Cerere necontencioasă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 12684/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică din data de 02.11.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant B. C., reclamant B. V., reclamant B. R. C., reclamant B. G. L., reclamant B. D. G. cu domiciliul procesual ales în C., ., nr. 128 A, ., . și pe pârât A. S. cu domiciliul în C., . 167B, ., ., pârât P. Z. cu domiciliul procesual ales în C., ., ., parter, ., având ca obiect cerere necontencioasă SUPERFICIE.
Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.10.2015 și apoi la 26.10.2015 și la 02.11.2015, când:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.01.2011 sub nr._, reclamantul B. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții A. S. și P. Z., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența unui drept de superficie asupra unei construcții (compusă P+1+M), constând într-un drept de proprietate pe construcție și drept de folosință pe terenul aferent situat în orașul Agigea.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că, în fapt, s-a înțeles cu pârâtul A. S. să construiască împreună case pe care apoi să le ofere spre vânzare în .> După o perioadă întrucât reclamantul nu deținea o casă, a convenit cu pârâtul A. S. să-i acorde sprijin financiar cu o parte din banii pentru teren, datorie care urma să se compenseze cu o parte din sumele care îi reveneau reclamantului în urma vânzării caselor pe care le construiseră ambii în .> Astfel, reclamantul a cumpărat loturile 27 și 28 în suprafață de 520 mp fiecare de la ..R.L. cu suma de 40.000 lei.
Avansul în sumă de_ lei a fost achitat de către reclamant conform facturii fiscale_ și chitanței nr._ din data de 15.02.2007.
Diferența de bani a fost achitată de către pârâtul A. S., iar părțile au convenit să nu mai facă un contract de împrumut pentru diferența de preț ci să fie trecut ca și cumpărător pe actul de vânzare-cumpărare, pârâtul, urmând ca la data restituirii sumei astfel împrumutate să se treacă terenul pe numele reclamantului.
Astfel, reclamantul a arătat că a ridicat casa și a finalizat-o în septembrie 2007, dată la care s-a mutat în casă, unde și locuiește în prezent. Mai mult, pârâții A. și-au exprimat acordul în vederea construirii și cu ocazia alipirii terenurilor, întrucât casa a fost proiectată în centrul celor două terenuri și a trebuit să realizeze un contract de alipire, respectiv actul autentificat cu nr._/18.12.2007.
În contextul crizei imobiliare, având în vedere că nu a avut banii necesari pentru a-i restitui pârâtului A. suma împrumutată pentru achiziționarea terenului, respectiv diferența de preț, acesta a vândut terenul aferent casei sale prin contractul autentificat cu nr. 11/12.04.2007 către pârâta P. Z..
În raport de cele arătate și în considerarea faptului că reclamantul este cel care a ridicat construcția identificată cu număr cadastral_ în orașul Agigea prin munca proprie și din resurse financiare proprii, reclamantul consideră că sunt întrunite condițiile legale pentru constatarea unui drept de superficie.
Ca atare solicită constatarea existenței unui drept de superficie asupra construcției compusă P+1+M, constând în drept de proprietate al construcției și drept de folosință pe terenul aferent situat în orașul Agigea.
În drept, reclamantul a invocat art. 492 C. civ.
Pârâta P. Z. a formulat întâmpinare (f. 17) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În motivarea întâmpinării, a arătat că prin contract de vânzare cumpărare aceasta a cumpărat de la soții A. terenul situat în intravilanul . 1 – L. 27 și zona Poligon 1 – lot. 28 în suprafață de 1040 mp, precum și suprafața indiviză de 167,8 mp din . același contract de vânzare-cumpărare, i-au fost cesionate și toate drepturile și obligațiile ce decurg din Certificatul de urbanism eliberat de Primăria Comunei Agigea având ca obiect întocmire PUD – în vederea realizării a două locuințe P+1+M și P+1 pentru același teren. Prin urmare, aceasta se consideră proprietara terenului, dar și a construcției realizate de aceasta.
De asemenea, pârâta P. Z. a formulat și cerere reconvențională (f. 48) prin care a solicitat evacuarea reclamantului precum și a tuturor persoanelor ce locuiesc împreună cu acesta, din imobilul construcție P+1+M amplasată pe ternul situat în intravilanul comunei Agigea, zona Poligon1-lot 27, lot 28, în suprafață de 1040 mp pentru lipsa titlului locativ.
