha, prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 193/2000 a fost validată Anexa nr. 50 cuprinzând persoanele fizice ale căror terenuri au intrat în cooperativa fostelor cooperative de producție și ca urmare a comasărilor, nu au primit drept de proprietate în condițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, cărora li se reconstituie dreptul de proprietate la cerere în condițiile Legii nr. 1/_, reclamantul regăsindu-se la poziția 12, iar prin Titlul de proprietate nr. 2196, a fost reconstituit dreptul de proprietate al reclamantului cu privire la suprafața de 7,5 ha.
Potrivit precizărilor Primăriei comunei C., reclamantul figurează în situația centralizatoare întocmită în baza Legii nr. 165/2013, la poziția 118, iar rezerva de teren identificată la nivelul unității administrative C. în urma inventarierii terenurilor este de 398,6535 ha, iar necesarul este de 846,4145 ha.
Instanța reține că, potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, intră sub incidența acesteia cererile formulate și depuse în termen la entitățile învestite prin lege, nesoluționate până la . acestei legi.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din acest act normativ, comisiile locale și județene de fond funciar au obligația soluționării tuturor cererilor de restituire, de a efectuat punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016, iar potrivit alin. (2), în situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile
Potrivit art. 17 din Legea nr. 165/2013, în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor care are ca atribuții validarea sau invalidarea deciziilor emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii și dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor.
Potrivit art. 21, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acesteia și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei. Potrivit alin. (4) al aceluiași articol, comisiile județene de fond funciar pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
Instanța reține că motivul emiterii Legii nr. 165/2013 a vizat asigurarea unui cadru normativ unitar pentru urgentarea și finalizarea procesului de restituire în natură sau în echivalent a bunurilor imobile preluate abuziv în perioada regimului comunist în România. În vederea punerii în aplicare a principiului prevalenței restituirii în natură, actul normativ a prevăzut un set de măsuri procedurale, de implementat în mai multe etape, cu termene precise, dintre care fac parte și cele reglementate la art. 11, al căror scop îl reprezintă, practic, identificarea cu exactitate a disponibilului de teren ce urmează a face obiectul restituirii în natură și ulterior soluționarea cererilor de stabilire a dreptului de proprietate nesoluționate.
Având în vedere că finalizarea procesului de restituire presupune parcurgerea a două etape: o primă etapă în care se stabilește existența și întinderea eventualului drept de proprietate al persoanei îndreptățite, după verificarea legalității de către autoritățile competente, iar a doua etapă, este cea a finalizării procedurii de restituire în natură, respectiv procedura de punere în posesie, instanța apreciază că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în cazul de față, procesul de restituire nu era finalizat, în sensul că suprafețele de teren revendicate nu au fost identificate.
Legiuitorul a acordat, prin dispozițiile art. 11 din Legea nr. 165/2013, entităților învestite un nou termen de soluționare, suplimentar de cel inițial, astfel că, în noul context normativ, persoanele care se consideră îndreptățite se pot adresa instanței de judecată cu o plângere împotriva modului de soluționare sau împotriva refuzului nejustificat al autorităților de a soluționa cererile, doar după expirarea termenului legal.
În aprecierea instanței, aceste dispoziții se înscriu în rațiunea pentru care legea a fost concepută, respectiv crearea unui mecanism unitar care să ofere eficiență procesului reparatoriu, finalitatea fiind cea de asigurare a certitudinii finalizării acestuia, recunoscându-se, totodată, dreptul persoanei de a acționa împotriva refuzului nejustificat al entității de a răspunde cererilor de stabilire a dreptului de proprietate.
