Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3588/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3588/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 16317/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.3588/27.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E. K. ROMANIA S.R.L. și pe pârâtul C. A., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 24.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.03.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.05.2014, sub nr._, reclamanta E. K. ROMANIA S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului C. A. la plata sumei de 230,9 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, a sumei de 230,9 lei, cu titlu de penalități de întârziere, a sumei de 32,64 lei reprezentând dobânzi legale și a taxei de reziliere în cuantum de 522,51 lei, la care să se adauge cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că între Orange România S.A. (fosta S.C. Mobil Rom S.A.), în calitate de furnizor de servicii de telefonie mobilă, și pârâtul C. A. s-a încheiat la data de 02.11.2000 un contract de servicii de telecomunicații integrate, în temeiul căruia pârâtului i-au fost prestate de către Orange România S.A. serviciile menționate în contract, sens în care au fost emise facturile fiscale JAE_/02.12.2011 și JAE_/02.11.2011, în valoare totală de 230,9 lei, pe care însă pârâtul nu a înțeles să le achite.
A mai precizat reclamanta că, față de neîndeplinirea la scadență a obligației de plată a debitului principal, au fost calculate penalități de întârziere în sumă de 230,9 lei conform contractului, până la concurența debitului principal, acestea având natura juridică a prejudiciului efectiv suferit de către reclamantă, iar în continuare au fost calculate dobânzi legale în cuantum de 32,64 lei, cu titlu de beneficiu nerealizat ca urmare a neplății de către pârât a contravalorii serviciilor care i-au fost prestate în temeiul contractului.
Reclamanta a mai învederat că, întrucât rezilierea contractului de servicii de telecomunicații integrate s-a produs anterior împlinirii duratei minime contractuale, din motive imputabile pârâtului, respectiv ca urmare a neplății la scadență a contravalorii serviciilor de care a beneficiat, acestuia îi incumbă obligația de plată a taxei de reziliere în valoare de 522,51 lei, calculată conform art. 1.16 din Termenii și condițiile generale ce fac parte integrantă din contract, prin înmulțirea contravalorii abonamentului lunar cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, art. 1073 și art. 1084 cod civil din 1864, art. 1025-1032 C.pr.civ.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea de valoare redusă a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Legal citată, pârâtul nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de către reclamantă.
În cauză, instanța a încuviințat la solicitarea reclamantei proba cu înscrisuri, fiind administrate înscrisurile depuse la dosar în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța expune următoarele considerente:
În fapt, la data de 02.11.2000, între S.C. ORANGE ROMÂNIA S.A., în calitate de prestator de servicii de telecomunicații și pârâtul C. A., în calitate de beneficiar de servicii de telecomunicații, s-a încheiat un contract de telecomunicații integrate (f. 17), în temeiul căruia prestatorul de servicii s-a obligat să îi asigure pârâtului serviciile menționate în contract, acesta din urmă asumându-și obligația corelativă de a plăti prețul serviciilor furnizate în termen de 14 zile de la data emiterii facturii de către acesta.
În considerarea raporturilor contractuale stabilite, au fost emise către pârât facturile fiscale JAE_/02.12.2011 și JAE_/02.11.2011 (f. 15-16), în valoare totală de 230,9 lei.
Prin contractul cadru de cesiune de creanțe încheiat la data de 27.02.2012 (f. 34– 59) Orange România S.A. i-a cedat reclamantei E. K. ROMANIA S.R.L toate drepturile de creanță deținute împotriva pârâtului C. A. născute în temeiul contractului de telecomunicații integrate.
Cesiunea de creanță a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, astfel cum rezultă din avizul de înscriere atașat la filele 75-76 din dosar și a fost notificată debitorului cedat odată cu cererea de chemare în judecată, în condițiile art. 1580 C.civ., reclamanta nefăcând dovada unei transmiteri anterioare a notificării privind cesiunea.
În drept, cu titlu preliminar, instanța constată că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1025- 1032 C.pr.civ, privind cererile cu valoare redusă. Această procedură specială se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Făcând aplicarea art. 1025 C.pr.civ., cererea, astfel cum a fost formulată, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
Conform art. 1073 C.civ. 1864, aplicabil în prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 102 din Legea nr. 71/2011, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin să ceară printre altele, executarea silită a obligației. În cazul plății unei sume de bani, executarea silită în natură este întotdeauna posibilă.
Astfel, în cazul obligației de a plăti o sumă de bani, creditorului, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, îi revine doar sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urmă revenindu-i sarcina de a dovedi faptul că între subiecții de drept nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă prin plată sau altă modalitate prevăzută de lege.
În prezenta cauză, instanța constată că reclamanta a făcut dovada dreptului său de creanță, născut în urma executării obligației de prestare a serviciilor de telecomunicații, pârâtul având obligația, conform art. 5.5 din contract, de a achita prețul serviciilor la termenul de plată stabilit prin factură, respectiv în 14 zile de la data emiterii facturii.
Facturile fiscale JAE_/02.12.2011 și JAE_/02.11.2011 (f. 15-16) au fost acceptate la plată de pârât în mod tacit, prin neconstestarea sumelor înscrise în cuprinsul lor în condițiile art. 5.2 din contract., respectiv în termen de 30 de zile de la data emiterii facturilor.