La data de 22.09.2011 a fost admisă cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea cauzei_ .
La data de 29.03.2012 a fost admisă cererea de repunere a cauzei ca urmare a soluționării recursului formulat în cauza_ .
Pentru ambele părți a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/19.07.2012 Judecătoria C. a respins acțiunea formulată de reclamantul B. C., în contradictoriu cu pârâții A. S. și P. Z., ca efect al admiterii excepției lipsei calității procesuale active; prin aceeași sentință, a respins excepția autorității de lucru judecată și a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâta P. Z., cu privire la evacuarea reclamantului-pârât B. formându-se dosarul nr._ /a1, care avea ca părți pe P. Z., în calitate de reclamant și pe pârâtul B. C., în calitate de pârât, dosar care a primit prim termen la data de 4 octombrie 2012.
La acest termen, pârâtul B. C. a formulat cerere reconvențională la cererea reconvențională inițială (f. 16 dosar_ /a1), acum analizată ca o cerere principală, solicitând instanței să se constate că are un drept de creanță în sumă de 50 000 lei, evaluat provizoriu, reprezentând finisajele, exterior, interior, instalații interior, apă, canalizare și să instituie în favoarea sa un drept de retenție până la achitarea acestei sume.
Împotriva acestei cereri, reclamanta P. Z. a formulat întâmpinare (f. 41), invocând excepția tardivității formulării cererii reconvenționale și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată. Aceste excepții au fost respinse ca neîntemeiate prin încheierea de ședință din 10.10.2013. pentru considerentele arătate în acea încheiere.
De asemenea completarea cadrului procesual pasiv, în sensul introducerii în proces în calitate de pârâți și a numiților B. V. și B. R. C..
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat în termen legal recurs, iar prin decizia civilă nr. 185/12.02.2013 s-a admis recursul, s-a casat sentința civilă recurată și s-a trimis spre rejudecare cauza primei instanțe, dosarul fiind reînregistrat pe rolul Judecătoriei C. cu nr._, dosar care a fost conexat la dosarul_ /a1 prin încheierea de ședință din data de 13.06.2013.
În motivarea deciziei de casare, Tribunalul a reținut că prima instanță a confundat calitatea procesuală activă cu însăși temeinicia dreptului dedus judecății.
S-a arătat în decizia de casare că „în speță, nu se pune problema autorității de lucru judecat, instanța de fond respingând în mod corect excepția autorității de lucru judecat în raport de litigiul ce a format obiectul dosarului nr._ , ci de prezumția lucrului judecat în raport de temeiul juridic ce a fost invocat în acel litigiu. Prin urmare, efectele sentinței civile nr.3612/22.02.2011 pronunțate de Judecătoria C., irevocabilă prin decizia Tribunalului C. nr.104/26.01.2012, urmau a fi valorificate raportat la fondul pretenției deduse judecății de reclamantul din cadrul litigiului de față și nu la calitatea sa procesuală activă”.
În rejudecare, instanța a administrat următoarele probe: înscrisuri, interogatoriile părților și 4 martori, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la f. 64 și urm. vol. III.
De asemenea, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice imobiliare având ca obiective identificarea și evaluarea construcției depusă la data de 07.01.2014 (f. 180 vol. II), completată ulterior prin suplimentarea obiectivelor (f. 230 vol. II), f. 8 vol. II
Analizând actele aflate la dosarul cauzei instanța va reține următoarele considerente:
În ceea ce privește primul petit al cererii, referitor la dreptul de superficie, este de reținut că acesta nu avea o reglementare directă și expresă în Codul civil de la 1865, existența sa fiind la început controversată, ulterior doctrina și practica recunoscând existența acestui drept, ca o consecință a caracterului relativ a prezumției de proprietate, instituită de art. 492 cod civil de la 1865, ce permitea dovedirea faptului că o construcție existentă pe un teren nu este a proprietarului terenului.
Conform definițiilor din doctrină, dreptul de superficie este acel drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren, care constă în dreptul de proprietate al unei persoane, numită superficiar, privitor la construcțiile, plantațiile sau alte lucrări ce se află pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință accesoriu dreptului de proprietate asupra construcțiilor. În fapt, doar acest „drept de folosință” asupra terenului, este dreptul de superficie propriu-zis, dezmembrământ a dreptului de proprietate.
