Contestaţie la executare. Sentința nr. 2626/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2626/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 2626/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2626
Ședința din data de 09.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE : A. A.
GREFIER: S. G.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINNAȚELOR PUBLICE C. cu sediul ales în C., ., nr. 18, jud. C. în contradictoriu cu intimatul L. T. prin procurist C. I., cu domiciliul ales în C., ., ., ..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față,
P. cererea depusă la data de 06.10.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul L. T., anularea tuturor executării silite însăși, a Încheierilor din data de 18.09.2014 și a adresei de înființare a popririi, din Dosarul de executare silită nr. 353/2014 al B. S. C. A. și S. G. S., precum și a Încheierii nr._/28.080.2014 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._/212/2014.
În susținerea în fapt a cererii, contestatoarea arată că executarea silită se face în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă pronunțată de Tribunalul C. în Dosarul nr._, definitivă prin nerecurare, prin care a fost obligată să restituie creditorului suma de 2679 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală calculată potrivit OG nr. 13/2011.
P. Încheierea nr._/28.080.2014 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._/212/2014, a fost încuviințată executarea silită în temeiul titlului executoriu sus-menționat.
P. Încheierile din data de 18.09.2014, s-a dispus calcularea dobânzilor legale potrivit titlului executoriu și, respectiv, au fost stabilite cheltuielile de executare.
Contestatoarea invocă, ca motive de nelegalitate a executării silite, necompetența organului de executare, arătând că debitorul obligației este DGFP G. și nu AJFP C., structură fără personalitate juridică și fără patrimoniu, astfel încât competența revine executorului judecătoresc din raza Curții de Apel G., potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) lit. b) C.proc.civ., încălcarea dispozițiilor art. XV din OUG nr. 8/2014 potrivit cărora executarea silită a acestor titluri executorii este suspendată de drept, precum și încălcarea dispozițiilor art. 666 C.proc.civ. și a dispozițiilor art. 2 din OG nr. 22/2002 prin înființarea popririi fără somație.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 și urm. C.proc.civ., ale OUG nr. 8/2014 și ale OG nr. 22/2002.
În probațiune, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Contestația la executare este scutită de taxa judiciară de timbru, potrivit dispozițiilor art. 30 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare
Instanța a solicitat, din oficiu, Dosarul de executare silită nr. 353/2014 al B. S. C. A. și S. G. S..
Din materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul B. S. C. A. și S. G. S. la data de 20.08.2014, intimatul creditor a solicitat punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 4000/11.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în Dosarul nr._, definitivă prin respingerea recursului prin Decizia Curții de Apel C. nr. 166/13.02.2014, prin care debitoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. a fost obligată la restituirea sumei de 2679 percepută cu titlu de taxă de poluare, a dobânzii legale calculate conform OG nr. 13/2011, cu începere de la data de 25.08.2010 și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 39,30 lei.
P. Încheierea din data de 20.08.2014, B. S. C. A. și S. G. S. a dispus înregistrarea cererii de executare și deschiderea Dosarului de executare silită nr. 353/3014.
P. Încheierea nr._/28.080.2014 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._/212/2014, a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorului DGFP C.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 4000/11.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în Dosarul nr._, definitivă prin respingerea recursului prin Decizia Curții de Apel C. nr. 166/13.02.2014.
P. Încheierea din data de 18.09.2014, B. a dispus calcularea dobânzii legale începând cu data de 25.08.2010 conform dispozițiilor titlului executoriu, stabilind un cuantum de 1337,65 lei. La aceeași dată, a fost emisă și Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, în cuantum de 622,93 lei.
P. adresa emisă la data de 18.09.2014, contestatoarea debitoare a fost înștiințată cu privire la înființarea popririi asupra conturilor deschise la DGFP C. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI contabilitate PUBLICĂ C., până la concurența sumei de 4678,88 lei.
Potrivit dovezii de înmânare, atât înștiințarea privind înființarea popririi, cât și Încheierea de încuviințare a executării silite, adresa de calcul a dobânzii legale, Încheierea de stabilire a cuantumului dobânzii calculate potrivit titlului executoriu, Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, precum și Adresa de înființare a popririi, au fost comunicate contestatoarei la data de 01.10.2014.
În drept, potrivit art. 711 alin. (1) C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație la executare de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar potrivit alin. (3), pe calea contestației la executare, cei interesași pot solicitat, după începerea executării silite, anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
Potrivit art. 714 alin. (1) C.proc.civ., contestația împotriva executării silite însăși poate fi făcută în termen de 15 zile de la data la care debitorul a primit înștiințarea privind înființarea popririi.
Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C.proc.civ., hotărârile și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în ipoteza urmării silite a bunurilor mobile sau a executării silite directe mobiliare.