Pârâtul nu a dovedit că a achitat contravaloarea facturilor emise, fapt ce va avea ca efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor. Din acest considerent, instanța apreciază că pretențiile reclamantei privitoare la contravaloarea serviciilor de telecomunicații prestate sunt întemeiate, urmând a admite primul capăt de cerere și a obliga pârâtul C. A. la plata sumei de 230,9 lei, reprezentând debit principal.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, instanța reține că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Astfel, reclamanta poate solicita atât contravaloarea serviciilor prestate, cât și plata daunelor-interese moratorii sub forma penalităților de întârziere.
Potrivit art. 5.5 din contract, pârâtul s-a obligat să plătească serviciile facturate la data scadenței, respectiv în termen de 14 zile de la data emiterii facturii, după expirarea acestei perioade, pârâtul aflându-se de drept în întârziere.
Prin clauza penală inserată la art. 5.5 din contract, părțile au convenit că în caz de neexecutare de către client a obligațiilor asumate în temeiul contractului acesta va plăti penalități de întârziere de 1% pe zi, cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume.
În temeiul forței obligatorii a contractului, consacrată de art. 969 alin. (1) C.civ. 1864, având în vedere neachitarea debitului principal la scadență și faptul că pârâtul este de drept în întârziere, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat instanța va admite al doilea capăt de cerere și va obliga pârâtul la plata de penalități de întârziere în cuantum de 230,9 lei.
În referire la capătul de cerere privitor la obligarea pârâtului la plata dobânzii legale în valoare de 32,64 lei, instanța nu poate primi susținerea reclamantei în sensul că prin solicitarea penalităților de întârziere este vizată repararea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea de către debitor a obligației de plată a prețului serviciilor de care a beneficiat în temeiul contractului, iar prin solicitarea dobânzii legale penalizatoare se urmărește acoperirea beneficiului nerealizat ca urmare a aceluiași fapt culpabil.
Repararea prejudiciului cauzat de pârât prin neîndeplinirea la termen a obligației de plată a prețului serviciilor se realizează prin obligarea acestuia la plata contravalorii serviciilor respective, cu titlu de pierdere efectiv suferită de prestator și prin obligarea acestuia la plata penalității de întârziere, cu titlu de beneficiu nerealizat. Instanța reține că atât penalitățile de întârziere, cât și dobânzile legale penalizatoare au drept scop acoperirea beneficiului nerealizat de creditor ca urmare a neîndeplinirii de către debitor, la scadență, a obligației contractuale asumate. Prin stabilirea unei penalități de întârziere este evaluat anticipat, prin acordul părților, beneficiul nerealizat de una dintre ele în caz de neexecutare de către cocontractant a obligației în termenul stabilit în contract, în vreme ce, în lipsa unei astfel de clauze penale, sunt incidente dispozițiile referitoare la dobânda legală penalizatoare prin care se realizează evaluarea legală a beneficiului nerealizat de creditorul unei sume de bani neplătite la scadență.
Pentru considerentele sus-menționate, cumularea penalității de întârziere cu dobânda legală penalizatoare nefiind permisă, instanța urmează să respingă capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 32,64 lei, reprezentând dobândă legală penalizatoare, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata taxei de reziliere în sumă de 522,51 lei, instanța reține că părțile au prevăzut în art. 9.1 din contract că, în cazul în care prestatorul de servicii denunță contractul din motive imputabile clientului, acesta este obligat să achite fără întârziere sumele restante, eventualele daune contractuale ca urmare a încetării înainte de durata minimă inițială a contractului, plus o taxă de încetare a contractului pentru fiecare abonament închis.
Pentru a putea examina pretențiile reclamantei relative la taxa de reziliere, instanța ar trebui să constate mai întâi dacă a intervenit rezilierea contractului încheiat între părți or, instanța nu a fost învestită cu o asemenea solicitare. Din acest motiv și în considerarea faptului că reclamanta nu a dovedit încetarea contractului din motive imputabile clientului, instanța nu poate obliga pârâtul la plata sumei reprezentând despăgubiri pricinuite de rezilierea contractului anterior expirării perioadei contractuale, sens în care va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
În baza art. 453 C.pr.civ. și art. 1031 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a pârâtului în declanșarea prezentului litigiu, aceasta căzând în pretenții prin admiterea în parte a cererii de valoare redusă, reclamanta este îndreptățită la restituirea sumelor achitate cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța constată că reclamanta a plătit suma de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru astfel că va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta E. K. ROMANIA S.R.L., înregistrată la Oficiul Comerțului sub nr.J40/_/2002, CUI_, cu sediul în București, ..10A, sector 2 în contradictoriu cu pârâtul C. A., CNP_, cu domiciliul în oraș Năvodari, ., ., ., jud.C..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 230,90 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 230,90 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Respinge capetele de cerere privind la obligarea pârâtului la plata sumei de 32,64 lei, reprezentând dobândă legală și a sumei de 522,51 lei, cu titlu de taxă de reziliere, ca neîntemeiate.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. D. Ș.
Red.jud.D.D.
Tehnoredact.D.Ș./D.D.
4 ex./06.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3640/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3237/2015.... → |
|---|