În acest sens (așa cum în prezent este reglementat expres) și sub vechea reglementare, s-a acceptat în mod unanim că dreptul de superficie se poate naște, fie în baza convenției dintre proprietarul terenului și constructor, fie prin prescripția achizitivă, fie în baza legii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în Hotărârea din 15 februarie 2007 (Bock și P. contra României) că dreptul de superficie poate fi dobândit numai prin lege, convenția părților sau prin prescripție achizitivă, iar simplul fapt de a ridica o construcție pe terenul altuia, chiar de buna credință, constructorul având convingerea că este proprietarul terenului pe care o construiește, nu ar fi de natură să conducă la recunoașterea unui drept de superficie în favoarea celui ce construiește pe terenul ce nu este proprietatea sa, în absența posibilității aplicării unuia din modurile de dobândire sus amintite, deoarece aparenta de drept nu intra în categoria actelor și faptelor juridice prin care se poate dobândi dreptul de superficie, astfel ca recunoașterea dobândirii dreptului de superficie pe cale judiciară ar reprezenta o încălcare a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.
De regulă, constituirea dreptului de superficie se face prin convenție încheiată între constructor și proprietarul terenului pe care s-a ridicat contrucția, astfel cum este cazul și în speța de față.
Până la apariția Legii nr.247/2005, dreptul de superificie putea fi constituit prin orice act juridic, inclusiv prin act sub semnătură privată și chiar prin convenție verbală. În prezent însă, față de dispozițiile exprese ale art. 2 alin. 2 din titlul X al Legii nr. 247/2005, după ., convenția de constituire a dreptului de superficie trebuie încheiată în formă autentică, condiție cerută ad validitatem.
Legea nr. 247/2005 – titlul X - Art. 2: “(1)Terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.(2)În cazul în care prin acte juridice între vii se constituie un drept real asupra unui teren cu sau fără construcție, indiferent de destinația sau întinderea acestora, dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător.”
Astfel, în măsura în care nu se dovedește existența unei convenții în forma cerută de lege, contructorul, chiar dacă este de bună credință, nu va avea decât un drept de creanță și nu un drept real.
În cauză, reclmantul nu a făcut dovada existenței unei astfel de convenții întocmită în formă autentică, iar edificarea contrucției pe terenul altuia a început după . Legii nr. 247/2005, astfel că nu se poate aplica principiul consensualismului îmbrățișat de jurisprudență și chiar o parte a doctrinei, anterior modificărilor legislative enunțate.
De asemenea, ținând cont de îndrumarea instanței de control, în rejudecare, instanța urmează a valorifica efectele sentinței civile nr.3612/22.02.2011 pronunțate de Judecătoria C., irevocabilă prin decizia Tribunalului C. nr.104/26.01.2012, raportat la fondul pretenției deduse judecății de reclamantul din cadrul litigiului de față.
Astfel, prin cererea formulată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții A. S., A. Z., P. Z.: „ 1. Să se constate că este simulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11 din 12.04.2007 la BNP Boruna D. 2. Să se constate că are un drept de proprietate asupra casei cu regim P+1+M amplasată pe lotul în suprafață unitară de 1040 mp identificată prin număr cadastral_ pe raza comunei Agigea; 3. Să se constate că este proprietarul terenului de 1040 mp identificat prin număr cadastral_ pe raza ..04.2007 prețul fiind achitat 5000 euro avans din fondurile persoanele, iar diferența suma împrumutată și nerestituită de la A. S.; 4. anularea contractului subsecvent de vânzare cumpărare al terenului în litigiu „.
Prin sentința civilă nr.3612/22.02.2011 a fost respinsă acțiunea reclamantului B. C. iar sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului.
În considerentele acestor decizii s-a arătat că „ reclamantul B. C. nu a făcut dovada existenței unui contract secret prin care să se precizeze că transferul dreptului de proprietate s-a produs în persoana sa și care, în același timp, să îmbrace forma autentică cerută de lege, instanța constând neîntemeiată și cererea reclamantului privind constatarea simulației contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 11/2007”. Ca urmare a neprimirii cererii privind constatarea caracterului simulat al vânzării – cumpărării terenului în suprafață de 1040 mp, dat fiind faptul că cererea reclamantului privind anularea contractului de vânzare – cumpărare subsecvent (974/2009) încheiat între pârâții din cauză, se susține tocmai pe caracterul simulat al contractului inițial de vânzare –cumpărare încheiat de . și pârâții A. S. și A. Z., instanța a respins și această cerere a reclamantului.