De asemenea, în ceea ce privește competența executorului judecătoresc, sunt incidente în cauză și dispozițiile art. 781 C.proc.civ., potrivit cărora poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul sau terțul poprit. Potrivit alin. (2), în cazul popririi pe conturile unei persoane juridice, competența aparține executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul debitorului, ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul și-a deschis contul.
Aplicând aceste dispoziții legale în cauza de față, instanța reține că, potrivit titlului executoriu, are calitatea de debitor ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având sediul în C., .. 18, jud. C.. Instanța de executare nu poate efectua, în această fază procesuală, verificări cu privire la fondul dreptului dedus judecății, în speță, personalitatea juridică sau patrimoniul de care dispune debitorul împotriva căruia s-a emis titlul executoriu, ci se va raporta în mod exclusiv la prevederile cuprinse în dispozitivul acestuia. În consecință, față de sediul debitorului împotriva căruia a fost emis titlul executoriu, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ..
Pe de altă parte, instanța reține că executarea silită a fost în mod legal îndreptată împotriva DGFP C. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., ca structură cu personalitate juridică și patrimoniu propriu. Chiar și în aceste condiții, aplicând în mod corespunzător dispozițiile art. 781 alin. (2) C.proc.civ., prin raportare la sediul secundar al instituției de credit unde debitorul are deschis contul, instanța constată cu au fost respectate în cauză dispozițiile legale privind competența executorului judecătoresc.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. XV din OUG nr. 8/2014, instanța reține că, potrivit dispozițiilor OUG nr. 8/2014, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.
Instanța constată însă că, între aplicarea actelor normative naționale, ce prevăd eșalonări în achitarea unor creanțe constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile – titluri executorii pe de-o parte și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, pe de altă parte, instanța este obligată să dea curs celor din urmă, conform art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, revizuită.
Art. 11 alin. (2) din Constituție arată că tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar art. 20 prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Analizând din perspectiva Convenției actul normativ invocat, instanța apreciază că dispozițiile OUG nr. 8/2014 ce prevăd eșalonarea în achitarea creanțelor constatate prin titluri executorii încălcă prevederile art. 6 ce garantează dreptul la un proces echitabil, precum și pe cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ce garantează dreptul de proprietate.
Art. 6 paragraful 1 din Convenție protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, atât în materie civilă, cât și penală.
Jurisprudența Curții Europene a consacrat, cu titlu de principiu, în numeroase cauze, că executarea unei hotărâri trebuie considerată ca parte integrantă a „procesului”, în sensul art. 6 din Convenție, iar in ipoteza în care autoritățile sunt obligate să acționeze în vederea executării unei hotărâri judecătorești și manifestă abstentațiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, în condițiile art. 6 paragraful 1 din Convenție - a se vedea, spre exemplu, hotărârile pronunțate în cauza Hornsby împotriva Greciei.
În aceeași Cauză, s-a statuat ca pot exista situații în care circumstanțe particulare pot justifica întârzierea în executarea unei hotărâri, însă întârzierile nu pot fi de așa natură încât sa afecteze însăși substanța dreptului garantat prin art. 6 paragraful 1 din Convenție.
În Cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a statuat că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. Astfel, Curtea reamintește că nu este oportun să ceri unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Curtea a concluzionat că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție.
În Cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 din Convenție, iar intimatul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.
Totodată, după cum s-a reținut în mod constant, întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere și dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a statuat că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, poate fi considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Europene, daca sunt respectate anumite condiții, cum ar fi tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, un termen rezonabil de executare integrală și acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate.
Instanța constată că, potrivit Expunerii de motive, OUG nr. 8/2014 are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatoriu de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite au ca scop asigurarea stabilității economice prin executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză.
Instanța reține, totodată, că Guvernul recunoaște obligația de plată și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, alocarea resurselor necesare îndeplinirii obiectivelor statului român.
De altfel, cu privire la caracterul rezonabil al eșalonării plății unor drepturilor salariale prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, măsuri instituite prin OUG nr. 71/2009, s-a pronunțat și Curtea Europeană, în acest sens fiind Decizia de inadmisibilitate din 4 septembrie 2012, pronunțată cu privire la Cererea nr. 57.265/2008 introdusă de D. D. D. și alții împotriva României. P. aceasta decizie, Curtea Europeană a statuat că plata eșalonată a sumelor datorate de stat nu poate fi considerată nerezonabilă, având în vedere, pe de o parte, că o parte substanțială din creanțe a fost deja plătită reclamanților, sumele plătite fiind actualizate de fiecare dată în raport cu indicele preturilor de consum din data plății, precum si faptul că nu exista vreun indiciu care sa sugereze că, pe viitor, Guvernul ar avea intenția să nu respecte calendarul plăților.
