Contestaţie la executare. Sentința nr. 1020/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1020/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1020/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1020
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – M. TRANTU
GREFIER – E. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator S. A. și pe intimat M. F. PUBLICE - AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE GALATI - ADMINISTRATIA JUDETEANA A F. PUBLICE CONSTANTA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 27.01.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta sentința când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2015, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.06.2014 sub nr._, contestatoarea S. A., în contradictoriu cu intimatul M. Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., a formulat contestație la executare solicitând instanței anularea somației nr. 13/_ /_ din 16.05.2014 și a titlului executoriu nr._ din 16.05.2014 emise în dosarul de executare nr. 13/_ /_, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a invocat prescripția extinctivă pentru sumele stabilite cu titlu de obligații fiscale pentru anii 2005, 2006, 2007, 2008 și 2009.
Aceasta a mai arătat că, prin somație, intimatul i-a cerut să plătească suma de 686 lei reprezentând diferențe de impozit anula de regularizat, însă a precizat că, în mod eronat, figurează cu obligații fiscale, întrucât, din anul 2007, a dobândit calitate de pensionar.
De asemenea, contestatoarea a menționat că intimatul nu i-a comunicat niciodată documentele fiscale pentru a lua cunoștință de conținutul lor și pentru a-i da posibilitatea de a formula eventuale contestații, încălcând astfel prevederile Codului de procedură fiscală.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 92/2003.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri.
Contestația a fost legal timbrată.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare menționând că, în condițiile în care deciziile de impunere nu au fost contestate pe calea contenciosului administrativ, funcționează prezumția de legalitate până la pronunțarea unei hotărâri definitive de anulare în tot sau în parte a acestora.
Intimatul a mai arătat că au fost respectate dispozițiile Codului de procedură fiscală, iar, în cadrul contestației la executare, nu se pot analiza decât condițiile procedurale de întocmirea a actelor de executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 150 și 205 C.proc.civ.
În apărare, au fost atașate înscrisuri.
La termenul din data de_, instanța calificat excepția prescripției extinctive invocate de contestatoare ca fiind o apărăre de fond.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin somația nr. 13/_ /_ din 16.05.2014 emisă în dosarul de executare nr. 13/_ /_, intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a notificat-o pe contestatoarea S. A. pentru achitarea sumei de 686 lei cu titlu de diferențe de impozit anulat de regularizat.
Executarea silită a fost începută în baza titlului executoriu nr._ din 16.05.2014 emis în același dosar de executare.
Conform acestui titlu executoriu, titlurile de creanță prin care au fost stabilite obligații fiscale în sarcina contestatoarei sunt mai multe decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii emise în anii 2005, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010și 2013, precum și o decizie de impunere din data de 21.01.2010
Instanța constată că, la dosarul cauzei, deși au fost solicitate intimatului, acesta nu a depus deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii emise în anii 2005 și 2006, precizând că nu se poate edita duplicat.
Conform deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii emise în anii 2007 - 2010, documentul de plată prin care s-au individualizat sumele de plată este documentul nr._/01.06.2005. Instanța constată că acest document nu a fost depus la dosarul cauzei.
Potrivit deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă în 2013, documentele de plată prin care s-au individualizat sumele de plată sunt următoarele: documentul nr._/01.06.2005 și documentul nr._/21.10.2010, acesta din urmă fiind depus la dosarul cauzei de către intimat.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimat, instanța constată că nu s-a făcut dovada comunicării deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii emise în anii 2007, 2008 și 2010.
Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă în anul 2009 a fost comunicată contestatoarei prin publicitate, fără a se face dovada încercării comunicării acesteia printr-o modalitate care ar asigura confirmarea de primire.
Decizia de calcul accesorii din 31.12.2013 a fost comunicată contestatoarei prin poștă la data de 07.10.2014, conform dovezii de confirmare a primirii (fila 51).
În drept, potrivit art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Art. 174 alin. 3 din OG nr. 92/2003 prevede că, dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
Potrivit art. 110 din OG nr. 92/2003, în sensul prezentului titlu, colectarea constă în exercitarea acțiunilor care au ca scop stingerea creanțelor fiscale.