În ceea ce privește cererea reclamantului prin care se solicită să se constate că este proprietar al terenului în litigiu, ce face obiectul contractului de vânzare – cumpărare, instanța, de asemenea, a găsit-o neîntemeiată, dat fiind faptul că reclamantul nu a prezentat nici un act care să ateste dreptul său de proprietate iar în cadrul contractului încheiat în formă autentică, nu figurează ca parte și reclamantul, aș încât nu se poate reține că acest contract s-a încheiat și în persoana sa.
Tot neîntemeiată a fost considerată și cererea reclamantului prin care se solicită să se constate că este proprietar al terenului indiviz, proporțional cu suma de 5000 euro.
Astfel, s-a arătat în considerentele acestor decizii că „faptul că a achitat o parte din bani, nu poate duce în mod direct la concluzia că acesta este parte în contract, cu atât mai mult cu cât obiectul contractului îl constituie vânzarea-cumpărarea unei suprafețe de teren, și astfel contractul trebuie să îmbrace forma autentică pentru a fi valabil încheiat, Astfel încât, așa cum s-a menționat și anterior, atâta timp cât în cadrul contractului încheiat în formă autentică, nu figurează ca parte și reclamantul, nu se poate reține că acest contract s-a încheiat și în persoana sa, pentru ca astfel să se considere că ar deține o cotă indiviză din dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu”.
Instanța a constatat, de asemenea, neîntemeiată cererea reclamantului prin care se solicită să se constate că este proprietar al construcției amplasată pe terenul ce face obiectul contractului de vânzare – cumpărare, în suprafață de 1040 mp, dat fiind faptul că „în persoana acestuia nu s-a făcut în nici un fel dovada existenței dreptului de proprietate asupra construcției respective, cu atât mai mult cu cât chiar certificatul de urbanism eliberat pentru ridicarea construcției, este emis pe numele pârâților și nicidecum pe numele reclamantului”.
În vechea reglementare, autoritatea de lucru judecat cunoștea două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. 1864 și art. 166 C.proc.civ. 1865) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C. civ. 1864). Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ. 1864 (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
În speță, efectul pozitiv al lucrului judecat în cadrul dosarului_ se impune și în prezentul proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere referitor la constatarea dreptului de superficie cu privire la existența unui drept de superficie asupra unei construcții (compusă P+1+M), constând într-un drept de proprietate pe construcție și drept de folosință pe terenul aferent situat în orașul Agigea în favoarea reclamantului.
În ceea ce privește cererea reconvențională, astfel cum a fost modificată ulterior, formulată de P. Z. în contradictoriu cu toate persoanele care locuiesc în prezent în imobilul anterior arătat.
În lipsa unor dovezi care să ateste nevalabilitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 974/16.04.2009, rezultă că pârâta este proprietara construcției (compusă P+1+M), având și un drept de folosință pe terenul aferent situat în orașul Agigea.
Potrivit dispozițiilor art.480 C. civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. Astfel, proprietarul are dreptul de a poseda, de a folosi și de a dispune de bunul său în mod absolut și exclusiv, fapt ce implică obligația corelativă a tuturor celorlalte subiecte de a respecta acest drept și de a nu face nimic de natură a împiedica exercitarea sa normală. În conformitate cu disp. art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Instanța constată că între reclamant și pârâtă nu a fost încheiat un contract de închiriere, în temeiul căruia aceasta să fie îndrituit la folosința imobilului în cauză. Împrejurarea că acesta locuiește în imobil, fiind tolerată de pârâta-reconvenientă, nu îi conferă acesteia un drept propriu de a continua folosința imobilului, între părți nefiind stabilite raporturi locative generate de încheierea unui contract de închiriere.
Pentru aceste considerente, apreciind că reclamantul împreună cu familia sa locuiește în imobil fără niciun titlu locativ, va admite cererea și, pe cale de consecință, va dispune evacuarea pârâților reconvenienți B. V., B. C., B. R. C., B. G. L. și B. D. G. din imobilul construcție P+1+M amplasat pe terenul situat în intravilanul loc. Agigea, Poligon 1+L. 27, sediu și ateliere și zona Poligon 1 + lot 28 sediu și ateliere.