În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a validat, în jurisprudența care a urmat adoptării Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, măsurile la care s-a oprit legiuitorul român, arătând că acesta a fixat termene precise pentru fiecare etapă administrativă și a prevăzut posibilitatea unui control jurisdicțional care permite instanțelor să verifice nu numai legalitatea deciziilor administrative, ci și să se subroge autorităților administrative prin pronunțarea, dacă este cazul, a unei decizii de restituire a bunului sau de acordare a unor compensații. Ca atare, nu se poate susține că termenele astfel reglementate ar fi o îngrădire a accesului la justiție și nici că, în condițiile neurmării procedurii prealabile, partea ar putea sesiza instanța, întrucât dreptul său nu este unul actual, iar procedura judiciară nu poate înlocui sau substitui procedura prealabilă, atunci când aceasta este reglementată în mod expres de lege.
În consecință, reținând că, în cauză, cererile reclamantului fac parte dintre cele prevăzute la art. 3 din Legea nr. 165/2013, că procesul de restituire nu era finalizat la data intrării în vigoare a legii, că actul normativ a acordat entităților învestite un nou termen de soluționare, pe baza inventarierii disponibilului de teren și cu respectarea unor criterii clar delimitate, că cererea de chemare în judecată a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a legii, dar și faptul că reclamantul solicită obligarea pârâtelor la restituirea în natură, instanța apreciază că excepția prematurității cererii este întemeiată.
Astfel, având în vedere că finalitatea adoptării Legii nr. 165/2013 a vizat în principal reglementarea unor termene care să impună entităților învestite soluționarea sesizărilor, tocmai pentru celeritatea procedurii, astfel încât pretențiile să fie rezolvate în această fază prealabilă, pe baza unei identificări cu exactitate a disponibilului de teren ce urmează a face obiectul restituirii în natură, fără să mai fie necesară, pe cât posibil, declanșarea procedurii judiciare, instanța va respinge cererea de chemare în judecată, ca fiind prematur introdusă.
În subsidiar, instanța reține ca relevante în cauză și considerentele reținute prinDecizia ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 5 din 16 martie 2015 privind examinarea sesizărilor formulate de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 37._, și Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 30._, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 1.528 din Codul civil, în corelare cu dispozițiile art. 4, art. 33 alin. (1), art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în corelare cu art. 4, art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, este prematură cererea de chemare în judecată privind soluționarea pe fond a notificării nerezolvate de către entitatea deținătoare, cerere introdusă după . Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normativ.
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.528 din Codul civil coroborate cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, este prematură cererea persoanei îndreptățite adresată instanței ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor reglementate de art. 33 din acest act normativ de obligare a unității deținătoare să soluționeze notificarea la împlinirea termenelor respective.
Instanța apreciază că aceleași considerente, deși reținute de instanță în ceea ce privește procedura de soluționare a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, sunt incidente și în procedura cererilor formulate în temeiul legilor fondului funciar. Astfel, în cuprinsul Deciziei sus-menționate, s-a reținut că în cadrul unei asemenea acțiuni nu se poate justifica un drept actual, câtă vreme acesta este afectat de condiția îndeplinirii unei proceduri prealabile, iar pe de altă parte, nu se poate anticipa și nici specula asupra conduitei entității deținătoare la momentul împlinirii termenelor defipte de lege. Ar fi vorba, în asemenea situații, doar despre un „proces preventiv”, care nu sancționează drepturi prezente. Or, funcția și atribuțiile instanței constau în stingerea litigiilor și nu în anticiparea unor eventuale litigii căci, în felul acesta, rolul instanțelor s-ar aglomera prin așa-numite acțiuni preventive, care ar afecta celeritatea soluționării celorlalte pricini referitoare la dezlegarea unor raporturi litigioase concrete.
Față de soluția dispusă cu privire la capătul principal de cerere, în temeiul dispozițiilor art. 453 C.proc.civ., instanța va respinge și cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul N. C., CNP_, cu domiciliul procesual ales în C., ., nr. 28, jud. C. în contradictoriu cu pârâții C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR A COMUNEI C. cu sediul în comuna C., ., jud. C. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C. cu sediul în C., ., jud. C., ca fiind prematur introdusă.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. A. S. G.
Red.Jud. A.A./26.10.2015
Tehnored.S.G./26.10.2015 /5EX
| ← Acordare personalitate juridică. Hotărâre din 19-10-2015,... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