P. urmare, aspectul ce trebuie analizat de instanță privește termenul în care a fost eșalonată plata unei creanțe asupra statului, și anume daca acest termen este unul rezonabil, de natură a afecta dreptul fundamental la proprietate și, pe de altă parte, dacă durata de eșalonare a plații acestei creanțe respectă exigentele caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție.
Având in vedere criteriile consacrate in jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, caracterul rezonabil al unei proceduri se analizează în funcție de circumstanțele cauzei și, în special de gradul de complexitate a acesteia, comportamentul reclamantului și al autorităților competente, precum și al importanței pentru părți a obiectului procedurii.
Instanța apreciază astfel că, prin eșalonarea plății unui debit în cuantum de 2679 lei reprezentând debit principal și 1337,65 lei reprezentând dobânda legală, pentru o perioadă de peste 5 ani, se creează un dezechilibru nerezonabil între interesul general și cel particular, fiind adusă o atingere însăși substanței dreptului garantat de Convenție, fiind încălcat totodată principiul proporționalității instituit de jurisprudența constantă a Curții Europene. Chiar dacă actul normativ în cauză prevede actualizarea cu indicele de inflație a ratelor, durata de eșalonare stabilită, prin raportare la cuantumul debitului urmărit, sunt de natură a încălca, în mod nejustificat, dreptul de proprietate al intimatului.
Concluzionând, instanța reține că, în cauză, invocându-se prevederile OUG nr. 8/2014 pentru a se amâna executarea silită, acest impediment nu poate fi luat în considerare.
În ceea ce privește criticile privind încălcarea dispozițiilor art. 666 C.proc.civ.. și pe cele ale art. 2 din OG nr. 22/2002 privind lipsa somației, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, potrivit art. 782 alin. (1) C.proc.civ., poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării silite, prin adresă în care se va preciza titlul executoriu în temeiul căruia s-a înființat poprirea, ce se va comunica celei de-a treia persoane, iar despre măsura luată va fi înștiințat și debitorul. Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul de executare, instanța reține că aceste dispoziții legale au fost respectate în cauză.
Cu referire la dispozițiile OG nr. 22/2002, instanța reține că potrivit art. 2 din acest act normativ, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, potrivit art. 3, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
După cum s-a reținut în mod constant în practica judiciară, somația de plată prevăzută de dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002 nu trebuie să îmbrace forma clasică a somației reglementată de dispozițiile procedurale incidente fazei de executare silită, fiind necesară însă înștiințarea debitoarei instituție publică cu privire la demersurile efectuate la cererea creditorului în vederea punerii în aplicare a titlului executoriu, pentru a se marca momentul în care începe să curgă termenul de 6 luni. În consecință, instanța apreciază că nu se poate aduce atingere dispozițiilor art. 782 alin. (1) C.proc.civ. în ceea c eprivește înființarea popririi fără somație, finalitatea urmărită de OG nr. 22/2002 fiind în acest caz asigurată prin înștiințarea debitorului instituție publică cu privire la înființarea popririi.
Pe de altă parte, instanța reține că termenul de 6 luni acordat prin dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, veritabil termen de grație acordat debitorului instituție publică, devine incident numai în măsura în care executarea nu poate începe sau nu poate continua din cauza lipsei de fonduri. Aceasta dispoziție cu caracter excepțional trebuie interpretată restrictiv, astfel, în ipoteza în care executarea nu începe din ale cauze, creditorul este îndreptățit să treacă, de îndată, la executarea titlului executoriu respectiv împotriva debitoarei instituție publică.
În consecință, simpla împrejurare că debitoarea este o instituție publică nu este în măsură a atrage incidența de drept a dispozițiilor OG nr. 22/2002, ci este necesar ca începerea sau continuarea executării să nu poată fi realizată din cauza lipsei de fonduri. Pentru a se ajunge la această constatare, se impune ca executorul judecătoresc, la solicitarea creditorului să emită către debitoare o înștiințare de plată prin care să i se pună în vedere obligația de achitare a debitului stabilit prin titlul executoriu ori, în cazul de față, nu s-a contestat și nu s-a probat, în niciun mod, posibilitatea financiară a contestatoarei de a achita debitul imputat.
Față de aceste considerente, instanța urmează a respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINNAȚELOR PUBLICE C. cu sediul ales în C., ., nr. 18, jud. C. în contradictoriu cu intimatul L. T., CNP_, prin procurist C. I., cu domiciliul ales în C., ., ., ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. A. S. G.
Red.Jud. A.A./19.03.2015
Tehnored.S.G./ 19.03.2015/4EX
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2616/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2784/2015.... → |
|---|
