Pretenţii. Sentința nr. 6910/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6910/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 6910/2015
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR.6910
SEDINTA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN 10.06.2015
Instanța constituită din:
P.: M. TRANTU
GREFIER: D. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile avand ca obiect evacuare/pretenții actiune formulata de reclamanta R. AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C. (J_, CUI_) cu sediul în Constanta ., jud.Constanta, în contradictoriu cu pârâții C. M. (CNP_) cu domiciliul în C. ..12, jud.C., B. (D.) C. (CNP_) cu domiciliul în București, ., ., B. (C.) G. (CNP_) cu domiciliul în C. ..12, jud.C. și B. F. (CNP_) cu domiciliul în C. ..12, jud.C. .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.pr.civ, a dispus amânarea pronunțării la data de 10.06.2015.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.01.2015 sub nr._, pe calea procedurii speciale a evacuării, R. A. Exploatarea Domeniului Public și Privat C. în contradictoriu cu pârâții C. M., B. (D.) C., B. (C.) G. și B. F., a solicitat evacuarea pârâților din imobilul situat în C., .. 12, imobil aflat în administrarea RAEDPP, obligarea pârâților la plata sumelor de 2274,14 lei reprezentând chiria restantă pentru perioada mai 2014 – ianuarie 2015, precum și în continuare până la data eliberării, de 1086,08 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 12.01.2015, precum și în continuare până la data eliberării, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că imobilul situat în C., .. 12, este proprietatea Municipiului C. și se află în administrarea RAEDPP, fiind ocupat în prezent fără niciun titlu de către pârâți întrucât contractul de închiriere nr. 2625/18.10.2004 a încetat prin ajungere la termen la data de 20.05.2014.
S-a mai menționat că, la ajungerea la termen, niciuna dintre părți nu a solicitat prelungirea contractului, iar, din luna mai_, nu s-au mai prezentat să achite chiria, deși au fost somați în acest sens.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1831 alin. 2, ale art. 1832 alin. 1 C.civ., aleart. 453 – 454 C.proc.civ.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală.
La data de 30.04.2015, reclamanta a formulat cerere de renunțare la capătul de cerere având ca obiect evacuare pârâților, solicitând în continuare obligarea pârâților la plata sumelor de 2757,02 lei reprezentând chiria restantă pentru perioada 21.05.2014 – 25.03.2015, de 1868,26 lei reprezentând penalități aferente perioadei 21.05.2014 – 25.03.2015 calculate la data de 10.04.2015.
Reclamanta a arătat că, potrivit verificărilor, pârâții nu mai locuiesc în imobil de la data de 25.03.2015, solicitând obligarea pârâților la plata debitului restant în perioada ocupării imobilului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârâta C. Maricia a fost încheiat contractul de închiriere nr. 2625/18.10.2004 având ca obiect închirierea imobilului situat în C., .. 12, pârâții B. (D.) C., B. (C.) G. și B. F. dobândind de asemenea un drept locativ în baza contractului.
Contractul a fost prelungit succesiv până la data de 20.05.2014.
Conform verificărilor efectuate de reclamantă, care nu au fost contestate de pârâți, aceștia din urmă nu mai locuiesc în imobilul menționat de la data de 25.03.2015.
Asupra cererii de renunțare la judecata primului capăt de cerere, instanța reține dispozițiile art. 406 C.proc.civ.:
(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.
(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.
Așadar, renunțarea la judecată, ca act procesual de dispoziție al reclamantului, așa cum este reglementat prin dispozițiile art. 406 C.proc.civ., poate avea loc în tot cursul judecății, în fața primei instanțe sau în calea de atac, fie prin cerere scrisă, fie verbal în ședință publică.
Examinând cererea de renunțare, instanța constată că aceasta îndeplinește cerințele impuse de art. 406 C.proc.civ., conținând semnătura reprezentantului reclamantei, astfel că se poate stabili fără dubiu proveniența cererii de renunțare la judecată.
Având în vedere că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, iar reclamanta și-a exprimat în mod cert dorința de a renunța judecata primului capăt de cerere având ca obiect evacuarea, instanța urmează a lua act de cererea de renunțare a reclamantei în acest sens.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 8 din contractul de închiriere, pârâții au obligația de a achita chiria lunar, iar neplata în termen a chirie atrage o penalizare de 0,5% asupra sumei datorate.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 6 din contract, evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, dacă prin lege nu se dispune altfel, iar chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere, până la data executării efective a hotărârii de evacuare.
În drept, potrivit art. 969 și art. 970 din C.civ. din 1864 (în vigoare la data încheierii contractului între părți), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună-credință.
Art. 1082 din C.civ. prevede că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.
Conform dispozițiilor art. 1042 alin. 4 C.proc.civ., dacă s-a solicitat și plata chiriei, instanța, cu citare părților, va putea dispune odată cu evacuarea și obligarea pârâtului la plata acestora, inclusiv a sumelor devenite exigibile în cursul judecății.
Din punct de vedere probatoriu, instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamanta are sarcina de a proba existența convenției și a îndeplinirii propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății, sau printr-un alt mod de stingere a obligațiilor reglementat de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract.
Instanța reține că reclamanta a făcut dovada raporturilor juridice dintre părți și a prestației efectuate pârâților, însă aceștia nu au făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate, respectiv plata chiriei, deși aveau această obligație chiar și ulterior încetării contractului, în măsura în care au ocupat spațiul, conform dispozițiilor contractuale.
Având în vedere cele expuse mai sus, reținând că reclamanta a dovedit pretențiile sale prin probele administrate în cauză, fiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale, instanța va cererea, astfel cum a fost modificată, și îi va obliga pe pârâții C. M., B. (D.) C., B. (C.) G. și B. F. la plata către reclamanta R. A. Exploatarea Domeniului Public și Privat C. a sumelor de 2757,02 lei reprezentând chiria restantă pentru perioada 21.05.2014 – 25.03.2015, de 1868,26 lei reprezentând penalități aferente perioadei 21.05.2014 – 25.03.2015 calculate la data de 10.04.2015.
Față de această soluție, în temeiul dispozițiilor art. 453 C.proc.civ., având în vedere și cererea reclamantei în acest sens, instanța îi va obligați pe pârâți la plata către reclamantă a sumei de 346 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere având ca obiect evacuarea pârâților. Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare în ceea ce privește acest capăt al cererii.
Admite cererea formulată de reclamanta R. A. Exploatarea Domeniului Public și Privat C. cu sediul în Constanta ., jud.Constanta, în contradictoriu cu pârâții C. M.(CNP_) cu domiciliul în C. ..12, B. (D.) C. (CNP_) cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4, B. (C.) G. (CNP_) cu domiciliul în C. ..12, jud.C. și B. F. (CNP_) cu domiciliul în C. ..12, jud.C., astfel cum a fost modificată.
Îi obligă pe pârâți la plata către reclamantă a sumelor de 2757,02 lei reprezentând chiria restantă pentru perioada 21.05.2014 – 25.03.2015, de 1868,26 lei reprezentând penalități aferente perioadei 21.05.2014 – 25.03.2015 calculate la data de 10.04.2015.
Îi obligă pe pârâți la plata către reclamantă a sumei de 346 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare pentru acest capăt de cerere.
Cererea de recurs sau apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată, astăzi, 10.06.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
P. GREFIER
M. TRANTU D. R.
Red. jud. M.T./07.10.2015
| ← Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Sentința nr.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