În ceea ce privește cererea reconvențională având ca obiect constatarea existenței unui drept de creanță în favoarea reclamantului și instituirea unui drept de retenție, și această cerere este neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
Reclamantul a invocat prevederile art. 494 C. civ., arătând că a efectuat îmbunătățiri la imobilul în litigiu, fără însă a face dovada că materialele folosite pentru îmbunătățirile pretinse au fost cumpărate de acesta.
Astfel, reclamantul a depus la f. 45-50, f. 65, 66, f. 132 și f. 133 și urm. din dosarul_ facturi fiscale emise în lunile 05 – 06. 2007 pe numele acestuia, precum și chitanțele privind achitarea acestor facturi, fără să se dovedească însă și faptul că materialele cumpărate cu aceste facturi/serviciile prestate au fost făcute în legătură cu construcția ce face obiectul prezentului litigiu.
De asemenea, instanța constată că, deși reclamantul a depus la dosar mai multe facturi emise pe numele său, în cauză nu s-a făcut și dovada achitării acestora, în acest sens fiind facturile aflate la f. 53, 54, 55, 59, 60, 61, 63, 64, f. 68-84, f. 88-97, f. 99 -110, f. 114-130, f. 135, f. 137-141, f. 145-155.
Totodată, celelalte facturi depuse la dosar sunt emise pe numele unor societăți/persoane fizice iar acolo unde există, chitanțele atestă că plata acestora a fost făcută de către o altă persoană – f. 56, 57, 62, f. 67, f. 85 -87, f. 111-113 (pe numele V. M.), f. 98, f.131, f. 136, f. 142-144. La fel, în vol. II dosar_ (pe numele A.’s Imperial House) f. 1- 51 sunt depuse mai multe facturi fără a se depune și chitanțe ce atesta plata acestora.
Astfel cum rezultă din procurile speciale depuse la f. 156 -158 din cadrul aceluiași dosar, reclamantul a fost împuternicit de către pârâtul A. S. să efectueze toate demersurile necesare în vederea edificării unor construcții pe mai multe terenuri situate în intravilanul comunei C., având dreptul să încheie contracte de antrepriză, contracte de prestări servicii sau să edifice construcții în regie autonomă, angajând la libera apreciere personal.
Totodată, s-au depus la dosar o . contracte de împrumut încheiate între A. S., în calitate de creditor, și B. C. și o . contracte de vânzare cumpărare încheiate de către B. C., prin mandatar A. S. (conform conținutului acestora) având ca obiect diferite imobile situate în .> Astfel, în acest context, în care reclamantul acționa în calitate de mandatar al pârâtului A. S., acesta nu a dovedit în cauză că lucrările edificate în imobilul construcție ce face obiectul prezentului litigiu a fost făcute de acesta în nume propriu, pe cheltuiala sa.
În acest sens, declarațiile martorilor propuși de reclamant – R. C. și F. V. – deși atestă faptul că reclamantul a participat la edificarea construcției în litigiu, nu fac dovada faptului că materialele au fost cumpărate din banii reclamantului iar reclamantul nu a efectuat aceste lucrări în temeiul mandatelor acordate de pârâtul A. S..
În concluzie, constatând că reclamantul nu deține o creanță împotriva pârâților, aceasta nu poate pretinde nici un drept de retenție cu privire la bunul imobil deținut.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., având în vedere soluția dată cererii principale, instanța va obliga reclamantul B. C. la plata sumei de 1500 lei către pârâta P. Z., cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. C. cu domiciliul procesual ales în C., ., nr. 128 A, ., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâții A. S., cu domiciliul în C., . 167B, ., ., P. Z., cu domiciliul în C., ., ., . și domiciliul procesual ales în C., ., ., parter, ., ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de pârâta P. Z. ce face obiectul dosarului_ /a1, astfel cum a fost ulterior precizată. Dispune evacuarea pârâților reconvenienți B. V., B. C., B. R. C., B. G. L. și B. D. G. din imobilul construcție P+1+M amplasat pe terenul situat în intravilanul loc. Agigea, Poligon 1+L. 27, sediu și ateliere și zona Poligon 1 + lot 28 sediu și ateliere.
Respinge cererea reconvențională formulată de B. C. în contradictoriu cu pârâții P. Z. și A. S. și A. Z. în cadrul dosarului_ /a1, ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul B. C. la plata sumei de 1500 lei către pârâta P. Z., cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 02.11.2015.
P. GREFIER
L. F. E. G.
Red.jud.L.F./ 10.12.2015
Tehnored.E.G. 4ex
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2015.... → |
|---|