(2) Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
(3)Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
d) declarația vamală;
e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
Conform art. 141 alin.1 din OG nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În continuare, potrivit art. 145 alin. 1 din OG nr. 92/2003, executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Art. 44 din același act normativ prevede următoarele:
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
(2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
(4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
În cauza de față, instanța reține că prezenta contestație la executare este întemeiată pentru următoarele motive.
În primul rând, instanța constată că intimatul nu a depus la dosarul cauzei deciziile referitoare la obligațiile de plată emise în anii 2005 și 2006, iar, în lipsa acestora, instanța nu poate analiza legalitatea actelor de executare având ca temei și aceste titluri de creanță.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat anterior, instanța constată că nu s-a făcut dovada comunicării deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii emise în anii 2007, 2008 și 2010, iar decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă în anul 2009 a fost comunicată contestatoarei prin publicitate, fără a se face dovada încercării comunicării acestora prin poștă sau printr-o altă modalitate care ar asigura confirmarea de primire.
Instanța constată că doar decizia referitoare la obligațiile de plată emisă la data de 31.12.2013 a fost comunicată în mod legal contestatoarei, respectiv prin poștă cu confirmare de primire, la data de 07.10.2014.
Cu toate acestea, instanța reține că această decizie a avut ca temei pentru calcularea obligațiilor de plată accesorii documentul nr._/01.06.2005 (care nu a fost depuse la dosarul cauzei) și documentul nr._/21.10.2010, acesta din urmă fiind depus la dosarul cauzei de către intimat, însă nu s-a făcut dovada comunicării către contestatoare, intimatul arătând că nu a identificat în arhivă confirmarea de primire în format fizic, depunând un extras informatic în care s-a consemnat că documentul a fost comunicat la data de 09.02.2010.
În aceste condiții, având în vedere că documentele menționate anterior nu au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv nu s-a făcut dovada comunicării legale a acestora către contestatoare, nu se poate verificare dacă au devenit titluri de creanță în temeiul cărora se putea demara executarea silită conform prevederilor legale.
Pe de altă parte, instanța reține că nu s-a făcut dovada comunicării legale către contestatoare a deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii din anii 2007,2008 și 2010 și 2011, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, intimatul nu a depus dovada comunicării acestora, iar decizia din anul 2009 a fost comunicată contestatoarei doar prin publicitate, fără a se face dovada comunicării acesteia și prin poștă sau printr-o altă modalitate de comunicare prin care să se asigure confirmarea de primire, conform art. 44 din OG nr. 92/2003. Or, în lipsa unei comunicări legale a titlurilor de creanță care stau la baza executării silite, intimatul nu putea demara executare silită împotriva contestatoarei.
Față de toate acestea, instanța reține că este de prisos a se analiza dacă a intervenit prescripția invocată de contestatoare în contextul lipsei comunicării legale a titlurilor de creanță către contestatoare.
Pentru toate aceste considerente, instanța admite contestația la executare și va anula somația nr. 13/_ /_ din 16.05.2014 și titlul executoriu nr._ din 16.05.2014 emise în dosarul de executare nr. 13/_ /_.
În ceea ce privește cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că nu s-a făcut dovada efectuării unor alte cheltuieli de judecată în afara taxei judiciare de timbru. Or, potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, parțial sau proporțional, la cerere când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Față de soluția ce va fi pronunțată, existând posibilitatea restituirii taxei judiciare de timbru în temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S. A., cu domiciliul în mun. C., . nr. 27, ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul M. F. PUBLICE - AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE GALATI - ADMINISTRATIA JUDETEANA A F. PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în mun. C., . nr. 18, jud. C..
Anulează somația nr. 13/_ /_ din 16.05.2014 și titlul executoriu nr._ din 16.05.2014 emise în dosarul de executare nr. 13/_ /_.
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.02.2015.
PreședinteGrefier
M. Trantu E. R.
Red. jud. T.M./ 07.05.2015
Dact. R.E./06.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 955/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1046/2015. Judecătoria... → |
|---|
