Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 6890/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 6890/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 6890/2015

DOSAR CIVIL NR._

ROMÂNIA

JUDECATORIA CONSTANTA

Sectia civilă

SENTINȚA CIVILĂ NR.6890

SEDINTA PUBLICA DIN 10.06.2015

Completul constituit din:

P.: M. TRANTU

GREFIER: D. R.

Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, actiune formulata de contestatoarea M. O. SRL (J_ ; CUI RO_) cu sediul ales în C. . A, ., ., în contradictoriu cu intimata C. NATIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA – DIRECTIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. cu sediul ales în Constanta, . număr, jud.Constanta.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronuntării la data de 10.06.2015.

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin contestația la executarea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.04.2015, contestatoarea M. O. SRL în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. a solicitarea anularea ori încetarea executării silite înseși efectuate în dosarul de executare nr. 2743/2015 al B. N. M.-A., precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

În motivare, contestatoarea a arătat că, prin procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/21.05.2012, R 12 nr._/02.05.2012, . nr._/02.05.2012, . nr._/21.03.2012 și . nr._/10.04.2012, încheiate de CNADNR SA, a fost sancționată contravențional, în mod separat, cu amenda în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002, precum și cu tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro.

Contestatoarea a menționat că, prin Legea nr. 144/2012, au fost abrogate art. 8 alin. 3 și art. 31 din OG nr. 15/2002, dispoziții legale care au constituit temei de drept pentru obligarea la plata despăgubirilor totalizând 140 euro.

Astfel, aceasta a menționat că, dând eficiență principiului constituțional al retroactivității legii contravenționale mai favorabile, conform art. 15 din Constituție, nu mai poate fi trasă la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acesteia de 140 euro nemaiavând niciun temei legal în prezent.

Cu privire la suspendarea executării silite, contestatoarea a menționat că se impune această măsură întrucât, printr-o eventuală poprire, va fi în situația în care va fi împiedicată să facă plăți în activitatea curentă, iar sumele reținute vor fi greu de recuperat ulterior.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ., art. 718 și urm. C.proc.civ.

În dovedire, au fost atașate înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin somația din data de 16.03.2015 emisă în dosarul de executare nr. 2743/2015 înregistrat la B. N. M. A. și comunicată contestatoare la data de 20.03.2015, i s-a pus în vedere acesteia din urmă ca în termen de o zi de la comunicare să achite creditorului intimat suma de 140 euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire aplicat prin procesele - verbale de constatare a contravenției . nr._/21.05.2012, R 12 nr._/02.05.2012, . nr._/02.05.2012, . nr._/21.03.2012 și . nr._/10.04.2012, precum și a sumei de 470,20 lei cu titlu de cheltuieli de executare.

În drept, potrivit art. 712 alin. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.

În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare la momentul săvârșirii, constatării și sancționării contravențiilor reținute în sarcina contestatorului, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.

Prin dispozițiile art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, care au intrat în vigoare începând cu data de 27.07.2012, au fost abrogate dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, care stabileau, pentru săvârșirea contravenției de a circula pe drumurile publice fără a deține rovinietă, și obligația achitării unui tarif de despăgubire pe lângă obligația plății amenzii contravenționale. De lege lata, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și sancționate de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, contravenienții au obligația de a achita numai amenda contravențională stabilită de aceste dispoziții legale, fără a mai fi ținuți să plătească și tariful de despăgubire stabilit anterior de prevederile art. 8 alin. 3 din același act normativ.

Curtea Constituțională a României a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare anterior adoptării dispoziției abrogatoare, statuând că obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R.. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material, posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și, subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenționale și a unui tarif de despăgubire justificându-se prin diferența esențială dintre fundamentele fiecărui tip de răspundere. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenționale se urmărește sancționarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speță, C.N.A.D.N.R..

De asemenea, prin Decizia nr. 112/06.03.2014, care constituie o reluare a argumentelor avute în vedere în Deciziile nr. 385/01.10.2013 și nr. 505/05.12.2013, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, reținând că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții, însă, abrogând dispozițiile legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.

A mai reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei, contravenția, ca fapt antisocial, fiind necesar a fi privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.

Aceasta a mai statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.

Curtea Constituțională a României a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.

Analizând aspectele statuate de Curtea Constituțională a României, instanța reține că, deși prin art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 nu a fost instituită o sancțiune contravențională complementară, ci o formă a răspunderii civile delictuale subiective, evaluarea prejudiciului realizându-se pe bază de tarif de despăgubire, în acord cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, dispoziția cuprinsă în art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, de abrogare a dispoziției cuprinse în art. 8 alin.3 din O.G. nr. 15/2002, are natura juridică a unei legi contravenționale mai favorabile, retroactivitatea acesteia fiind permisă în mod expres de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, revizuită.

În cauză, instanța constată că, în privința obligației de a achita contravaloarea tarifelor de despăgubire, a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, anterior declanșării executării silite, împrejurare care constituie un impediment la declanșarea și efectuarea executării silite și, implicit, o cauză de nulitate a executării silite declanșate cu neobservarea acestui impediment legal.

În acest sens, în acord cu prevederile art. 430 alin. 2 C.proc.civ. și cu cele statuate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1/1995, instanța reține că această interpretare se impune ca urmare a caracterului obligatoriu al dezlegărilor date de Curte problemelor de drept cu a căror soluționare aceasta a fost învestită, fiind obligatorie respectarea atât a dispozitivului, cât și a considerentelor decisive care reprezintă sprijinul indispensabil al soluției adoptate de instanța de contencios constituțional.

Față de prevederile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 228/2007 și art. 720 alin. 1 c.pr.civ., contestația la executare formulată în cauză urmează să fie admisă și, în consecință, executarea silită însăși efectuată în dosarul nr. 2743/2015 al B. N. M. A. urmează să fie anulate.

Instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite n condițiile în care, prin prezenta hotărâre, instanța se va pronunța asupra fondului contestației la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite contestația la executare formulată de contestatoarea M. O. SRL în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. cu sediul în Constanta, . număr, jud.Constanta.

Anulează executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 2743/2015 al B. N. M.-A..

Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite. Executorie.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.

Pronunțată, astăzi, 10.06.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

P. GREFIER

M. TRANTU D. R.

Red. jud. M.T./07.10.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 6890/2015. Judecătoria CONSTANŢA